11,416 matches
-
a devenit cetățean ungar în 1947, dar chiar și așa autoritățile române au refuzat acordarea dreptului de plecare în Ungaria. În interviul acordat după ce a participat la ședința comună de guvern româno-ungară (Tăriceanu-Gyurcsány) desfășurată la Sibiu în anul 2005 a relatat: „M-am născut în decembrie 1936 la Timișoara, oraș care atunci încă semăna cu un europolis. Părinții și rudele sunt maghiari unul câte unul, încă mai trăiesc în Ungaria. Însă eu n-am avut această șansă. Sper totuși că pe lângă
Iolanda Balaș () [Corola-website/Science/302182_a_303511]
-
O cronică maghiară redactată în limba latină în a doua jumătate a secolului al XII-lea, așa numita "Cronică a lui Anonymus" ("Faptele Ungurilor" - "Gesta Hungarorum"), relatează câteva episoade ale primului contact al ungurilor cu spațiul transilvănean. Acesta este izvorul cel mai important care atestă structrile politice care au existat în regiune în momentul venirii ungurilor. Într-un alt pasaj din cronică este reluat conflictul dintre ducele
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
împăratul de la Constantinopol. După relatarea victoriei de lângă Meseș asupra trupelor lui Menumorut, este descrisă Transilvania, țara de peste păduri. Aici stăpânea un anume Gelu, român. La cererea lui Tuhutum, a fost trimis un spion în țara lui Gelu. Acest spion a relatat la întoarcere despre bogăția țării lui Gelu, care era locuită de români și slavi ("Blasii et Sclaui"), care nu aveau alte arme decât arcul cu săgeți. În continuare este povestită bătălia dintre trupele maghiare și cele ale lui Gelu, ducele
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
maghiare și cele ale lui Gelu, ducele românilor. După victorie Tuhutum s-a stabilit în țara lui Gelu. Cronicarul menționează descendenții lui Tuhutum până la acel Gyula care a fost capturat de Ștefan cel Sfânt, când acesta a ocupat Transilvania. Sunt relatate în continuare pierderile teritoriale ale lui Menumorut, care la un moment dat a vrut să meargă în Grecia, adică în Bizanț, după ajutoare. După alte episoade despre alte bătălii ale ungurilor în alte părți ale Pannoniei, cronicarul revine la Menumorut
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
de voie dar și cu forța - la creștinism populațiile locale. Rorbach primește titlul de principe de Livonia ("Fürst von Livland"). Aderarea Livoniei la Sfântul Imperiu Roman în anul 1225 consacră intrarea țărilor baltice în orbita de influență germană. Textul care relatează cu amănunte aceste evenimente, "Chronicon Livoniae" de Heinrich din Letonia, un sacerdot de origine germană, este păstrat în volumul al XXIII-lea al colecției "Monumenta Germaniae historica", și a fost de curând dat publicității. Cu toată cruzimea acestei cruciade, care
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
legionar a încercat să anuleze ordinul, ca să nu producă un incendiu general al orașului, Iasinschi i-a ripostat: "„este prea târziu, incendiatorii au ieșit la drum”"). În timpul incendiului, legionarii au început jaful cartierelor, instituțiilor de cultură și sinagogilor. Propaganda legionară relata cititorilor că evreii s-ar fi revoltat și că armata ar fi primit ordine de la „jidoviți”. Printre cei care i-au atacat pe evrei, împreună cu ceilalți legionarii, au fost jandarmi legionari, personalul perfecturii de poliție din București, organizațiile de muncitori
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
murit la Madrid, la 25 mai 1993; Wikipedia spaniolă notează data morții "29 noiembrie 1993". După alte surse ar fi murit la 25 mai 1993 în timpul unei șederi în Germania, în apropiere de München” (Untermeitingen, lângă Augsburg; această versiune este relatată pe larg de un camarad într-un interviu dat unui ziarist ). Pe de altă parte, Radio România anunța decesul său în 25 mai 1993 la Viena. Deși a pretins despăgubiri și pensie ca fost deținut în lagărele de concentrare (Dachau
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
spartanii consultaseră Oracolul din Delfi mai devreme în acel an. Oracolul profețise una din două: ori cetatea Lacedemoniei va fi jefuită de „fiii lui Perseu”, ori întregul ținut Laconian avea să jelească pierderea unui rege, descendent al marelui Hercule. Herodot relatează că Leonidas, știind de profeție, era convins că merge la moarte, întrucât armata pe care o comanda nu îi dădea sorți de izbândă, așa că alesese doar spartani care aveau deja fii în viață. În drum către Termopile, armata spartană a
