43,150 matches
-
bază o succesiune de trei etape distincte (Zack, 2009, p. 219ă. Prima etapă vizează alegerea indicatorului, stabilirea semnificației acestuia și a scopului pentru care este utilizat, precum și a valorilor țintă pe care auditorul se așteaptă să le obțină În condițiile absenței sau prezenței riscului de fraudă. În cea de-a doua etapă, auditorul compară rezultatul real, Înregistrat la nivelul firmei, cu cel teoretic, stabilit În prima fază și determină valoarea diferenței, precum și gradul de semnificație al acesteia. În cea de-a
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
procedurii de audit utilizate, aserțiunea luată În considerare spre a fi testată și costul asociat obținerii acestei probe (Soltani, 2007, p. 306ă. Deși auditorul trebuie să analizeze și relația dintre costul obținerii unei probe și utilitatea acesteia În cadrul misiunii, În absența unei soluții alternative, criteriul cost-utilitate poate fi omis (Soltani, 2007, p. 306ă. Totuși, auditorul trebuie să țină cont de costul asociat aplicării procedurilor pentru obținerea probelor de audit, deoarece acestea vor contribui semnificativ la formarea costurilor totale aferente misiunii și
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
profesional, auditorul va trebui să identifice toți factorii de risc care contribuie Într-o formă semnificativă la obținerea acestor variații. În etapa de testare și evaluare a ipotezelor pe baza probelor obținute auditorul urmărește evaluarea măsurii În care existența sau absența unor diferențe Între estimările stabilite și rezultatele empirice din situațiile clientului pot avea un efect semnificativ asupra imaginii fidele, cu impact semnificativ asupra opiniei de audit. Dintre procedurile analitice cel mai des utilizate, standardele de audit ( În speță cele americane
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
valutar, transferurile interbancare și comisioanele plătite/Încasate (Arens et al., 2012, pp. 732-744ă. Riscul de fraudă care poate surveni la nivelul ciclului privind trezoreria și echivalentele de trezorerie provine În principal din slaba funcționare și deficiența sistemului de control intern, absența separării responsabilităților privind gestiunea activelor de trezorerie și Înregistrarea tranzacțiilor desfășurate cu acestea, sustragerea ilegală a disponibilităților, probleme la nivelul confirmării unor depozite sau disponibilități În conturile de la bănci (Messier et al., 2008, p. 552; Arens et al., 2012, p.
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
dadaismului. Suprarealismul e În analiză feminin expresionist”), urmează acest adaos: „Și apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar cîteva rînduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul Însemna deci o absență. [...] Suprarealismul a ignorat glasul secolului strigînd: INTEGRALISM. După expresionism, futurism, cubism, suprarealismul era tardiv”. Un atare atașament față de realitatea imediată ca proces, dinamică transformatoare, supusă unui ritm al metamorfozării permanente, presupune În mod logic opoziția, pe de o parte, În raport cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de Nicolae Balotă - nu ni se pare a fi contrazis, totuși, de „teza rostului magic pe care Îl au uneori cuvintele”. Căci „puterea magică” despre care vorbește poetul (cu trimiteri la universul copilăriei) este considerată de el tot din unghiul absenței unui „sens util”, ca ieșire, deci, din sfera pragmaticului Într-un spațiu de pură incantație, straniu-soteriologică. „Întreaga suspiciune avangardistă la adresa verbului pare să fi dispărut” - sesizează Nicolae Balotă; dar numita „magie” nici nu era În opoziție cu spiritul avangardist, de vreme ce
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
transpuse În planul cuvîntului Înseamnă - la nivel reprezentativ-plastic - concentrare a „reportajului”, sinteză a „notației” În imagini dens materiale, „cristalizate” În linii ferme, - reducție la limită a confesiunii directe, În profitul obiectivării (Întărită de un relativ eliptism al frazei și de absența legăturii aparente În versurile-imagini); iar la nivelul substanței verbale ca atare, avem de-a face cu o unificare timbrală a versului, joc al aliterațiilor, propagare În vers a sonurilor, menită să realizeze - cum va spune Ion Barbu mai tîrziu - depășirea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
