99,150 matches
-
iar comandantul unității, Viktor Eberhard Gräbner, a fost ucis în acțiune. Germanii au continuat să atace de-a lungul perimetrului apărat de forțele britanice pentru restul zilei, dar aliații au rezistat tuturor asalturilor inamicilor. Generalul Hicks, care se afla în zona apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui Urquhart și a lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui i s-a ordonat să trimită una dintre unitățile pe care le comanda, Regimentul „ South Staffordshire”, (care avea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
seama că trebuie să adopte o atitudine mai defensivă și să prevină astfel izolarea celor două batalioane la nord de calea ferată, a cerut acestora să se retragă spre Wolfheze și Oosterbeek. Cele două batalioane au s-au retras traversat zona de aterizare „L” și au luptat cu „Kampfgruppe” Krafft care le urmărea la distanță redusă. Această zonă de aterizare era apărată de grănicerii regali scoțieni, care așteptau sosirea planoarelor Brigăzii de parașutiști polonezi. Cum planoarele au sosit în plină retragere
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
germane. În după-amiaza acestei zile, RAF a executat prima misiune importantă de reaprovizionare, folosind 164 de avioane de transport pentru transportul a 350t de provizii destinate britanicilor. Germanii, care anticipaseră misiunea de reaprovizionare aliată, au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece avioane RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii piloților, echipele de la sol nu au reușit să recupereze decât aproximativ 31 t de provizii. Zona de parașutare „V”, care trebuia să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece avioane RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii piloților, echipele de la sol nu au reușit să recupereze decât aproximativ 31 t de provizii. Zona de parașutare „V”, care trebuia să fie folosită pentru reaprovizionare, a fost tot timpul în mâinile germanilor, iar la Londra nu a fost trimis nici un mesaj care să avertizeze despre acest fapt. Pe pod, forțele comandate de Frost au reușit
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
rezultate mai bune decât cele din ziua precedentă. Cu toate că Londra a recepționat un mesaj prin care se cerea ca noile parașutări de provizii să fie făcute într-o zonă de lângă hotelul Hartenstein, echipajele unor avioane de transport au zburat către zona de debarcare „Z”, aflată sub controlul german. Din acest motiv, toate proviziile parașutate în zona „Z” au căzut în mâinile germanilor. La Oosterbeek, germanii au folosit panourile și torțele de semnalizare capturate de la britanici pentru atragerea avioanelor RAF. Zece dintre
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care se cerea ca noile parașutări de provizii să fie făcute într-o zonă de lângă hotelul Hartenstein, echipajele unor avioane de transport au zburat către zona de debarcare „Z”, aflată sub controlul german. Din acest motiv, toate proviziile parașutate în zona „Z” au căzut în mâinile germanilor. La Oosterbeek, germanii au folosit panourile și torțele de semnalizare capturate de la britanici pentru atragerea avioanelor RAF. Zece dintre cele 164 de avioane de transport participante la misiune au fost doborâte în zona orașului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în zona „Z” au căzut în mâinile germanilor. La Oosterbeek, germanii au folosit panourile și torțele de semnalizare capturate de la britanici pentru atragerea avioanelor RAF. Zece dintre cele 164 de avioane de transport participante la misiune au fost doborâte în zona orașului Arnhem. Doar 13% dintre proviziile parașutate au fost recuperate de parașutiștii britanci. La pod, după mai multe încercări nereușite, Frost a reușit în cele din urmă să ia legătura radio cu comandantul diviziei și a aflat că este puțin
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
britanicii au transmis un mesaj radio care a fost recepționat însă doar de germani: „Fără muniție. Dumnezeu să îl apere pe Rege”. În cursul dimineții, soldații germani au eliminat ultimele cuiburi de rezistență a supraviețuitorilor care se mai aflau în zona podului. După mai multe ore în care s-a lucrat la eliberarea de dărâmături și resturi, tancurile germane au reușit să traverseze podul pentru întărirea forțelor din Nijmegen. Britanicii reușiseră să păstreze controlul asupra podului din Arnhem suficient de mult
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
