KorAP: Find »[drukola/base=problematică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...392 393 394 ...423 >

10,558 matches

Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

SF sau cu elemente ale patafizicii fiind în dezacord cu normele scriiturii moderne, mai apropiate de argumentare, logică, tratat, sistem etc. 2.3.3. Perspectiva continuității. Postmodernismul moderat 2.3.3.1. Postmodernismul ca parte a modernismului Matei Călinescu introduce problematica postmodernismului în interiorul discuțiilor mai largi despre modernism și modernitate și în ciuda faptului că postmodernismul a devenit o constantă a scrierilor sale și în general numărul lucrărilor pe această temă poate alcătui un corpus ilustrativ (la care de altfel face referire

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a dezvoltat un tip de sensibilitate care s-a îndepărtat de acestea, indicând problematici noi, diferențiatoare și care par să-i asigure un câmp particular de reflecție și acțiune. Matei Călinescu subliniază de asemenea importanța delimitărilor teoretice și în această problematică particulară; pentru criticul român, distincția dintre modernism și avangardă este esențială pentru garantarea unei utilizări corecte și coerente a conceptului de modernism drag lui. Cu toate acestea, abordările sale asupra acestor relaționări complexe au demonstrat că lucrurile nu sunt deloc

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
urmă discreditează pretenția de adevăr și de limbaj neutru în care omul serios crede că își desfășoară teoriile. În ceea ce privește discursul postmodern, o importanță deosebită pentru integrarea retoricii o deține contribuția lui Nietzsche, care răstoarnă vechiul mod de gândire și în problematica retoricii, căreia îi conferă un statut de suveranitate. Dacă până acum se considera că arta retoricii nu conduce către adevăr și nu se bazează pe metodele "ortodoxe" ale rațiunii, ci pe cele subiective, ale persuasiunii, Nietzsche introduce și în această

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
și semiotice, cât și de întreaga mișcare postmodernă. De altfel, postmodernismul poate fi înțeles ca o "funcție discursivă", ca un mănunchi ne-centrat de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un sistem rigid de idei. Deplasarea către problematica limbajului devine vizibilă în foarte multe domenii (inclusiv știința poate fi considerată doar un tip de limbaj) și conduce la consecințe și teoretizări noi. După cum mărturisea Jacques Derrida, "este momentul în care limbajul invadează câmpul problematic universal; momentul în care

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
simboluri ale acestora din urmă. Să remarcăm statutul scrierii, cu toate că la "noțiuni" se poate ajunge doar prin intermediul cuvintelor. Diderot și d'Alembert vor continua să susțină că scrierea este doar o reprezentare artificială, un supliment al memoriei, în timp ce Rousseau deschide problematica modernă, care inversează datele de până acum: vorbirii îi corespunde domeniul sentimentelor, iar scrierii cel al ideilor. În rezumat, scriitura are două funcții: prima ar fi stocarea informației, iar a doua decurge din trecerea de la auditiv la vizual, ceea ce permite

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a surprinde această ultimă identitate: sujethème. Se pot aici aminti cele două tipuri de scriitură detectate de Barthes, și anume scriitura albă (l'écriture blanche) și scriitura vorbită (l'écriture parlée). Scriitura albă, caracterizată prin transparență totală și prin excluderea problematicii limbajului și a societății, este amodală și neutră, la fel cum neutrul ca gen este un grad zero între masculin și feminin un exemplu pentru acest tip de scriitură, opusul celei intelectuale, este Străinul lui Camus. Scriitura vorbită se regăsește

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
nici autorul listei de opoziții nu o face), considerând că relația lor este mult mai complexă, iar opoziția este doar una dintre multiplele fațete ale raportării lor reciproce, am utilizat totuși această schemă ca un punct de plecare valoros în problematica stilului, cu atât mai mult cu cât conceptele prezentate vizează arii diverse, ca literatura, filosofia, lingvistica, retorica, științele politice, teologia. Seria de opoziții stilistice pare, într-adevăr, să marcheze diferența dintre cele două curente și viziunea actuală din care sunt

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
de raționalism 315. Rorty sesizează că una dintre diferențele de interpretare dintre el și Habermas este aceea că în timp ce el vede în unii gânditori precum Heidegger, Nietzsche sau Derrida "filosofi privați buni", Habermas îi lecturează drept "filosofi publici răi". În problematica distincției de gen dintre filosofie și literatură, cred că o opinie mai coerentă este aceea dezvoltată de către filosoful american, care interpretează demersul derridarian 316 nu ca pe o nerecunoaștere fundamentală a realității genurilor, ci ca pe o încercare de a

