99,150 matches
-
în Orașul vechi circa 15000 evrei, iar 2000 locuiau în afara zidurilor, în orașul cel nou. În cursul anilor tendința s-a schimbat, și până la Primul Război Mondial tot mai mulți evrei au abandonat cartierul cel vechi, pentru a trece în zona nouă. Repartizarea demografică a evreilor din Orașul vechi între sfârșitul secolului al-XIX și până la Războiul arabo-evreiesc din 1948-1949 (în mii): după Rami Izreel, pe situl Centrului israelian de tehnologie pedagogică Matah La începutul secolului al XX-lea trăiau in Orașul
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
organizației de apărare Hagana au ajuns și în Cartierul evreiesc și îi apărau pe locuitori. Atacurile arabe i-au silit pe mulți dintre locuitorii cartierului să fugă din Orașul Vechi, iar cei rămași s-au concentrat mai cu seamă în zona sinagogilor din inima cartierului.În zilele Marii revolte arabe din anii 1936-1939 autoritățile britanice au apărat Cartierul înconjurându-l cu un gard de sârmă ghimpată, dar cu toate acestea a fost atacat în rânduri repetate cu focuri de armă și
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
ca poziție a apărătorilor cartierului, a fost ocupată de iordanieni de la începutul luptelor și aruncată în aer. În zilele următoare Legiunea Transiordaniană sub comanda lui Abdallah Al-Tal a ocupat părți considerabile din cartier și i-a blocat pe locuitori în zona celor patru sinagogi sefarde.La 27 mai1948 după zile grele de lupte, arabii au ocupat Sinagoga Hurva și au aruncat-o și pe aceasta în aer. Pe toată perioada ostilităților forțe israeliene au încercat în zadar să pătrundă în cartier
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
epocilor. Cele mai vechi lucrări și obiecte găsite sunt Zidul de lărgire, Turnul israelit, și vase pentru alimente și figurine care se păstrează la Muzeul Cartierului herodian. Potrivit rezultatelor cercetărilor, la finele zilelor Primului Templu, în urmă cu 2500 ani, zona aceasta se afla în interiorul unui oraș fortificat, și locuitorii, inclusiv evreii, practicau pe atunci culte politeiste. În perioada celui de-al Doilea Templu locul se numea Orașul de sus al Ierusalimului. Locuitorii săi erau preoți (cohanim) înstăriți, cu înaltă poziție
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
s-a descoperit nicio dovadă arheologică. Erik cel Roșu, sau Eirikur Țorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, și a început explorarea dincolo de partea de vest a insulei. El a format prima așezare în Groenlanda, în jurul acestei perioade, numind zona, conform legendei, pentru a atrage noi colonizatori. Fiul lui Erik, Leifr Eiriksson, pune piciorul în America, în cele din urmă, în jurul anului 1000. Cu toate că se spune că a fost deviat de la ruta stabilită, mult mai probabil este că era în
Istoria Islandei () [Corola-website/Science/336789_a_338118]
-
de-a lungul canalului Ghent-Terneuzen, având ca sarcină curățarea de elementele germane a malului de sud a Scheldtului în regiunea orașului olandez Breskens - așa numita „Pungă Breskens”. Divizia I blindate poloneză s-a deplasat spre frontiera olando-belgiană spre este spre zona de mare importanță de la nord de Antwerp. Divizia a 4-a blindate canadiană a înaintat de la capul de pod de pe Canalul Ghent de la Moerbrugge până au întâlnit dubla linie defensivă formată din canalele Leopold și Schipdonk. Canadienii au organizat în
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
cele din urmă să se retragă cu mari piederi după ce germanii au organizat atacuri puternice. Divizia I blindată poloneză a reușit să obțină un succes mai important în răsărit și a înaintat spre nord-est din Ghent. Divizia a înaintat spre zona litorală în ciuda terenului care nu era propice manevrelor cu blindate și a rezistenței puternice a germanilor. Până pe 20 septembrie, au fost cucerit orașul Terneuzen, iar malul sudic al Scheldtului a fost eliberat pe direcția orașului Antwerp. În acel moment a
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
estuar. Între timp, Simonds și-a concentrat forțele în istmul peninsulei Zuid-Beveland. Divizia a 4-a blindate canadiene s-a mutat la nord de Canalul Leopold și a cucerit Bergen op Zoom. Pe 24 octombrie, blindatele aliate au înaintat din zona îngustă a peninsulei, asigurând securitatea Diviziei a 2-a canadiene, care nu mai era amenințată astfel cu izolarea de către contraatacurile germane. În continuare, canadienii au înaintat spre vest spre insula Walcheren. A doua operațiune importantă a debutat cu luptele grele
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
