10,833 matches
-
gheața abia de s-a topit sub jetul de aer condiționat. Cum aproape și-a pierdut auzul, spune, prea tare, aproape strigând: — Unde suntem? Sunt într-un Gulfstream G550, cel mai tare avion privat cu reacție pe care-l poți închiria, spune Flint. După care Flint își vâră două degete în buzunarul pantalonilor și-i întinde ceva lui Webber, așezat de partea cealaltă a culoarului. O pastilă albă. — Înghite-o, spune Flint. Și bea odată aia, aproape am ajuns. — Unde-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
PĂSTRASE O REȘEDINȚĂ FALSĂ NUMAI PENTRU ÎNREGISTRARE. ÎN TIMP CE IEȘEAU PE UȘĂ HEDROCK ÎNTREBĂ: ― Adică vreți să spuneți că nu locuia la adresa oficială? ― Proprietăreasa lui mi-a spus nu numai că nu locuia acolo, dar și că i-a îngăduit să închirieze camera altcuiva. Își făcea apariția o dată pe lună, așa cum cereau regulamentele și deci ea avea conștiința împăcată. Ieșiră din autoavion... Hedrock știa că Neelan vorbește și curînd sensul vorbelor lui avea să-i pătrundă în minte. Dar deocamdată atenția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
că și acesta e gol. Neelan îl închise și se ridică. ― Asta este. Acum ce facem? Hedrock nu-i răspunse imediat. Mai erau și alte soluții. Probabil se puteau găsi alte piste de cercetat în privința contractului pe baza căruia fusese închiriată camera. Se putea face o verificare cu societatea teleecranelor. Ce apeluri se făcuseră din acest birou sau către el? Dacă ar fi avut timp, probabil ar fi izbutit să stabilească o pistă destul de sigură. Dar exact ăsta era necazul. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NEELAN. ÎN TIMP CE LIFTUL ȚÎȘNEA SPRE ACOPERIȘ, HEDROCK ÎI SPUSE: \ IDEEA MEA ESTE SĂ TE ÎNTORCI ÎN ATELIERUL DE LA LINWOOD ȘI SĂ-ȚI IEI CORESPONDENȚA, ÎN TIMP CE EU MĂ DUC SĂ-L ÎNFRUNT PE INDIVIDUL ANTIPATIC CU CARE AM VORBIT: PE URMĂ ÎNCHIRIAZĂ O CAMERĂ LA HOTELUL ISHER \ ȘI AM SĂ TE CAUT ACOLO. ÎN FELUL ĂSTA FACEM DOUĂ TREBURI ÎN TIMPUL CEL MAI SCURT CU PUTINȚĂ. ALTCEVA NU MAI ERA DE SPUS. CU CÎT SE ÎNTORCEA NEELAN MAI REPEDE LA ARSENAL, CU ATÎT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ceea ce nu știi este faptul că între 11 iunie 1754 și 5 iunie 1757 pe aici a trecut pârjolul, care n-a iertat nici dugheana lui Locman. Focul a trecut tocmai după ce „Ștefan curălariul”, cumnatul lui Locman, a meremetisit dugheana închiriată de la „gerah”. Uite ce spune Locman la 5 iunie 1757 (7265): „Și după ce au făcut cheltuiala...s-au tîmplat și au arsu tîrgul și-au arsu și dugheana mea; Și rămîind locul fără dugheană și rămîinid și dumnealui păgubaș de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
asmuțiți de preot asupra enoriașilor greco-catolici, a căror biserică a fost furată de statul comunist, iar acum biserica soră, cea ortodoxă, se comportă cu biserica jefuită ca o bandă de mafioți. Aici fiecare biserică este suverană în cele trei ore închiriate pentru slujbă. Corul începe să cânte. Vocea Silviei se aude distinctă, clară, cu o catifea puțin patinată de vârstă. Ești extraordinară Silvia, spun în sinea mea, mă închid în mine, văd și aud doar ceea ce vreau. Mă gândesc la ai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
merge la cinci bune, șase bune. Orice lucru merge cu prețul mai jos decât afară. Un play-station - e mai rar cu din astea, e rare, mai mult din închiriere se câștigă, se vând rar, sunt cunoscuți, câțiva, cu play-station. Se închiriază pe zi, un pachet de bune pe zi, dar dai la prieteni, că poate ți-l strică. Televizoare, radio, nu prea merg, că toate camerele au acum, cu casetofoane nu e voie. Au făcut hoții niște casete, un teatru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
acu’ urmează filmul de groază. Vă plac filmele de groază. M-am plictisit cu uitatul. Mă speriau la început. Dar lucrurile care mă speriau mă provocau și din ambiție. Țin minte că aduceam câte un video pe timpul studenției și îl închiriam - 400 de lei, cât era într-o noapte -, vedeam vreo opt filme până dimineața și, la urmă, uitasem cu ce a fost primul film. Și mai erau și filme de astea, de groază, și țin minte că erau unele așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la ei, a fost chiriaș la oamenii ăștia. Oamenii fusese prin America vreo șase ani de zile și venise de acolo cu foarte mulți bani, au cumpărat vreo 5-6 apartamente, plus două case la curte, aici prin București. Și le-nchiria. Ei aveau o fată măritată acolo și erau foarte înstăriți, aveau foarte mulți bani. Problema e, care noi n-am știut-o, că omul a fost un pic mai deștept ca noi - a băgat banii la bancă, n-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
