64,222 matches
-
Este doctor în filologie (2001) cu teza „Complexul Bacovia” și bacovianismul. Debutează publicistic în 1969 („România literară”), iar editorial în 1981, cu romanul Marele zid. Colaborează la „România literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic”, la publicații din Chișinău, „Literatură și artă”, „Basarabia” și „Viața Basarabiei” (în al cărei comitet de redacție este), precum și la gazete locale. Marele zid are în centru istoria unui intelectual nonconformist, profesor
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
a lui Eminescu (1997) continuă demonstrarea modernității și actualității scriitorului (operația se bazează pe „reconstruirea” eminesciană a conceptului de adevăr, disocierea între adevărul ființei și adevărul istoric). Pe altă latură, lucrarea (distinsă cu Premiul Național „M. Eminescu”, Suceava, 1999) reia teoria „campaniei”, „complotului”, „conspirației” care ar fi fost pusă la cale împotriva poetului de forțe oculte. C. duce mai departe tezele lui Octavian Vuia și Nicolae Georgescu (în alt plan și pe ale lui Ilie Bădescu), în termeni apocaliptici: „28 iunie
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
îi aparține lui N. V. Scurtescu, iar drama într-un act Monumentul de la Călugăreni lui Vasile Maniu. Alăturându-se lui Hasdeu, Aron Densușianu atacă, în Poeziile lui Gr. Alexandrescu, „noua direcție” maioresciană, încercând să susțină că T. Maiorescu ar fi plagiat teoriile estetice ale filosofului german Fr. Th. Vischer. Un amplu studiu despre Homer al lui Z. Demarat, articole și studii istorice de A. I. Odobescu, A. D. Xenopol, Al. Papadopol-Calimah, C. Esarcu, Gr. G. Tocilescu, contribuțiile de filologie ale lui M. Gaster sau
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
o exploatează și în comedii. Fără a se integra, propriu-zis, grupării junimiste, C. gândește în consens atunci când sancționează - nu numai în articole, ci și în scrierile literare - „progresul nostru pripit” sau „forma fără fond”; la fel ca Eminescu, el invocă teoria păturii superpuse. După o scurtă apropiere de socialiști, se înscrie în Partidul Radical al lui G. Panu; împreună cu Panu, va trece la conservatori, criticând drastic, în „Epoca”, liberalismul românesc. Nici acest ultim mariaj nu durează. În 1901, în „Moftul român
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
că un interpret trebuie să evolueze cât mai detașat de personajul său, să aibă, cu alte cuvinte, „simțirea simțirii”. Oscilația, și nu e singura, se explică nu numai prin umoarea de moment, ci și printr-un anume diletantism într-ale teoriei. O viziune de dramaturg pecetluiește opera lui C. În piesele sale se răsfrâng, cum e firesc, truvaiuri ale unor comediografi premergători, de la B.P. Hasdeu la V. Alecsandri, replici, dacă se poate spune, precaragialiene fiind de găsit atât la Costache Caragiali
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
amator, cum-necum, de procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a acestui pașnic cetățean care crede ca în cartea sfântă în tot ce scrie la gazetă, ideile, din care se vede bine că nu pricepe o iotă, se învălmășesc într-un haos amețitor: sursele ipohondriei, legea pensiilor
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Vremea nouă” din Vaslui (1969-1973), corector, muzeograf principal la Muzeul Literaturii Române din București (1991-1992), referent de specialitate și consilier la Direcția Muzee și Colecții, resortul Case Memoriale-Memorialistică din Ministerul Culturii (1993-1998). A colaborat la „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Academica”, „Jurnalul literar”, „Literatorul” ș.a. C. este un pasionat scotocitor de arhive, dând la iveală documente pe baza cărora se pot reconstitui laboratorul și metoda unui scriitor. Este cazul ineditelor lui Ion
COLOSENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
moldovenesc”, iar din 1970 va fi unul dintre animatorii cenaclurilor literare „Barbu Delavrancea”, pe care o vreme l-a și condus, „Tudor Vianu”, „Ion Creangă”. A colaborat rar, cu cronici, recenzii și articole politice, la „Cuget moldovenesc”, „Epoca”, „Orizont”, „Seara”. Teoria fenomenului comic (1938) este prima carte publicată de C. Va fi urmată de Străbătând Italia. Reflecții (1939), de romanele Lacul blestemat (1942) și Poiana Sângerului (1943), de un eseu ambițios, în care schițează o delimitare a domeniului artei în relație
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
delimitare a domeniului artei în relație cu știința, filosofia și religia, Iluzia, stăpâna omenirii (1945), și de placheta Poemele destinului (1947). În manuscris au rămas dramele Simfonia destinului, depusă spre reprezentare la Teatrul Național din Iași, Vedeniile și Răzvrătiții. În Teoria fenomenului comic, încercare temerară de estetică generală, nu ferită de diletantism, C. discută, cu o informație limitată mai ales la aria de limbă franceză, pornind de la H. Bergson, fenomenul în sine și manifestările lui artistice. Sunt urmărite „mecanismul psihofiziologic de