organizarea lor în 1926. Numerele și pozițiile drumurilor sunt coordonate de către (AASHTO). Singură implicare federală în AASHTO este un post de observator al . În general, șoselele pe direcția nord-sud au numere impare, cele mai mici în partea de est, în zona celor treisprezece state fondatoare ale Statelor Unite, și cele mai mari în vest. În mod similar, șoselele pe direcția est-vest sunt, de obicei, numerotate cu numere pare, cele mai mici numere fiind în partea de nord, unde drumurile au fost modernizate
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
întrebat „Cine sunt acești bărboși?”, iar Frigg i-a răspuns, din moment ce i-ai denumit, oferă-le victoria și așa a făcut. Din acea zi, tribul Winnili sunt numiți Langobarzi, „bărbi lungi”. După aceasta, longobarzii au migrat spre Golaida (posibil în zona râului Oder), iar mai tarziu au stăpânit Aldonus and Anthaib (necunoscut, posibil în Bavaria) și Bainaib (sau Banthaib; posibil în Boemia) și Burgundaib (posibil teritoriul burgunzilor, pe Rinul mijlociu). Longobarzii l-au ales rege pe Agilmund, fiul lui Agion, din
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
fi ilegală, întrucât conform Convenției internaționale, cimitirul nu poate fi pus în vânzare. S-a dovedit că adresa juridică a fost indicată greșit la momentul tranzacției, iar acum firma proprietară este gata să schimbe terenul pe un teren similar în zona de centru, în raza primăriei și a terenului respectiv, sau să i se restituie banii la prețul de piață. Viceprimarul Nistor Grozavu a declarat în 2012 că s-ar putea să aplice un procedeu de expropriere, pentru a întoarce terenul
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
Din punct de vedere administrativ, Mani este acum împărțită între prefecturile Laconia (Kato Mani, Mesa Mani) și Messinia (Exo Mani) de la periferia Peloponezului, dar în cele mai vechi timpuri a făcut parte în întregime în Laconia, districtul dominat de Sparta. Zona messeniană (numită, de asemenea, "aposkiaderi", o expresie locală cu sensul de "umbrită") primește oarecum mai multe precipitații decât zona laconiană (numită "prosiliaki", o expresie locală cu sensul de "însorită") și are, prin urmare, o agricultură mai productivă. Manioții din zona
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
Mani) de la periferia Peloponezului, dar în cele mai vechi timpuri a făcut parte în întregime în Laconia, districtul dominat de Sparta. Zona messeniană (numită, de asemenea, "aposkiaderi", o expresie locală cu sensul de "umbrită") primește oarecum mai multe precipitații decât zona laconiană (numită "prosiliaki", o expresie locală cu sensul de "însorită") și are, prin urmare, o agricultură mai productivă. Manioții din zona messeniană au nume de familie terminate în mod uniform în "-éas", în timp ce manioții din zona laconiană au nume care
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
Zona messeniană (numită, de asemenea, "aposkiaderi", o expresie locală cu sensul de "umbrită") primește oarecum mai multe precipitații decât zona laconiană (numită "prosiliaki", o expresie locală cu sensul de "însorită") și are, prin urmare, o agricultură mai productivă. Manioții din zona messeniană au nume de familie terminate în mod uniform în "-éas", în timp ce manioții din zona laconiană au nume care se termină in "-ákos". Au fost descoperite vestigii neolitice în mai multe peșteri aflate de-a lungul coastelor peninsulei Mani. Homer
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
mai multe precipitații decât zona laconiană (numită "prosiliaki", o expresie locală cu sensul de "însorită") și are, prin urmare, o agricultură mai productivă. Manioții din zona messeniană au nume de familie terminate în mod uniform în "-éas", în timp ce manioții din zona laconiană au nume care se termină in "-ákos". Au fost descoperite vestigii neolitice în mai multe peșteri aflate de-a lungul coastelor peninsulei Mani. Homer menționează câteva orașe din regiunea Mani, iar unele artefacte din perioada miceniană (1900 î.Hr. - 1100
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
obținută, au vrut să-și păstreze autonomia locală. În timpul conducerii lui Ioannis Kapodistrias, ei s-a opus cu violență amestecului din afară, ajungând să-l asasineze pe Kapodistrias. În 1878 guvernul național a redus autonomia locală a regiunii Mani, iar zona a decăzut treptat; mulți locuitori au părăsit regiunea și au migrat către marile orașe grecești, precum și în Europa de vest și Statele Unite ale Americii. Abia prin anii 1970, atunci când construirea de noi drumuri a susținut dezvoltarea industriei turistice, că Mani
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
distrugătoare, și patru erau în așteptare, în cazul în care vasele angajate în raid ar fi avut probleme. Mai erau disponibile, la nevoie, si vechea "Budapesta" și trei alte torpiloare clasa 250t. O patrulă de distrugătoare a Antantei era în zona în noaptea de 14 mai, la nord de baraj. Conducătorul italian de flotilă "Mirabello" era însoțit de distrugătoarele franceze "Commandant Rivière", "Bisson", și "Cimeterre". Distrugătorul italian "Borea" era și el prin zonă, escortând un mic convoi către Valona. O forță
