10,579 matches
-
cu o răceală tehnică menită a-i propulsa, în linie dreaptă, într-o lume tot mai tehnicizată. Trecutul literar a devenit pentru ei inert aidoma unui zid părăginit ce nu-i preocupă, pe lângă care trec cu aerul că nu-l zăresc. Doar pe ici pe colo se mai găsește, ca din întâmplare, câte un june înrudit sufletește cu ceea ce am fost noi la vârsta lui. Idealul criticului n-ar trebui să fie perfecțiunea, ci aproximarea rezonabilă, sugestivă prin expresie, a valorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fără Ileana. Și m-am întors cu trenul, în noaptea următoare, fără Ileana. Când m-a văzut fără soră-mea, s-a înfuriat grozav, a tunat și a fulgerat, trimițându-mă acasă încă din ușa Săli Polivalente, de cum m-a zărit, eliminându-mă din Cenaclul Flacăra pentru o bună bucată de vreme. Ileana a câștigat apoi un concurs pe un post de profesoară la Baia Mare, dar i-au dat o catedră în Sighet, locul din capitala județului fiind aranjat pentru soția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
către Tatăl nostru al tuturor. Începând chiar cu Domnul Iisus. El se retrăgea foarte des În această grădină. Grădina este Împrejmuită cu zid de piatră de vreo 3 m Înălțime. Batem În poarta de metal foarte Înaltă prin care nu se zărește nimic. Iată, că se deschide poarta. Este un portar arab. Părintele David vorbește cu el și ne dă voie să intrăm. Lângă zidul de piatră, În interiorul grădinii, este aleea pe care merg toți vizitatorii. Între copaci și alee mai este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ierusalim. I se mai spune și Muntele Măslinilor că are mulți măslini: 550. De pe platoul acestui munte atât de frumos poți vedea toată splendoarea Ierusalimului și Împrejurimile lui: Betleemul, Betfaghe, Betania, Nazaretul, Valea Iordanului și multe, până la Marea Moartă se zărește. Această mănăstire rusească este unică În felul ei. Clopotnița are 60 m Înălțime. Este cea mai Înaltă din tot Ierusalimul. Ea a fost construită de Înaintașii noștri români. Dar la finalizarea ei n-au mai avut cu ce o termina
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Niciodată n-oi uita N-oi uita spunând mereu Darnic este DUMNEZEU! Și Natura strigă așa: Mare e puterea Ta! Mama 20-03-2006 Tu chip frumos Ești ca o privăvară! Când mugurii cresc Și Încep să se deschidă Acolo Mamă te zăresc Ca-ntr-o oglindă Între petale de floare Iar zâmbetul tău E-o rază de Soare Când mâna ta caldă Cu atâta duioșie Atinge creștetul meu Iar eu te chem În gând... O, Mamă, Mamă! Cu nimic sub soare Tu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
talisman în bagajul nu "de la cală", ci în "cel de mână": Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb, apărut la editura Artemis cu prilejul aniversării a cinci veacuri de la descoperirea Lumii noi! "Sâmbătă, 27 octombrie 1492: Înain-te de lăsarea nopții zăriră pământ și noap-tea se adăpostiră într-un loc ferit de vânt, sub o mare ploaie... Duminică, 28 octombrie: Din acel loc, amiralul plecă spre sud sud-vest în că-utarea insulei Cuba și se îndreptă spre par-tea acesteia care apărea mai aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
un notar, un "translator" evreul creștinat Luis de Torres, "specialist" în spaniola ebraică și... arabă, Amiralul dispunând și de un servitor și un paj. După o călătorie relativ liniștită, vineri, 12 octombrie 1492, la "două după miezul nopții" apăru pământul, zărit primul de marinarul Rodrigo de Triana. Era o insuliță din arhipelagul Bahamas, pe care "indienii" o numeau Guanahani, botezată, de Columb, "San Salvador", petec de pă-mânt care, secole de-a rândul, a dat mare bătaie de cap cartografilor, istoricilor, geografilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
o gură știrbă, lăsată. Fața lui Joe era ridată, distrusă, dar nu Îmbătrînită. Accidentele vieții Își lăsaseră urmele pe fața lui, dar Joe nu fusese atins. Ochii-i erau tineri și strălucitori. Avea o gentilețe comună multor trăgători veterani. Îl zăreai de departe. În mulțimea anonimă din oraș se distingea acut și clar, ca și cum l-ai fi privit cu binoclul. Era mincinos și, asemenea celor mai mulți mincinoși, Își modifica mereu poveștile, schimbînd timpul și personajele de la o istorie la alta. O dată-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