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
a comicului”, interdependența dintre comic și tragic, legăturile cu alte manifestări psihice și se avansează câteva posibile definiții care, plecând de la cele clasice, adaugă unele elemente noi, prin apelul la lucrările lui S. Freud, privite destul de critic, sau la alte teorii în circulație la sfârșitul anilor ’40. Romanul Lacul blestemat tratează, în tonuri minore, tema, frecvent dezbătută între cele două războaie, dar cu atât mai pretențioasă, a raporturilor dintre intelectualul tânăr, talentat, însuflețit de idealuri nobile, de ambiția construcției, a renovării
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
pus în umbră de o tendință spre verbiaj și retorism. Dar obsesia unei „mari taine”, a iminenței unei alte tragedii, după aceea a războiului de abia terminat, „blestemul” ce amenință deopotrivă omul și natura sunt motive demne de reținut. SCRIERI: Teoria fenomenului comic, București, 1938; Străbătând Italia. Reflecții, București, 1939; Lacul blestemat, București, 1942; Poiana Sângerului, București, 1943; Iluzia, stăpâna omenirii, București, 1945; Poemele destinului, București, 1947. Repere bibliografice: Stelian Segarcea, Clitus Constantinescu, „Străbătând Italia”, „Progresul”, 1939, 80; Olga I. Comănescu
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
Ignat) și a lui Neculai Sandu. A absolvit Liceul „Roman Vodă” din Roman, apoi Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1966). Profesor la Catedra de literatură comparată a Facultății de Litere din cadrul aceleiași universități, predă disciplinele teoria literaturii și literatură comparată. Devine doctor în litere în anul 1978, cu teza Exotismul în literatura română din secolul al XIX-lea. Între anii 1981 și 1984, 1990 și 1994, se specializează la Universitatea din Augsburg (Germania). Debutează în „Iașul
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
volumul Cultura poetică (1999). A tradus integral poveștile Fraților Grimm și poezii de Teresa de Ávila, iar în colaborare cu soțul său, Ioan Constantinescu, a transpus, în 1998, Amnezia, comedie de Henning Krauss. SCRIERI: Povestiri biblice, postfața autoarei, Iași, 1990; Teoria literaturii, Iași, 1991: Arta grădinii, București, 1992; Evreul stereotip (Schiță de istoria culturii), București, 1996; Exotismul în literatura română din secolul al XIX-lea, Iași, 1998; Cultura poetică, București, 1999; Dicționar de personaje biblice și reprezentarea lor în arte (în
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
-o pentru recunoașterea creației brâncușiene, a unor muzicieni contemporani, mai târziu a lui Ion Țuculescu), nu a acceptat niciodată suprarealismul. Opunându-se suprarealismului, C. va accepta în schimb programul expresionismului, „generalizare și fundament pentru alte explicații”. Singurul element important al teoriei expresioniste asupra căruia insistă este empatia (termenul însă a apărut în opera unor esteticieni - îndeosebi W. Worringer - care nu aveau în vedere neapărat expresionismul și de la care l-au preluat partizanii curentului). Concluzia lui C. răstoarnă, de fapt, raportul worringerian
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
Cluj; aici dă tălmăcirea a patruzeci și patru de sonete ale lui Gabriele D’Annunzio), „Luceafărul” (Timișoara), „Prometeu” (Brașov), „Buna-Vestire”, „Gazeta Sibiului”, „Preocupări literare”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Tribuna Sibiului”, „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. Din 1930, când tipărește prima carte, o traducere, Paolo Uccello. Poem italic de Giovanni Pascoli, va continua să dea la lumină, până în 1947, alte traduceri ale operelor unor scriitori italieni, dar și rezultate ale propriilor cercetări de literatură
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
Art Album, București, 1993). Lucrare, în principiu, de factură academică, Forme în mișcare: postmodernismul e o carte atrăgătoare și pasionantă pentru oricare cititor cultivat, dispus să dobândească o imagine completă, echilibrată și fiabilă asupra „postmodernismului”. Investigând - sub forma eseului de teorie literară aplicată, cu o amplă deschidere către „studiile culturale” - un subiect atât de pretențios și de fluid, C. dă una dintre cele mai bune sinteze de acest gen înfăptuite de cercetătorii români. Cartea este comparabilă, de altfel, chiar cu cele
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
și detractori, ALA, 2000,16 mai; Cornel Radu Constantinescu, Forme culturale mișcătoare sub încremenirea lupei, ADV, 2000, 20 decembrie; Dan Grigorescu, Jocul cu oglinzile. Însemnări despre literatura și arta postmodernă, București, 2000, 359; Doru Tompea, Provocarea postmodernismului. Noi orientări în teoria socială, Iași, 2001, 91, 97; Andrei Grigor, Omul post-postmodern, CC, 2002, 3-4; Dan Grigorescu, O radiografie a culturii contemporane, „Curierul național”, 2002, 8-9 iunie; Marius Chivu, De la un -ism la altul, RL, 2003, 4. N.Br.
