10,776 matches
-
a gazelor, folosite în majoritatea secțiilor productive din combinat. La nivelul tehnicii actuale nu e o chestiune grozavă; colegii mei, fizicieni în mari institute, se pot mîndri cu realizări care-ți iau ochii și auzul. Dar nici nu-mi este rușine cu stația asta de purificare; e un lucru modest și util. Nici măcar n-am putut s-o brevetez. Ce să brevetez?! Fenomenul e cunoscut de vreun secol; aplicarea lui, de asemenea. Important e să meargă; a costat aproape cinci milioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mîinile, a exclamat: "Ce n-aș da să fiu ca tine!..." Dar n-am înțeles la ce s-a referit. În ceasurile mele de insucces, mi-amintesc de el, de ceea ce a realizat și simt că-l invidiez. Mi-e rușine că-l invidiez pe el, prietenul copilăriei mele, și caut de fiecare dată să mă gîndesc la ceea ce ne leagă, nu la mărunțișurile care ne despart. Dar azi constat că Ion al copilăriei mele a rămas undeva departe, în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bucur pentru tine, sincer mă bucur! De vreme ce dormi la Livia, înseamnă că o cunoști bine. Și, mai ales, înseamnă că ea te acceptă. Te vrea, Mihăiță, asta-i! E femeie frumoasă; cînd ieși cu ea pe stradă, nu ți-e rușine. Viața de burlac, cu toate "avantajele" ei ducă-se naibii! De cînd m-am însurat cu Cezara, am și trei copii, m-am făcut și sănătos de stomac și de ficat, și am și timp mai mult pentru studiu. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochii inginerului-șef? Poate... Știe că Ștefănescu nu-l prea suferă și-atunci vrea să se pună bine cu inginerul-șef. Da, dar de ce pe pielea mea?! O să-l întreb chiar azi! Și-am să-i spun să-i fie rușine, că doar m-a văzut dimineață în stație, știa că nu-s eu de vină. E drept, nu prea am curaj, dar trebuie să-mi fac. O să mă duc în birou, mă așez în fața oglinzii, îmi dau cîteva perechi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu semnarea contractelor la I.L.L., îi voi da telefon și, fără prea multe explicații, îi voi cere scuze. Restul o interesează, înțeleagă ce vrea din comportarea mea, important este ca eu să-mi retrag vorba vulgară, să nu-mi fie rușine de mine însumi, să dorm liniștit la noapte, fără teama că, din neant, unde a dispărut, Doamna Ana s-ar putea întoarce... Altă dată, în altă zi, poate că aș fi uitat deja, dar azi sînt prea fericit ca să trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că am fost obraznic? Dacă va fi nevoie, voi avea! răspunde ferm inginera-șefă. Să nu-ți închipui dumneata că aici, în combinat, te poți purta cum dorești! Există un cod al eticii și echității socialiste, tovarășe fizician!... Mai mare rușinea! Să te porți astfel cu o femeie, mai ales știind că este colega mea... Ce, credeai că n-o să-mi spună? Proastă părere mai aveți voi, bărbații, despre noi, femeile. Ce pretenții mai putem avea de la alții, cînd tineri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai Universității! se poartă astfel?!... Îmi aud tîmplele zvîcnind puternic, îmi simt obrajii cum îmi ard și nu-mi doresc decît să ies din acest birou, să fug cît mai departe. Altfel, dacă mai întîrzii o clipă, voi crăpa de rușine. Mă trezesc pe scara de serviciu, așezat pe treptele de beton, cu obrazul între palme, fierbinte încă, un obraz de om pălmuit, palme adunate în timp și date acum, toate deodată, să-mi fie spre învățătură. Nu-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mie îmi place să umblu cu mîinile curate... Și-mi pare rău că m-ați luat drept altcineva, scoțînd banii. Tocmai dumneavoastră!... Eroii din piesele dumneavoastră n-ar fi făcut-o... Îmi dau seama că m-am înroșit tot de rușine, fir-ar a dracului de garsonieră!! Iau banii, îi bag în portmoneu, bag portmoneul înapoi în buzunarul de la piept al hainei și ies spunînd "bună ziua" cu jumătate de glas, ca un elev bine crescut, dat afară de la oră. Intru la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Intru la spălător, dau drumul apei reci, beau o aspirină pentru că iar a început artroza să mă supere și încep să mă spăl îndelung pe mîini, privindu-mă din cînd în cînd în oglindă, rușinîndu-mă