bază din ordinul comandanților. Restul au continuat să zboare către zonele de aterizare. Piloții nu au reușit să se înțeleagă cu trupele de la sol. Unul dintre puținele mesaje care au putut fi emise de la Arnhem îi atenționau pe polonezi că zona parașutare „K” nu era sigură și le sugera să aterizeze pe un polder la est de Driel, unde ar fi trebuit să asigure apărarea feribotului de la Heveadorp pe malul sudic al Rinului. Polonezii s-au parașutat sub focul inamic la
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
restabilirea pozițiilor inițiale. Urquhart a constatat că din punct de vedere tactic era inutil să se cramponeze pe această poziție înaintată și a ordonat unităților să se retragă pentru asigurarea unei linii defensive mai scurte, mai ușor de menținut În zona de est, pozițiile parașutiștii valizii ai Batalionului 10 de pe drumul principal fuseseră aproape anihilate de atacurile germanilor, care nu au reușit însă să avanseze în mod semnificativ. Doi dintre ofițerii de stat major al lui Urquhart au traversat înot Rinul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Rinul în timpul zilei și au luat legătura cu cartierul general al lui Sosabowskis. S-a hotărât ca să se transporte șase bărci din cauciuc pe maul de nord ca să permită polonezilor să traverseze Rinul și să vină în sprijinul celor din zona Oosterbeek. În acea noapte s-a pus în aplicare planul, dar în timpul traversării s-a rupt cablul care trebuia să ajute la remorcare, iar vâslele din dotare s-au dovedit ineficiente pentru manevrarea bărcilor în curentul puternic. Doar 55 de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care trebuia să ajute la remorcare, iar vâslele din dotare s-au dovedit ineficiente pentru manevrarea bărcilor în curentul puternic. Doar 55 de polonezi au reușit să traverseze Rinul până la ivirea zorilor, iar dintre aceștia doar 35 au ajuns în zona ordonată. Spindler a primit ordinul să schimbe direcția de atac mai spre sud pentru a-i obliga pe britanici să părăsească malurile râului, să îi izoleze și să le taie căile de reaprovizionare. În ciuda tuturor eforturilor depuse, germanii nu au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
seama că planul inițial nu este viabil și a început conceperea unui nou plan de retragere a Diviziei I. În Oosterbeek, situația devenea de-a dreptul disperată. Hackett fusese rănit în acea dimineață și fusese nevoit să predea comanda din zona de est. RAF a încercat să asigure sprijinul aerian la joasă înălțime a zonei ocupate de aliați, dar situația pe teren se deteriora neîncetat, pierderile cauzate de bombardamentele de artilerie și tirurile lunetiștilor fiind în continuă creștere. Punctele de prim
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
despre retragere. Luptele de la Arnhem au reprezentat o victorie pentru germani , (contrabalansată de pierderile suferite mai la sud ) și o înfrângere de proporții pentru britanici. Aliații s-au retras de pe malul sudic al Rinului, iar frontul s-a stabilizat în zona dintre cursurile râurilor Rin și Waal. Deși germanii au încercat să contraatace în octombrie, acțiunea lor nu a avut succes, iar linia frontului a rămas neschimbată în Olanda până la terminarea iernii. Cu toate aceste, capetele de pod cucerite peste Maas
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
analizei făcute din perspectiva germanilor, a ajuns la concluzia că „bătălia de pe Waal la Nijmegen a fost s-a dovedit a fi un eveniment decisiv” iar Arnhem a devenit o simplă chestiune de rezistență după ce britanicii s-au retras în zona orașului Oosterbeek. După aceea, a fost cel mult un „spectacol secundar al crizei care se desfășura pe malurile Waalui”. Heinz Harmel a afirmat că „Aliații au fost opriți în sud chiar la nord de Nijmegen - din acest motiv Arnhem sa
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
acțiuniilor de la Arnhem. Middlebrook consideră că refuzul planificatorilor de a lua în considerație parașutări de noapte, două misiuni de transport în prima zi, sau un atac masiv asupra podului de la Arnhem au fost erori fundamentale. În plus, eșecul aterizărilor din zona imediat învecinată podului a anulat cel mai important avantaj al asaltului trupelor aeropurtate - factorul surpriză. La rândul lui, Frost consideră că distanța prea mare dintre zonele de parașutare și pod, precum și drumul prea lung pe care trebuiau să îl străbată
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
suficient de numeroase pentru organizarea unei contraofensive pentru cucerirea orașului Antwerp. Ziaristul și corepondentul de război australian Chester Wilmot este de acord cu această afirmație și consideră că intrândul cucerit a avut o imensă valoare tactică pentru alungarea germanilor din zona de la sud de Maas și pentru eliminarea oricărei amenințări a unui contraatac împotriva Antwerpului. Kershaw apreciază în mod diferit situația, subliniind faptul că flancul nordic al frontului german nu a fost distrus, iar Armata a 15-a a reușit să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