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
interpretată din perspectivă filosofică. Postmodernii au exacerbat aceste indiferențieri, romanele postmoderne abundând de problematici de natură filosofic-existențialistă, în timp ce scriitura filosofică a îmbrățișat o gamă largă de efecte literar-estetice, pe care le-a pus în aplicare în textele contemporane. O altă problematică valoroasă care apare în cadrul acestei discuții este aceea care reconectează postmodernismul de ideea "sfârșitului", astfel încât întrebarea care se ivește firesc este: "reprezintă postmodernismul sfârșitul filosofiei?". Fără a intra în detaliile unei dezbateri care reprezintă un subiect în sine, câteva aliniamente

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
discreditat în discursul postmodern, care își afirmă preferința pentru incomensurabilitate, diferend, pluralitate și diferență. Dincolo de această privire generală asupra subiectului, care poate conduce spre o concluzie "apocaliptică", lucrurile au fost mult nuanțate chiar de către filosofii postmoderni. Astfel, ocupându-se de problematica metaforei, Derrida, care a atacat dur conceptul de rațiune prin critica logocentrismului, observă similaritatea dintre metaforic și filosofic, ambele având înscrise în ele însele ideea morții lor. Metaforele "stinse", care asigură baza retoricii metafizice, și care sunt corespondentele metaforelor moarte

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
ocupat de acest subiect, precum Virilio, Debord, Eco, forța cu care ideea a fost pusă în scenă a făcut ca acest concept să fie asociat îndeosebi cu numele lui Jean Baudrillard, ale cărui expuneri pe această temă rămân definitorii). Dincolo de problematica vastă pe care a luat-o în atenție, modalitatea de a scrie, forma discursurilor, importanța acordată retoricii sunt alte motive care ne-au conturat opțiunea pentru acest gânditor inclasabil. Varietatea subiectelor și scriitura proprie au făcut ca în lucrările sale

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a consumului în reproducerea societăților capitaliste, dar deși punctul de plecare și percepția este similară, opera lui Baudrillard va diferi până la urmă de aceea a predecesorilor săi în utilizarea categoriilor semiologice în explorarea lumii mărfurilor"338. În lucrările care analizează problematica mass-mediei, se observă cu ușurință rolul central al tehnologiei în gândirea lui Baudrillard (tehnocentrism pentru care a fost de altfel criticat). Trebuie remarcat și de această dată că deși studiile sale pe această temă sunt particulare, originale și cu o

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
asigura baza alcătuirii unei "teorii fatale". Logica excesului, a ambivalenței, a reversibilității, consumului și sacrificiului, caracteristice schimbului simbolic se vor regăsi transformate în procedee textuale ce vor să depășească logica discursivă a sistemelor și tratatelor. În primele texte, Baudrillard introduce problematica schimbului simbolic în legătură cu aceea a consumului sau a logicii producției; astfel, în Pour une critique de l'économie politique du signe, Baudrillard susține că în cadrul unui schimb simbolic, obiectul nu poate fi considerat autonom, ci este indisociabil de relația concretă

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
economiei politice, industrialismului și progresului pot fi deconstruite. Unul dintre aspectele interesante în legătură cu tema schimbului simbolic este faptul că aceasta revine și în textele mai târzii 414 ale lui Baudrillard și el însuși își privește lucrările prin raportare la această problematică, furnizând cel puțin două imagini importante ale relaționării dintre simbolic și semiotic. Prima dintre ele este aceea a dublei spirale, care unește Sistemul obiectelor de Strategiile fatale, desemnând două paradigme distincte și opuse: "cea a cotiturii generalizate către o sferă

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a se confunda, cel mult alunecă una peste cealaltă ca plăcile tectonice, din timp în timp coliziunea sau spargerea lor creând linii de falie unde realitatea năvălește"417. Se observă că noua metaforă utilizată de Baudrillard introduce în discuție și problematica fatalității și a gândirii radicale, care, la fel ca și cele două paradigme, se află la intersecția dintre sens și nonsens, adevăr și minciună, continuitate și discontinuitate. Mike Gane interpretează a doua imagine ca reprezentând distrugerea ordinii simbolice de către ordinea

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
la un exces necontrolat de semne și mărfuri. Chiar dacă risipa este aceea care însoțește o societate de consum în plină expansiune, aceasta nu este de tipul potlatch-ului, deoarece nu reintroduce echilibrul și funcționarea normală în interiorul societății. Aceste câteva incursiuni în problematica schimbului simbolic au indicat o articulație importantă a teoriei baudrillardiene, care, plecând de la o serie de idei elaborate de Bataille sau Mauss, s-a individualizat printr-o manieră proprie de a se alcătui, și care și-a apropiat chiar prin

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
își va dezvolta propriul concept de teorie, bazată pe violență interpretativă, sfidarea regulilor, ironie și radicalizarea gândirii. Sunt din ce în ce mai numeroase studiile despre media, cultură, simulare, sexualitate, modă, în timp ce subiectele legate de economie și producție dispar din atenție. Rămâne încă activă problematica schimbului simbolic, dar el capătă acum forma provocării, a sfidării (termenul défi fiind unul frecvent utilizat și încărcat simbolic) și chiar a seducției. În ceea ce privește utilizarea propriu-zisă a termenului "postmodernism", trebuie remarcat faptul că filosoful francez a catalogat de foarte multe