de mine însumi, rușinîndu-mă de rușinea mea în fața acelui funcționar care m-a lovit în obraz cu "tocmai dumneavoastră!..." Sînt sigur că gestul meu, intenția mea de-a da mită se va afla, poate că se va afla și la combinat, numai bine să vină în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pleca să mă fac bucătar, să mă angajez la ,,Spații verzi", ori... Găsesc eu un loc unde să lucrez! Vreau s-o iau de la capăt, în altă parte, unde să respir aer curat... să nu mai trebuiască să-mi fie rușine că am o diplomă de studii superioare. Ies în stradă și pornesc aiurea, de-a lungul trotuarului, gîndindu-mă să intru undeva, să beau o vodcă. La dracu jurămîntul ce mi l-am făcut, că nu mai beau! -, voi mai cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îl va scoate pe primar din ședință... Ați fi în stare să spuneți ceea ce știți? îl întreb pe Olaru. De ce nu?! strînge Olaru din umeri. Nu o fac pentru că vreau să fiu erou, dar îmi place să nu-mi fie rușine de mine însumi cînd mă uit în oglindă. La revedere! Grăbiți-vă să-l mai găsiți pe tovarășul Amariei, că-i trecut de două jumate... Strîng mîna lui Olaru, mulțumindu-i, apoi trec strada, spre clădirea Comitetului Județean P.C.R. Intru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar ce să facă Dinu cu ele?! Cărțile lui tehnice încap pe un singur raft. Atîția bani cheltuiți!... Atîta timp pierdut!... Garsoniera numărul 165, etajul unsprezece... Un vis, frumos ca orice vis. Acum, cînd visul s-a destrămat, mi-e rușine de tot ce-am visat. Cum adică, pot fi eu atît de meschin încît să-mi fi închipuit că Livia nu poate fi cucerită deplin de mine decît ducînd-o într-o locuință mobilată cu gust?! Atîta energie și atîția nervi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
niște invalizi intră în gol de producție. De tine nici nu mi-ar fi păsat. Tu, de fapt, ai venit aici să-ți vezi prietena, pe Brîndușa această ipocrită, ajunsă în postul de inginer-șef al combinatului! Să-ți fie rușine, Mihai! îmi strigă Cristina. Nu-ți permit să-mi insulți prietena! Am să-i dau telefon și-am să-i spun tot ce-ai zis despre ea. Dă-i telefon, Cristina! o îndemn eu, scoțînd din buzunar o monedă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care să-i dea locuință... De unde știi ce s-a întîmplat în biroul președintei de sindicat?! De la domnul Mihai Vlădeanu. M-am întîlnit cu el puțin mai înainte, în fața hotelului... Cuum?! se aude glasul scăzut al Brîndușei. Să-ți fie rușine, Brîndușa! îi strigă Cristina. Te purtam în amintire cu tot ce-aveai tu mai bun în studenție, dar văd că... Nu numai că ți-ai murdărit tu conștiința, dar vrei să mi-o murdăresc și eu. Cum ai putut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așa ceva cînd tot azi, mai de dimineață, spuneai vorbe umflate referitoare la băiatul ăsta: "Noi, combinatul, am creat condiții afirmării unui tînăr talent"... iar acum îmi spui c-o să primească locuință cînd o să-ți vezi tu ceafa... Să-ți fie rușine, Brîndușa!... Și ție și celorlalți ca tine clică de ipocriți!! Roșie de furie, trîntește receptorul la locul lui, apoi aruncă telefonul înapoi pe noptieră. Dumnezeule, cum e posibil?! exclamă, uitîndu-se lung la mine. Cum e posibil așa ceva?! Fața Cristinei, aprinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochii măriți, de cîte ori ai mai făcut lucrul ăsta? Încerc să-i înfrunt un timp privirea, dar nu pot. Îmi dau seama că m-am înroșit, inima începe să-mi bată cu putere și mi-e teamă că, de rușine, aș fi în stare să ies în fugă din cameră. Trebuie să mă stăpînesc, să salvez, dacă mai poate fi salvat, vreun gram din mine însumi. Mă ridic încet de pe scaun și mă apropii de cuier: Vă rog să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de sub control, cîte o privire în care eu citeam: "Literatura?! Un mizilic... Un hobby... Unii joacă bridge, alții joacă table în timpul liber, alții popice, tu scrii literatură..." Cristina, însă, e gravă. Gravă și senină. Atît de senină că mi-e rușine de mine însumi, dîndu-mi seama că lîngă noi, la numai un pas, e patul cu cuvertura mototolită... cum de mă mai suportă femeia asta și nu mă dă afară?! Înainte de-a mă căsători, spune Cristina, ocolindu-mi privirea, scriam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