este situat de-a lungul râului Meusa Nouă, pe malul de vest al acestuia, și se întinde de la Portul Vechi și până la "Honingerdijk", acolo unde strada devine "Abram van Rijckevorselweg". Bulevardul Maas oferă o vedere ideală a panoramei orașului în zona marelui cot al Meusei. Până în 1953, în locul Bulevardului Maas se afla gara de cale ferată Rotterdam Maas. După inundațiile din 1953, în zonă au fost construite diguri de protecție mai înalte. Cel mai înalt dig a devenit Bulevardul Maas, care
Bulevardul Maas (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336733_a_338062]
-
14 radii lungi, excepțional 13 sau 15. Pectoralele au poziție orizontală. Linia laterală scurtă. Corpul este acoperit de solzi mărunți, cicloizi, de formă variabilă; la unele specii solzii sunt imbricați, la altele neimbricați și înfipți în piele. Capul fără solzi. Zona focală (centrală) a solzilor este mare sau redusă. Culoarea fundamentală deschisă, adesea albă. Pe linia mediană a spatelui o serie de pete dorsale metamerice. Pe laturile corpului pete laterale mărunte cu o dispoziție foarte variabilă: fie sunt dispuse neregulat ("Sabanejewia
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
partizani. În afară de Mussolini și Petacci, șaisprezece dintre cei mai importanți dintre ei aveau să fie în Dongo în ziua următoare și încă zece aveau să fi uciși în cele două nopți care au urmat. Luptele erau încă în desfășurare în zona din jurul satului Dongo. Temându-se că Mussolini și Petacci ar putea fi salvați de către susținătorii fasciștilor, partizanii i-au condus, în miez de noapte, la o fermă din apropiere, a unei familii de țărani pe nume de Maria; ei credeau
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Creta, Grecia. Odată cu reforma administrației publice locale din 2011 face parte din municipalitatea Chania. Este un important port naval și de feribot în Golful . Souda se află la o distanță de 6,5 km est de centrul orașului Chania, deși zona dintre ele este în mare parte ocupată cu construcții. Orașul este o așezare relativ nouă, construită pe ceea ce erau odată platouri de sare și mlaștini. Turcii cunoșteau zona sub numele de Tuzla, numele lor pentru platouri de sare. În anii
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
o distanță de 6,5 km est de centrul orașului Chania, deși zona dintre ele este în mare parte ocupată cu construcții. Orașul este o așezare relativ nouă, construită pe ceea ce erau odată platouri de sare și mlaștini. Turcii cunoșteau zona sub numele de Tuzla, numele lor pentru platouri de sare. În anii 1870 ei au început să construiască o nouă așezare aici care a crescut pe măsură ce portul s-a dezvoltat. Golful Souda este unul dintre cele mai adânci porturi naturale
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
Georgia, Bulgaria, Serbia și Rusia duc o viață ascetică în Muntele Athos, izolați de restul lumii. Athos, cu mănăstirile sale, a fost încă de atunci o regiune cu auto-guvernare. După o scurtă perioadă de dominație a Regatului Latin al Tesalonicului, zona a devenit din nou bizantină până la cucerirea de către otomani în anul 1430. În timpul perioadei otomane, peninsula a fost un centru important pentru exploatarea aurului. În 1821 a început Războiul de Independență al Greciei, iar grecii din Halkidiki s-au revoltat
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
de la acest punct). Peninsula este cunoscută pentru producția de măsline și de ulei de măsline. De asemenea, sunt produse diferite soiuri de vin. Halkidiki a fost o populară destinație turistică de vară încă de la sfârșitul anilor 1950, atunci când locuitorii din zona orașului Salonic au început să-și petreacă vacanța de vară în satele de pe coastă. Turiștii închiriau la început camere în casele localnicilor. Prin anii 1960 au început să viziteze Halkidiki în mod frecvent și turiști din Austria și Germania. Odată cu
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
sau cultură Bijelo-Brdo este o cultură arheologică medievală timpurie care a înflorit în secolele X și XI în Europa Centrală. Reprezintă o sinteză a culturii introduse în zona carpatica de cuceritorii maghiari în jurul anului 900 și culturiile care precedau cucerirea maghiară (în prezent Croația, Ungaria, România, Șerbia și Slovacia). Cultură a dispărut în jurul anului 1100, cel mai probabil din cauza legilor regilor Ladislau I și Coloman al Ungariei care
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]