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
să scufunde 14 driftere și să avarieze alte patru. Lipsa de suficiente nave de escorta ale Antantei a forțat retragerea restului navelor din blocada, desi doar pentru o perioadă scurtă de timp. În acest moment, forțele navale ale Antantei aflate zona erau conștiente de raid, si se aflau în poziția de a bloca retragerea austro-ungară. Contraamiralul Alfredo Acton—comandantul Diviziei de Recunoaștere Italiene—a ordonat grupului lui "Mirabello" să se deplaseze spre sud la 04:35, în timp ce el a pornit pe
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
Șaida", și "Helgoland", iar "Csepel" și "Balaton" au ajuns și ele acolo. Întregul grup s-a întors la Cattaro împreună. La 13:30, submarinul "UC-25" a torpilat pe "Dartmouth", provocând daune grave. Distrugătoarele de escorta au forțat "UC-25" să părăsească zona, dar "Dartmouth" a trebuit să fie abandonată pentru o perioadă de timp, înainte de a putea fi remorcata înapoi în port. Distrugătorul francez a încercat să urmeze submarinul german, dar a lovit o mină pusă de către "UC-25" în acea dimineață și
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
București pentru încă trei ani. Concomitent, EugeneX începe să își facă simțită prezența ca artist independent, acceptând diferite comenzi private. În această perioadă artistul reușește să își expună operele într-o serie de expoziții private și underground din România și zona balcanică. Prin lucrările sale, EugeneX se dovedește a fi un artist versatil în materie de stiluri abordate precum și materialele utilizate, lucrând în lemn, metal și chiar papier mâché. Totuși devine evident faptul că materialul său preferat este metalul, dovadă fiind
EugeneX () [Corola-website/Science/336826_a_338155]
-
Registrul de monumente de istorie și cultură a municipiului Chișinău, alcătuit de Academia de Științe. A fost construită la sfârșitul sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea, în stil eclectic. Odinioară una din cele mai înalte construcții din zona istorică Colina Pușkin, făcea parte dintr-un complex industrial, dar acum a rămas singură, izolată de construcțiile aferente. a fost una dintre primele mori cu abur ridicate în Chișinău. A fost construită în anii 1850-1860 din lemn și avea un
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
scăzute care conțin fosile ale sistemului solar timpuriu. Nave din mai multe țări au explorat regiunea de lângă polul sud al lunii. Studii ample au fost efectuate de , , , , Kaguya, și Chandrayaan. Misiunea NASA a găsit o cantitate însemnată de apă în zona craterului Cabeus. Expedițiile de explorare planificate în viitor în regiunea sudică lunară includ o misiune privată organizată de , nu mai devreme de 2016. Shackleton intenționează să aselenizeze un robotic de explorare pentru a „identifica și caracteriza natura, compoziția și locațiile
Polul Sud al Lunii () [Corola-website/Science/336873_a_338202]
-
Lăură Raețchi (nume anterior Lăură Sitea) este expert al Organizației Națiunilor Unite pentru zona Orientului Mijlociu și singurul român care a făcut parte din echipa de negociere cu Siria. Din anul 2006, Lăură Raețchi este analist în Departamentul de Operațiuni de Menținere a Păcii pentru dosarele Sudan (2006-2010) și Orientul Mijlociu (2013-prezent). În 2010-2011 a
Laura Diana Raețchi () [Corola-website/Science/336878_a_338207]
-
doi sateliți experimentali GIOVE-A și GIOVE-B au fost lansați în decembrie 2005, respectiv aprilie 2008, în cadrul fazei de lansare pe orbită, In-Orbit Validation (IOV), pentru a valida sistemul. Scopul lansării acestor sateliți a fost testarea condițiilor spatiale specifice în zona de lucru, ceasurile atomice ale sateliților și nivelul de radiații. În noiembrie 2009 s-a inaugurat o stație terestră lângă Kourou, Guiana. În decembrie 2010, miniștrii UE au votat la Bruxelles, ca sediul proiectului Galileo să fie la Praga, Republica
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
a satisfăcut așteptările estetice ale atenienilor și statuile au fost înlăturate în scurtă vreme. Anii '50 au reprezentat o epocă de modernizare a orașului Atena și și-au pus amprenta, prin urmare, asupra mai multor spații publice. În 1954, în zona de metrou Piața Omonia, s-au amenajat bănci, magazine și un oficiu poștal. În 1958 Ministerul Transporturilor și Lucrărilor Publice a organizat un concurs pentru dezvoltarea Pieței Omonia. Concursul a fost câștigat de sculptorul George Zongolopoulos și arhitectul Kostas Bitsios. Propunerea
Piața Omonia () [Corola-website/Science/336890_a_338219]