americii / brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același poem va vorbi mai departe despre „singurătatea” [care] ca o temniță te izolează”, despre ieșirea din „tunelul nemișcării / absenței”, ori despre zbaterea de a scăpa din „cușca cuvintelor”, despre dialogul necesar cu sine Însuși și cu ceilalți al poetului, dincolo de obstacole, constrîngeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc / totul se va petrece În ordinea impusă de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mă privești te privesc / totul se va petrece În ordinea impusă de calendare / orice zi e numerotată În arhivele nemișcării”. Figurile recluziunii, diseminate pe tot parcursul operei, sînt asociate mereu cu imaginile stagnării, Încremenirii, Împotmolirii, În genere ale noncomunicării, ale absenței relației cu celălalt. În ultimă instanță, lirismul elegiac al lui Voronca crește tocmai pe acest teren al nostalgiei comunicării, al profundei comuniuni cu universul exterior. Lamentația sa vizează, iarăși și iarăși, „această-ntemnițare a omului Într-Însul”, „somnul” oamenilor „Îngrășați de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lînced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, pînă la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor [care] anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne Întîmpină reprezentări strîns Înrudite ale obsesiei fundamentale - În ordine negativă - traducînd frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului la apelul solitarului. „Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viața scundă” - putem citi, bunăoară, În Incantații, de unde e de reținut, Între altele, și acest vers rezumativ pentru o Întreagă dramă a noncomunicării: „În geamul viziunii, asculți, nu bate nimeni
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scundă” - putem citi, bunăoară, În Incantații, de unde e de reținut, Între altele, și acest vers rezumativ pentru o Întreagă dramă a noncomunicării: „În geamul viziunii, asculți, nu bate nimeni”, - vers amintind de un altul, din Zodiac, care nota o similară absență: „cînd nici o unghie nu zgîrie peretele exaltării”; sau, prelungindu-se, În Petre Schlemihl, În Întrebări ca acestea: „Nici o cometă cîntec incendiind o voce? /.../ Nici un pămînt În hohot să nu-ți deschidă trepte, / În peșteri să desfacă o viziune frustă?” * Cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ea este „o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu societatea, e chiar o comuniune cu lumea animală și vegetală, În sfîrșit, o comuniune cu tine Însuți prin contenirea sau topirea contradicțiilor, decepțiilor, revendicărilor”, poezia lui Ilarie Voronca răspunde - În absența, Însă, a dimensiunii „transcendente” - Într-o foarte mare măsură unor asemenea exigențe. Și, de fapt, dacă sîntem atenți, cerințe ca acestea sînt ale poetului Însuși, căci, cum observam În treacăt mai sus, el nu este atît (sau numai) un contemplator
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și arhitectura babilonică a paginei aparțin futurismului. Împerecherea Întîmplătoare a imaginilor (metoda scoaterii din pălărie) este dadaismul. Iar pretenția de ocultism mai semnificativ decît realitatea prin extragerea esenței lucrurilor aparține suprarealismului. // Dar nici ortografia nu-i așa de originală În absența sa, nici asociația imaginilor nu e lipsită de oarecare gînd, ca să fie vorba de dadaism și nici gîndul nu e așa de muzical și nestatornic ca să ne aflăm În fața unui substanțialism profesat, la noi, cu consecvență numai de dl. Ion
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
părăsesc kibuțul și să mă întorc acasă. Dar nu m-am întors ca să locuiesc din nou cu ai mei, mi-am închiriat un apartament. Părinții m-au ajutat să-mi găsesc un apartament aproape de casa lor. După un an de absență, era greu să găsesc loc acasă pentru toate lucrurile pe care le adunasem, iar ai mei nici măcar nu mai aveau o cameră liberă pentru mine. La început am locuit singură, îmi doream să fiu singură și îmi era teamă că
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
din structura poveștii. Ca să rezumăm, graficele femeilor diferă de cele ale bărbaților în mai multe sensuri. Viața lor nu este structurată de mișcări coerente îndreptate spre obiective bine definite. Nici un domeniu nu este accentuat în defavoarea altora. Cu toate acestea, odată cu absența unei unități de intenție intervine o flexibilitate mai mare. Femeile își împart energiile între domenii diferite, dar au libertatea de a alege care dintre ele urmează să fie conturat cu mai mare pregnanță. În plus, femeile par să se adapteze