veni. Bagabonții ăia de pe 103 Îi zic „Poponaru’ dracu’!” fiindcă ei n-au bulan. Nu e mai poponar ca mine. Roy făcu o pauză, gînditor. De fapt, chiar mai puțin. Am mers pînă la capătul liniei, În Brooklyn, fără să zărim nici o căzătură. La-ntoarcere un bețiv dormea Într-un vagon. M-am așezat lîngă el și mi-am desfăcut ziarul. Simțeam brațul lui Roy În spate. La un moment dat bețivul s-a trezit și s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care nu se Întîlnește prea des Într-o cîrciumă de pederaști. Cred că cei mai mulți dintre poponari plecaseră. Mă sprijineam de bar, cu o bere-n față, bere pe care nu o voiam. Zgomotul s-a Împrăștiat ca fumul și am zărit un puști cu părul roșu uitîndu-se drept la mine de la vreun metru și ceva. N-avea aerul ăla popo, așa c-am zis „Ce faci p-aici?” sau ceva de felul ăsta. El a zis: - Vrei să te culci cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
țigări. S-a-ntors șchiopătînd grăbit și s-a urcat În mașină. - Garda! a zis. S-o tăiem! Am pornit și o mașină de patrulare ne-a depășit. L-am văzut pe gaborul de la volan Întorcîndu-se și căscînd ochii cînd l-a zărit pe Pat. - Ne-au ochit, Pat! am zis. Calc-o! Pat n-a așteptat să i se spună a doua oară. A călcat-o la blană și a cotit-o spre Corondolet. M-am Întors spre Cole, care stătea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am ajuns În Mexico City, am Început să caut marfă. Cel puțin eram mereu cu un ochi după ea. Cum am spus mai devreme, reperez Întotdeauna zonele mărfii. În prima mea seară-n oraș treceam pe Strada Dolores și-am zărit un grup de junkeri chinezi În fața unui restaurant de-al lor. Cu chinezii e greu de discutat. Nu fac afaceri decît cu alt chinez. Mi-am zis deci că ar fi o pierdere de vreme să-ncerc să cumpăr de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
berea și a fumat o țigară. Băiatul știa un hotel. Am Împins cinci pesos printr-un grilaj. Un bătrîn a deschis ușa unei camere și a aruncat un prosop zdrențuit pe un scaun. - Llevas pistola? („Porți pistol?”) a-ntrebat băiatul. Îmi zărise arma. Am răspuns că da. Mi-am Împăturit pantalonii și i-am lăsat pe un scaun, punînd pistolul deasupra lor. Mi-am pus cămașa și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ziar cu benzi desenate de pe o masă vecină. Era veche de două zile. Am lăsat-o. N-aveam nimic de făcut. N-aveam unde să merg. Soția mea era la Acapulco. Am pornit-o Înapoi spre casă și l-am zărit pe Ike Bătrînu’ o stradă mai Încolo. Pe unii oameni Îi recunoști de Îndată ce-i zărești; de alții nu poți fi sigur pînă cînd nu ești atît de aproape cît să-i poți atinge. Trăgătorii - cei mai mulți - sar În ochi. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-o. N-aveam nimic de făcut. N-aveam unde să merg. Soția mea era la Acapulco. Am pornit-o Înapoi spre casă și l-am zărit pe Ike Bătrînu’ o stradă mai Încolo. Pe unii oameni Îi recunoști de Îndată ce-i zărești; de alții nu poți fi sigur pînă cînd nu ești atît de aproape cît să-i poți atinge. Trăgătorii - cei mai mulți - sar În ochi. Era o vreme cînd Îmi creștea tensiunea de plăcere la vederea lui Ike. CÎnd ești pe marfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ci învingători“ (germ.).) De aici înainte suntem sub potcoava lor. Doi ani va ține acest chin și acest întuneric. Vorba strămoșească: „Ne-a călcat vrăjmașul“, atunci am înțeles-o în toată oroarea ei. Când le auzeam tropotul pe stradă, când zăream pe unul din ei, parcă simțeam o durere fizică și parcă, într-adevăr, ne călcau trupul nostru deodată cu pământul țării. Precum învățasem din copilărie, Dumnezeu a fă cut pe om din pământul în care va trăi și cu care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
puțin la mesele lor mai puțin decoltate, dar totuși destul de vesele - d-nele dr. Vlădoianu.](Ibidem, p. 85.) Într-o zi, d-na Crivăț fu chemată de căpitanul Scheibl în pod, unde ei căutau cu persistență și insucces telegrafia fără fir. Zări într-un colț un geamantan al lui Ionel, ridică capacul și văzu rochia, umbrela, șalul de Chantilly negru ale Elizei, le luă repede și fugi cu ele jos pe scară. Căpitanul după ea: „Nu vezi, domnule, ce-a făcut ordonanța