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
putere, ci doar un scenariu. Postmodernismul are drept idee de referință moartea iminentă a imaginației, raportul real/imaginar nu este nici măcar inversat sau disproporționat, ci el este pur și simplu ignorat. În L'Échange symbolique et la mort, Baudrillard aplică problematica hiperrealității în domeniul artei, tocmai pentru a accentua faptul că hiperrealitatea nu poate fi confundată cu imaginarul, visul sau fantasma. În acest context apare întrebarea: dacă vorbim în istoria artelor de suprarealism, poate constitui "hiperrealismul" un nou curent artistic? Baudrillard

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
pleacă de la "negarea radicală a semnului ca valoare, de la semn ca reversiune și sfârșit al oricărei referințe. În timp ce reprezentarea tinde să absoarbă simularea interpretând-o drept falsă reprezentare, simularea cuprinde orice edificiu al reprezentării ca simulacru"469 (s. a.). Discutând despre problematica simulacrului în filosofie, de la Platon la filosofii contemporani, Deleuze surprinde și el faptul că în ceea ce privește simulacrul, acestuia nu i se mai pot aplica distincțiile esență aparență, model copie, care aparțin doar universului reprezentării. Astfel, "simulacrul nu este o copie degradată

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
categorii: semnele care disimulează ceva (și care trimit la o "teologie a adevărului și a secretului"), și semnele care disimulează că nu există nimic (era simulacrelor și a simulării, în care separarea realului de artificial este considerată mai mult decât problematică). În eseul "Simulacres et science-fiction", Baudrillard reia diviziunea simulacrelor prin raportare la alte concepte, precum cel de utopie sau science-fiction. În această abordare a problemei, simulacrelor de prim ordin, în calitatea lor de simulacre naturale, care se bazează pe imagine

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
valorilor la "comutația" acestora, care echivalează, de fapt, cu nediferențierea și confuzia lor. Se poate observa, și prin această temă care intervine în analiza stadială a simulacrului, modalitatea în care teoria baudrillardiană se raliază corpusului ideatic al postmodernismului, în care problematica dizolvării valorilor și a granițelor conceptuale este de acum un loc comun. Stadiul fractal al simulacrului are efecte nu doar în planul lucrurilor, al socialului sau al politicului, ci și în planul profund al organizării discursive. Baudrillard decretează sfârșitul metalimbajului

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
concept de seducție. Seducția a fost astfel așezată sub semnul criticii "faustiene" a feminismului și rareori, în sens mai larg, drept o critică a ideologiei, ignorându-se alte indicații de interpretare care se găsesc nu doar în acest text. În problematica aceasta, am asumat o abordare diferită de aceea expusă de majoritatea interpreților. Din punctul meu de vedere, conceptul de seducție se poate organiza într-o metaforă esențială a discursului baudrillardian, într-o categorie de bază a scriiturii sale și, mai

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
dezvoltărilor tehnologice remarcabile din ultimul timp. Seducția devine apatică, sinonimă manipulării, persuasiunii, ambianței sau inducerii strategiilor dorinței ori ale cererii și ofertei. Presiunea simulărilor tehnice și mentale a trimis realitatea în derizoriu, astfel încât diferența dintre ea și reproducerile sale devine problematică. Realitatea este sedusă și depășită de simulare și simulacrele sale, realul prezentându-se ca un fenomen extrem, satelizat, pentru care seducția nu mai reprezintă decât fascinația perfecțiunii tehnice. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
trebuie create de către un bun orator, aici încadrându-se cele care se raportează la caracterul oratorului, cele care constau în creșterea emoției, în dispoziția în care oratorul își pune auditoriul și, nu în ultimul rând, forța discursului însuși. Revenind la problematica retoricii, dar din perspectivă problematologică, Michel Meyer constată diversitatea definițiilor care i se pot da533 și, optând pentru înțelegerea ei ca "negocierea distanței dintre oameni în ceea ce privește o chestiune, o problemă"534, va reinterpreta cele trei teme aristoteliciene. Astfel, dacă accentul

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
arhetipale care nu poate da greș. Astfel, seducătorul nu posedă argumente, el reprezintă prototipul estetului care se ghidează după logica enthousiasmos-ului. Tocmai de aceea seducătorul nu poate fi nici mincinos, nici întruchiparea figurii manipulatorului și nici măcar un nesincer. În concluzie, problematica seducției la Jean Baudrillard trebuie înțeleasă ținând cont de cele patru etape pe care acesta le teoretizează. Astfel, etapele rituală și estetică ale seducției îi oferă acesteia o imagine idealizată, ce poate fi corect abordată din perspectiva interpretării realizate de

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]