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Romcomit”, situată pe locul unde este astăzi Facultatea de Drept și Opera Română până în strada Vasile Pârvan. Evenimentul fuziunii apare menționat într-un material apărut duminică, 4 ianuarie 1925, în Gazeta Sporturilor, sub titlul: „Juventus - O fuziune senzațională”. Articolul respectiv relata următoarele : "În ultimul moment aflăm că puternicele cluburi bucureștene, de foot-ball-asociație Triumf și Romcomit au fuzionat sub denumirea de “JUVENTUS”. Am căutat imediat să avem o convorbire cu unul din dirigenții cluburilor de mai sus. În acest scop ne-am
FC Petrolul Ploiești () [Corola-website/Science/302194_a_303523]
-
Ages de Desaster, Wolfenzeitalter de Tha-Norr, Weltengager de Lunar Aurora și 666 de Katharsis drept cele mai influente albume pentru scena black metal din Germania. La începutul celui de-al doilea „val”, fiecare scenă și-a dezvoltat propriul stil, după cum relatează și Alan Averiil: „Aveai scena grecilor, a finlandezilor, a norvegienilor, apoi aveai formațiile germanilor, ale elvețienilor și așa mai departe”. Până la mijlocul anilor 90, influența norvegienilor a fost imensă, stilul fiind adoptat de numeroase formații din jurul lumii. În 1998, jurnalistul
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
morminte și alte acte violențe. În 1995, Jon Nodtveidt din Dissection se înscrie în Misanthropic Luciferian Order. In 1997, el împreună cu alt membru MLO sunt arestați și acuzați de uciderea unui bărbat în vârstă de 37 de ani. S-a relatat că individul a fost ucis „din furie” deoarece îi jignea pe cei doi. Nodtveidt a fost atunci condamnat la 10 ani de închisoare. Când s-a descoperit că victima era un imigrant homosexual, Dissection au fost acuzați de nazism, dar
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
că „black metalul este o mișcare artistică care critică fundamentele modernității, denotand ideea că lumii moderne îi lipsește ceva”. Există și reprezentanți ai scenei care au început să compună versuri despre culturile precreștine, antice și despre propriii strămoși. Sam Dunn relata cu privire la scena norvegiană că „spre deosebire de orice altă scenă metal, cultura și locurile sunt incorporate aici în muzică și în imagistica”. Într-un documentar norvegian, Fenriz afirma că „black metalul este mai presus de toate individualism”, și artiștii tind de sprijine
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
ales să sprijine anti-individualismul. Conform celor spuse de Bejamin Hedge Olsoni în teza sa de masterat, „black metalul este caracterizat de conflictul dintre individualismul radical și indentitatea de grup, respectiv de încercarea de a le accepta pe ambele simultan”. Olson relata că unii artiști aveau credințe identice cu transcendentalismul. Încercau să transcendă forma fizică și să poată intra în contract cu ființă supremă care le putea oferi cunoaștere. De asemenea, erau nemulțumiți de „o lume pe care o considerau lipsită de
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
astfel de afirmații creau „teama printre oameni” și chitaristul Mayhem se concentra mai mult asupra „raului decât asupra unei filosofii sataniste". Mulți artiști ai scenei norvegiene care l-au cunoscut pe Euronymous - precum Kjetil Manheim, Vikernes și Blackthorn a au relatat că „imagistica satanista" era doar un act. Totuși, Mortiis afirma că acesta „era satanist până în măduva oaselor” și Metalion (care-l cunoștea din 1985 și îl considera un foarte bun prieten) declară că „mereu își exprima dorința de a idolatriza
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
sau nou constatat, a unui proces social sau a rezultatelor lui, a unei cunoștințe inedite sau a unei manifestări de idei. Conform altor afirmații, "știrea este o "noutate" , relatarea unor evenimente recente. Pentru a avea caracterul de știre, ceea ce se relatează trebuie să fie: acual, în curs, la zi; important, semnificativ sau neobișnuit".2) a mai este definită și ca un fapt sau o idee precisă care va interesa un număr mare de cititori; "știrea este orice comunicare făcută la momentul
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
că fiecare frază, aproape fiecare cuvânt trebuie să aducă un element de informație".4) Știrea ia naștere la confluența "a trei elemente semnificative: un eveniment, care implică un anumit tip de acțiune; o informație, în care se descrie sau se relatează despre această acțiune în termeni inteligibili; un public căruia ๎i sunt adresate știrile prin intermediul mijloacelor de comunicare".5) Elementele unie știri, indiferent de canalul de difuzare - ziar revistă, radio, televiziune - la constituie răspunsurile pe care ziaristul trebuie să le
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
în introducere poate fi prezentată esența evenimentului, poate fi prezentat elementul senzațional al știrii sau introducerea poate cuprinde prezentarea unei imagini a evenimentului. În această situație, ziaristul va prezenta în prima frază elementele definitorii ale acțiunii pe care o va relata în știre totodată în introducere se poate introduce prezentarea unor personalități, cu condiția ca numele folosite să fie bine cunoscute publicului. În general abundența de nume într-o știre trebuie evitată pentru că dipersează atenția cititorului și nu-i dă posibilitatea