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de apa limpede, de instalația sanitară igienică regăsită cu atâta mulțumire, după cea primitivă din fundul curții, de la Pasărea. Cu ce plăcere mă pusei pe citit la lumina electrică și cu cât dor alergai la Mariuța, pe care nu o zărisem de atâta vreme. Pe cât îmi era viața de singuratică la Pasărea, pe atât văzui lume multă îndată ce sosii la București. Mulți erau descurajați de pacea rusă. Afară de d-nii Emil Petrescu, Th. Aslan, d na C. Băicoianu, nepoatele lui Costache, Elena
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe soldații noștri muscalii români. Aceștia erau mai ales minunați de frumusețea vitelor de peste Prut. Văzând starea de sclavie a celor de aici, le părea rău, mai ales ofițerilor, că n-au rămas în Moldova. Când pentru prima oară am zărit într-o birjă cu coșul ridicat o uniformă română pe Calea Victoriei, în dreptul Academiei Române, am oprit caii și am strâns mâna ofițerului, pe care nu l cunoșteam, spunându-i fericirea mea să văd din nou un ofițer român. Era și el
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tot neputând vorbi, face semn că vrea să scrie, și pe bloc, cu creionul scrie citeț, privind la dr. Angelescu: „Nu te impacienta“, căci doctorul cam strigase la cei tineri în timpul operației, găsindu-i prea înceți în îngrijirile lor. Apoi, zărind pe Mariuța la ușă, îmi scrie: „Cheamă pe Mariuța“. Și, în fine, doctorului Mețianu, tot surâzând: „Ce menu îmi dai diseară?“ Pe Eliza, care sosise, o mângâie cu mâna și îi surâse, și mie asemenea. Eram deja plini de speranță
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dureroasa slujbă însă, nu urmai pe ceilalți, care se duceau la mese, ci plecai direct la gară, unde mă urcai în vagon. N-aveam într-adevăr nici o poftă de mâncare, dar m-aș fi dus pentru câteva ore în casă. Nezărindu-mă nicăieri, simți urmarea purtării ei și trimise la gară pe sora ei, Marieta Balș, să mă aducă înapoi. Mulțumii acesteia și îi spusei că prefer să fiu singură. Revenite la București, nu făcui nici o aluzie la acest incident, crezând
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Încerca din nou brăduțul. Nu-i răspunse nimeni, pentru că păsărica deja zburase mai departe. Nu cred c-o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad. Deodată, se auziră niște râsete vesele. Privind atent în jur, brăduțul zări doi copii împreună cu tatăl lor. Uite ce brăduț frumos! Zice băiatul, apropiindu-se. Ai dreptate, spuse surioara lui. Se potrivește cu camera noastră, e numai bun de pom de iarnă. Haide să-l luăm acasă, să-l împodobim! Și brăduțul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mâine, când va avea cu cine să se joace. Dimineață, când s-a trezit, brăduțul rămase mut de uimire: era acoperit din cap până-n picioare cu globuri și lanțuri aurii, de mai să nu se recunoască. Privi în jos și zări o mulțime de jucării. Acum am cu ce să mă joc! Se bucură brăduțul. Copiii năvăliră în cameră și începură să zburde în jurul brăduțului, cântând și bucurându-se de darurile primite. -E cel mai frumos brad pe care l-am
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Trase tare, dar ciupercă nici nu se clinti. Stai să te ajut, se oferi Prichindel. Și prinde cu ambele mâini de cealaltă parte a pălăriei. Acum băiatul trăgea spre el, iar fetiță spre ea, dar ciupercă nici nu se mișcă. Zărind un fluturaș în zbor, Prichinduța cere ajutor. Acum băiatul trage spre el, fetița trage spre ea, fluturele trage cu spor de codită fetiței, dar ciupercă uriașă, își ținea cu strășnicie pălăria. Ajută-mă și tu, floricica dragă, se adresa băiatul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
bună de mers pe vechiul drum, ce lega drumul național de cabana de pe vârful Semenic, am început să auzim din ce în ce mai tare și mai clar un zgomot de motor de mașină, neștiind dacă urcă sau coboară muntele. Odată cu intensificarea sunetului am zări un Aro vechi cu două locuri ce tușea urcând încet dar sigur și mai repede decât noi, panta. Erau doi ciobani ce își cărau oile la o stână sus pe munte. Oameni credincioși, cu frică de Dumnezeu, la vederea unei
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]