limba peste vârful creionului și scrise comanda în registru. — Cum de vă vine un străin? — Nu ți-am spus? E un individ tânăr, vechi prieten de-al lui Takamori. Da? Atunci e normal să stea la voi. Doar n-o să închirieze o cameră la Mori... știi, lângă secția de poliție. Nu cumva predă engleza sau altceva? — Musafirul nostru e cu totul ieșit din comun, declară Mă-chan, scoasă din fire din pricina aluziei. Al nostru e un descendent al lui Napoleon. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lucrau pentru ei, dar majoritatea codoșilor din Sanya se deosebeau de cei din alte părți ale orașului. În hotelurile mizerabile din Sanya locuiau familii venite din provincie la Tokyo, ca să-și încerce norocul, și care aveau de înfruntat multe greutăți. Închiriau camere de trei sute de yeni și s-au obișnuit, oarecum. Trei sute de yeni pe zi înseamnă nouă mii de yeni pe lună. La prețul acesta puteau să găsească ceva mai bun în altă parte, dar fiind plătiți cu ziua, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aibă unde să vină baba să te bocească, să mai vorbească de una, de alta, că tare-i greu și negru pământul... Cum nimeni n-avea de gând să se mute într-un loc cu suflete neostoite, spurcat, Paul a închiriat foarte ieftin tot spațiul. A adus un sobor de preoți să-l sfințească, altfel cine mai lucra pentru el?, a curățat bine zidurile să nu fie zyklon, pentru orice eventualitate, nu știa ce-i, dar citise el undeva că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
alt zbor spre Ibiza, unde am făcut turul discotecilor și ne-am distrat pe plajele de nudiști făcându-i să moară de invidie pe boșorogii din Europa. Apoi am stat cinci zile la hotelul La Mamounia din Marrakech, de unde am Închiriat un Land Rover și am mers să vedem deșertul. Apoi... ne-am dus pe insula Myconos, sau În Insulele Canare? Nu mai știu, dar oricum nu contează, am fost pe undeva prin partea aceea, Înainte de a merge la Roma să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Sicilia. — În fiecare seară ne distram până noaptea târziu. Pe vremea aceea nu prea luam droguri. El spunea că dorește să se dedice mai mult specialităților italienești decât drogurilor, ceea ce era, bineînțeles, o mare minciună. Era doar extrem de obosit. Am Închiriat o mașină sport italienească și obișnuiam să mergem până la Corleone, să observăm oamenii locului, sau să mergem să ne batem joc de prostituatele care-și făceau veacul Într-o discotecă situată În preajma ruinelor feniciene. Ne-am distrat de minune! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lucruri mai profunde, cărți scrise de antropologi și chiar și jurnalele lui Moffat. Cred că așa se explică faptul că s-a îndrăgostit de Africa - cu ajutorul acelor cărți, chiar înainte de-a fi pus piciorul pe pământul african. Banca ne închiriase o casă în Gaborone, chiar în spatele reședinței guvernamentale, unde sunt amplasate toate ambasadele și înaltele comisariate. Mi-a plăcut din prima. În anul acela a plouat din abundență, iar grădina fusese bine întreținută. Erau straturi-straturi de canna și de cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
porni să rezolve primul ei caz. Nu avea permis de conducere, așa că fu nevoită să-l roage pe unchiul ei, care condusese pe vremuri un camion guvernamental, iar acum era pensionar, s-o ia cu vechiul Austin pe care-l închiria, odată cu serviciile sale de șofer, la nunți și înmormântări. Unchiul fu extrem de încântat să participe la așa o misiune și își puse, cu această ocazie, o pereche de ochelari cu lentile fumurii. Porniră dis-de-dimineață spre casa de lângă măcelărie unde locuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cei care, dintr-un motiv sau altul, au avut, cândva, cheia. Cheile, pentru că doi bătrâni, primii proprietari, au montat tot felul de încuietori. Aceștia au avut un fiu, o nepoată plecată în America; cum ai terminat de dactilografiat Saludos, ai închiriat camera unui olandez; ți-ai luat manuscrisul, au rămas ciornele; au locuit - tot cu chirie - un elvețian, un austriac, doi maltezi, o monegască. Afaceriști de rangul doi; puteau fi orice. Te gândești la fosta soție, ți-a trimis, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