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
de actualitate și se numără printre factorii determinanți care califică un fapt sau un eveniment ca apt pentru a fi convertit într-o știre de presă. Ineditul, noul au atras dintotdeauna interesul cititorului. Nou în presă înseamnă nou întâmplat. Știrea relatează despre faptele semnificative, adică despre acele fapte care au calitatea de eveniment, care nu numai că suscită interesul cititorului ci și exercită o influență directă sau indirectă asupra vieții personale sau colective. Albert Camus spunea că "ziaristul este istoricul clipei
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
otomanilor, dar s-a stins înainte de a începe. În primăvara lui 1876 a izbucnit o altă revoltă în sudul zonelor locuite de bulgari. Acel eveniment a fost pregătit și mai slab decât primul. Rebelii erau prost înarmați și dezorganizați. După cum relata lordul Kinross, „S-au îndreptat cu sălbăticie împotriva turcilor musulmani, pe care au început să-i masacreze.” Dennis Hupchick a spus: „Rebelii prost înarmați și dezorganizați n-au făcut mult mai mult decât să se adune în piețe publice, să
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
început să-i masacreze.” Dennis Hupchick a spus: „Rebelii prost înarmați și dezorganizați n-au făcut mult mai mult decât să se adune în piețe publice, să cânte cântece patriotice și să-și măcelărească vecinii musulmani pașnici.” Stanford J. Shaw relatează: „Revoltele s-au răspândit, ducând la masacrarea a sute de musulmani și la ocuparea principalelor forturi otomane din porturile balcanice din apropiere.” Otomanii, în lipsa unor trupe regulate adecvate, lipsă cauzată de problemele din nord-vest, s-au văzut obligați să folosească
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
unei bătrâne. În total, peste cinci mii din cei șapte mii de săteni din Batak au pierit de mâna lor.” Vestea masacrării bulgarilor a ajuns în Anglia prin misionari, ziariști și agenți diplomatici din Balcani. Presa britanică a reluat acuzațiile, relatând că mii de țărani creștini fără apărare fuseseră măcelăriți de musulmani fanatici. Misionarii americani au estimat că au murit până la de creștini, iar bulgarii au avansat cifre între și . Vestea atrocităților bașibuzucilor a ajuns în afara Imperiului prin intermediul colegiului american Robert
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
o situație deja tensionată din cauza crizei din Balcani. Un ziarist american din Ohio, Januarius A. MacGahan, care s-a întâmplat să se afle în Londra în acel moment, a fost angajat de ziarul liberal de opoziție "Daily News" pentru a relata masacrele. MacGahan a călătorit în zonele în care avusese loc revolta bulgărească, însoțit neoficial de Eugene Schuyler, membru al legației americane de la Constantinopol, și oficial de Walter Baring de la legația britanică. După ce relatările ambilor americani au confirmat sălbăticia represiunii otomane
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
a dat naștere la valuri violente de represiuni. Când ocupau un oraș, forțele rusești declarau evreii element ostil și îi supuneau persecuțiilor. Numeroase comunități evreiești au fost forțate să se refugieze împreună cu turcii. "Bulletins de l'Alliance Israélite Universelle" a relatat despre mii de evrei bulgari care s-au refugiat în capitala otomană Constantinopol. 130 de ani la eliberarea Plevnei
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
boturile ei tâșneau, când răsufla, torente-nvăpăiate de foc mistuitor”". Himera este în general considerată un monstru de gen feminin, deși este de obicei portretizată în arta grecească ca având o coamă de leu. Există mai multe genealogii ale himerei. Hesiod relatează cum ea a conceput împreună cu fratele ei, Orthos, Sfinxul și leul din Nemea. O altă versiune spune că este fica Echidnei și a lui Orthos, majoritatea autorilor consideră că este fica Echidnei și a lui Typhon, soră a lui Cerber
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
că, neprimind încă confirmarea veștilor aduse de la Paris de acesta și că guvernul său nu e interesat de această problemă. Apoi, Wilhelm îl însărcinează pe consilierul ministrului de Externe să-i trimita lui Bismarck o telegramă prin care să-i relateze întâlnirea și îl autorizează pe Bismarck să facă public refuzul său de a-l mai întâlni pe ambasadorul francez. Bismarck e dezamăgit de atitudinea regelui și hotărăște să facă publică telegrama, dar cu un conținut puțin modificat. “După ce renunțarea prințului
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]