separatorului e programată tocmai pe... Vezi-ți, dom'le, de treabă! îmi taie vorba Don Șef. La ora actuală, în combinat, este o pisică moartă. Cineva trebuie s-o țină în brațe. Cine?! Tovarășa Roman?! Oare nu ne-ar fi rușine să acuzăm un cadru de conducere?!... Gîndiți-vă, mai bine, ce le spuneți celor adunați în sala de consiliu. Sînteți căutat să porniți separatorul, pînă mîine cel tîrziu. Cum să pornesc separatorul pînă mîine?! mă crucesc eu. Chiar dacă aș termina montajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Să ai studii superioare e mai mult o piedică, după cîte mi-am dat seama azi, cînd am ajuns cu "săru' mîna!" la niște... nerealizați. Da-da, cred c-am să plec. Indiferent unde. Important e să nu-mi fie rușine de mine însumi; să-i pot privi în ochi pe cei din jurul meu, iar dacă plec, să plec cu fruntea sus... ...Muncitor la " Spații verzi", udam florile, împreună cu nașul Ion, la Eforie Sud, între Sanatoriul T.B.C. și gară ce vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bucătarul-șef murise de inimă; acum era șef unul care fusese, cu un an în urmă, bucătar principal. Am discutat mult cu el, iar la despărțire l-am întrebat de bucătăreasă de fapt venisem pentru ea, dar mi-a fost rușine să întreb de la început. A plecat și ea anul trecut, la începutul toamnei, mi-a spus bucătarul. Și-a reluat meseria. Ce meserie?! m-am mirat eu. Profesoară de istorie. Zăăău?! Da. Nu știai? Vorbind despre istoria României, a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
confirm grav. Sînt necioplit. În schimb, arăt eu cu privirea spre ea, stăpînindu-mă să nu sar peste balustradă și s-o iau în pumni, dumneavoastră sînteți dăltuită bine. Vai de ciocanul care a lovit în marmura asta! Să-ți fie rușine! îmi șoptește Brîndușa. Nu mi-e și nici n-o să-mi fie. Eu n-am făcut niciodată ceva atît de urît, pentru care să-mi fie rușine. Brîndușa pufnește furioasă și urcă spre palierul de la etajul întîi, urmată îndeaproape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bine. Vai de ciocanul care a lovit în marmura asta! Să-ți fie rușine! îmi șoptește Brîndușa. Nu mi-e și nici n-o să-mi fie. Eu n-am făcut niciodată ceva atît de urît, pentru care să-mi fie rușine. Brîndușa pufnește furioasă și urcă spre palierul de la etajul întîi, urmată îndeaproape de Tamara. Eu mă întorc și-mi continuu drumul spre ieșire. Ce naiba ai făcut, dom'le?! îl aud pe Don Șef strigîndu-mi cînd mă ajunge din urmă. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nou ochii mari. Dumnezeule! murmură ea. Pînă azi n-aș fi crezut că poți fi așa!... Ești vulgar, Mihai, vulgar și bădăran. Nu numai cu mine, acum. Ai fost și mai înainte, pe scări, cu doamna Brîndușa. Mi-era mie rușine de rușinea care ar fi trebuit să-ți fie ție. Nu credeam c-ai să ajungi... Voi m-ați făcut să ajung! îi strig, atingîndu-i brusc pieptul cu degetul arătător îndreptat spre ea. Eu? se miră ea. Ce ți-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mari. Dumnezeule! murmură ea. Pînă azi n-aș fi crezut că poți fi așa!... Ești vulgar, Mihai, vulgar și bădăran. Nu numai cu mine, acum. Ai fost și mai înainte, pe scări, cu doamna Brîndușa. Mi-era mie rușine de rușinea care ar fi trebuit să-ți fie ție. Nu credeam c-ai să ajungi... Voi m-ați făcut să ajung! îi strig, atingîndu-i brusc pieptul cu degetul arătător îndreptat spre ea. Eu? se miră ea. Ce ți-am făcut eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi prinde celălalt braț și o apropie cu violență, sărutînd-o lung. Ah, fir-aș al dracului! exclamă el, dezlipindu-se de fată, eliberînd-o. Tot mă botez eu într-o zi... În chiuvetă mă botez și tot mă botez! Să-ți fie rușine! îi șoptește fata, plecîndu-se să-și ia dosarul, dar Vlad face o mișcare iute, ia dosarul și se retrage. Anulezi amenda? întreabă Vlad, sugerînd că nu-i dă dosarul. Nu! răspunde fata. Ușa de la intrare e trîntită, iar cînd întorc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]