întredeschisă a closetului, aflat în spatele unui vechi joc de fotbal distrus de furia clienților care jucau. Era atât de cald, că te sufocai. În ziua aceea, ca în fiecare vineri, mă duceam la mama ta, în casa pe care o închiriam pe malul mării, la sud de oraș. Mașina mi se oprise pe neașteptate, pe strada pustie mărginită de câmpia arsă de soare și murdară și de câteva hale industriale. Mersesem prin soare să ajung la cele câteva blocuri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar nu m-am putut abține. Apoi, am căutat în buzunarul pantalonilor portmoneul. I-am lăsat banii pe masă. — Pentru alimentele congelate... Nu răspunse, Angela. Poate că reușisem s-o jignesc. Mama ta era în grădină cu Raffaella, care vara închiria un cottage pe plajă, nu departe de noi. Râdeau. M-am aplecat și am sărutat ușor obrazul Elsei. Era întinsă pe un șezlong, mi-a trecut o mână leneșă prin păr. M-am retras imediat. Mă temeam că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
blugi albi și să împacheteze toate celelalte lucrurie înainte ca Russell să-și termine dușul, așa că îi transmise un pupic prin ușa de la baie și plecă grăbită. Trăgând după ea o mică geantă pe role, se îndreptă spre firma de închiriat mașini de pe strada East Thirteen și, după ce acceptă asigurarea oferită — paza bună trece primejdia rea! — Leigh își luă o cafea mare cu lapte și gheață de la Joe, apoi două pastile de gumă Nicorette și se așeză la volanul mașinii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se întâmpla rar, ca să nu mai zicem după-amiaza când nici măcar nu își propusese să doarmă. Era ceva în aerul sau apa de aici, ceva ce ar fi trebuit să ia și ea acasă la pachet: de câte ori intra cu mașinuța ei închiriată în Sag Harbor, simțea că tot trupul ei începe să se destindă. — Intră, strigă ea după ce se uită repede să vadă dacă e îmbrăcată și dacă nu-i cursese salivă din gură. Rămase surprinsă când văzu că afară se întunecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cred că tocmai de aceea nu trebuie să ne grăbim. Se opri, sorbi din ceai și se prefăcu că se gândește la ceva. — Deci...cu banii pe care am să-i iau din proiectul de consultanță și din articole voi închiria un apartament micuț, doar pentru mine, în Venice Beach. Doar un mic studio, cât mai aproape de plajă. Lângă piața țăranilor, cred. Emmy se întoarse spre Leigh și oftă. — Leigh, îți vine să crezi? Fetița noastră se maturizează. Se descurcă singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
căutau și ei la Madrid odraslele neștiute, veniți, mulți dintre aceștia, pentru asta, cu neveste, cu iubite, cu alți copii; nu era așa, desigur, multă lume venea cu treabă aici, dar nici sosită să se plimbe nu era puțină. A Închiriat o cameră la Pio XII, era departe. Spre seară, se elibera o cameră la NH Breton, acolo Încercase mai Întîi, chiar pe strada pe care locuia familia căutată; un semn, dar nu a fost chiar așa, pentru că, dintr-odată, Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din greșelile tale“. Vă puteți imagina reacția mamei când i-am spus că mă mărit cu Zach. La început m-a amenințat că va muri de migrenă, iar apoi a insistat să facem nunta la castelul Swyre, care poate fi închiriat pentru astfel de evenimente. Chiar dacă nu era locația mea favorită, eram atât de fericită încât am decis s-o las pe mama să facă ce dorea. La câteva ore după ce am anunțat-o, stabilise deja toate detaliile legate de biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la culoare mă aștepta în stradă, cu motorul torcând. M-am așezat pe locul din spate. —Ești sigură? mă întrebă Patrick. Sigură, i-am răspuns. Mașina a prins viteză. Interiorul era răcoros și foarte moale. Pentru un bărbat care nu închiriază șoferi, asta nu prea se asorta cu personalitatea lui Patrick. Totuși, zic eu, să nu vă plângeți când stați pe bancheta din spate a unui Mercedes în drum spre o escapadă minunată pe Riviera. Ν Hotelul du Cap din Antibes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]