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
țară, ocupă Catedra de drept civil a Universității din Iași. Fără a neglija preocupările universitare, C. se dedică adevăratei sale pasiuni - filosofia. Din 1873 frecventează societatea Junimea și publică în „Convorbiri literare” cele mai importante dintre scrierile sale în domeniu: Teoria fatalismului, Teoria ondulațiunii universale, Originea speciilor, Încercări de metafizică. Alte două lucrări (Bazele metafizicii și Întâiele principii care alcătuiesc lumea) au apărut postum. În 1879, C. este ales deputat, iar în 1880 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, în
CONTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
Catedra de drept civil a Universității din Iași. Fără a neglija preocupările universitare, C. se dedică adevăratei sale pasiuni - filosofia. Din 1873 frecventează societatea Junimea și publică în „Convorbiri literare” cele mai importante dintre scrierile sale în domeniu: Teoria fatalismului, Teoria ondulațiunii universale, Originea speciilor, Încercări de metafizică. Alte două lucrări (Bazele metafizicii și Întâiele principii care alcătuiesc lumea) au apărut postum. În 1879, C. este ales deputat, iar în 1880 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, în cabinetul liberal
CONTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
Moment important în estetica românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (mai ales după publicarea postumă a notelor sale, în „Contemporanul” din 1895), opiniile despre artă ale lui C. au contribuit la fundamentarea, la noi, a unei teorii a realismului. SCRIERI: Opere complete, îngr. Octav Minar, București, 1914; Opere filosofice, îngr. și introd. N. Gogoneață, București, 1967; Scrieri filosofice alese, îngr. și pref. N. Gogoneață, București, 1975. Repere bibliografice: Iacob Negruzzi, Vasile Conta, CL, 1982, 2; V. G.
CONTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
5.X.1941, Fierbinți, j. Ilfov), etnolog. Este fiul Floricăi și al lui Alexandru Constantinescu, învățători. După studii universitare de limba și literatura română la Universitatea din București (1958-1963), devine lector, apoi conferențiar (1990) și profesor (1995) la Catedra de teoria literaturii și folclor a facultății absolvite, șef al Catedrei de etnologie și folclor (1996). Face studii de specializare la Portland, în SUA (1976- 1977). Obține titlul de doctor în științe filologice al Universității din București cu lucrarea Rima în poezia
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
AAF, 1987; Mihai Coman, Structuri ale satului tradițional, SLAST, 1987, 24; Stanca Ciobanu, Nicolae Constantinescu, „Relațiile de rudenie în societățile tradiționale”, REF, 1988, 4; Margaret Hiebert Beissinger, Nicolae Constantinescu, „Lectura textului folcloric”, „Journal of American Folklore”, 1988, 401; Marian Vasile, Teorii folclorice românești în ultimele decenii, REF, 1990, 3-4; Antoaneta Olteanu, O mult așteptată introducere în cultura populară românească, ALA, 1999, 485; Ioana-Ruxandra Fruntelată, Nicolae Constantinescu, „Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie”, „Examene”, 2001, 6; Rodica Zane, Un nou gust pentru
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
literaturii comparate, îmbinând argumentarea solidă și informația vastă cu o deschidere a perspectivei comparatiste spre spații culturale puțin cunoscute la noi (de exemplu, clasicismul japonez), deși punctul de referință îl va constitui întotdeauna literatura română. O excelentă cunoaștere a câmpului teoriei literare și a teatrologiei moderne reprezintă baza pe care autorul își structurează demersul comparatist, interesat în principal de paralelismele și consonanțele existente între spațiile și epocile culturale, și mai puțin de influențe. Finalitatea studiilor lui C. urmărește, de fapt, probarea
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
specială, de care nu numai G. Ibrăileanu își va aminti. Revista, ce nu s-a declarat inițial un organ socialist, cu profil politic și intenții agitatorice, formula ca prim scop informarea de tip enciclopedic în pas cu timpul, prezentarea unor teorii noi, a unor descoperiri și, complementar, lupta „în contra producțiunilor științifice greșite”. Campaniile revistei, susținute energic, cu agresivitate chiar și cu intemperanță, au influențat într-o măsură o parte a spiritului public. Prin cicluri de articole, îndeobște prelucrări, cu adaosuri și
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
Dumitru Țepeneag (12/1990, 29/1991) ș.a. Există numere dedicate recuperării unor scriitori ca Paul Goma, Mircea Eliade (20/1992), Petru Dumitriu (27/1990) ș.a. Pe parcursul anului 1994, conținutul revistei devine mai sărac, remarcându-se îndeosebi traducerile din texte de teorie literară, realizate de Bogdan Ghiu. Din 1996, se alcătuiesc numere tematice sau, din nou, „dosare” ale unor scriitori: numărul 5 din 1996 e dedicat lui Tristan Tzara, numărul 2 din 1997 lui Constantin Abăluță etc. O.S.
CONTRAPUNCT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286397_a_287726]