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
că aveam șanse mai mari să-mi realizez visele... Am venit și am primit tot ceea ce cerusem”. Viața actuală ca autorealizare A trăi ca evreu practicant a reaprins flacăra vieții lui Ian și povestea lui, de asemenea. Prin comparație cu absența din relatare a părinților, rabinul este descris cu lux de amănunte și cu o enormă admirație. Povestea creează impresia că identitatea lui Ian este topită în ideologia religioasă și că familia lui nu este separată de grupul său de studiu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
a înțelege mai bine perioada curentă. 5. Ar fi interesant să speculăm mai mult pe marginea formei pe care ar putea-o lua o poveste a vieții într-o societate tradițională sau într-un Occident prefeminist. E de înțeles că absența unei potențiale axe a carierei în viața femeilor ar duce la o intrigă mult mai coerentă, și anume la o concentrare asupra aspectelor familiale, care ar apărea de la o vârstă fragedă. 6. Vezi, de pildă, White și Epston (1990). 7
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ca indicând o discontinuitate între intervievat și familie; c) diverși prieteni sau grupul de prieteni au fost aleși ca fiind semnificativi în copilărie de către câțiva intervievați, cu toții provenind din familii sărace. În aceste cazuri, prietenii buni par să fi compensat absența modelelor pozitive din familie. De pildă: „Nu cred că au existat persoane semnificative, poate prietenii mei - eram ca o gașcă bine închegată, nu aveam treabă cu părinții. Părinții erau acolo, făceau și ei ce puteau, dar nu prea multe” (Earnst
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ce vrea să spună Sara prin descrierea ei. Concretețea cu care Sara descrie situația reflectă incapacitatea sa de a înțelege mai bine o experiență confuză și neliniștitoare. Aceste două exemple sunt cazuri extreme de abstractizare și, respectiv, de concretețe. În absența detaliilor concrete, este clar că primul pasaj e abstract, în vreme ce al doilea este concret. În orice caz, în majoritatea situațiilor, o asemenea distincție este problematică, în măsura în care ne referim la un aspect continuu al gândirii, și nu la unul categorial. Evaluarea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
aceste descoperiri, putem spune că femeile generalizează mai mult decât bărbații. Cele două grupuri se servesc în aceeași proporție de generalizările limitate (reprezentând aproximativ o treime din totalul generalizărilor). Evaluarea gândirii responsabile Frankenstein (1970b, 1972, 1981) definește gândirea responsabilă ca absența dependenței față de o autoritate (de exemplu, față defiguri de autoritate sau de cărți) și capacitatea de a recunoaște legile interne ale fenomenelor, acțiunilor și proceselor. Deficiențele de gândire responsabilă sunt evidente în incapacitatea anumitor persoane de a vedea dincolo de concretețea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
studiul unui capitol mai vechi din viața vorbitorului și, oricum, nu e inerentă măsurătorii în cauză. În al doilea rând, eșecul de a susține o opinie personală poate indica lipsa ocaziilor de a exprima părerea în cauză, mai degrabă decât absența opiniilor critice în general. Dacă rezerva manifestată acum ar putea fi, practic, aplicată tuturor măsurătorilor discutate în capitolul de față, ar trebui să amintesc faptul că una dintre premisele acestui tip de analiză este aceea că o poveste a vieții
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
vaguității și a problematizării domeniului de studiu. Se observă, așadar, că majoritatea problemelor sunt de natură intrinsecă (contradicțiile interne intraștiință) și mult mai puțin de factură extrinsecă, exogenă (la nivelul relațiilor cu celelalte științe). La aceste rezultate mediocre, din perspectiva absenței clarificărilor endogene, a „contribuit” și didactica tradițională. Într-o lume aflată în evoluție rapidă și cu fața spre progres, tipul uman solicitat de societatea contemporană îl reprezintă personalitatea complexă, adaptabilă, creatoare și participativă. Numai că, prin tot ceea ce a dezvoltat
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
partener activ și responsabil al elevului, dar și prin reprezentarea clasei ca mediu educogen de referință. Didactica a fost asociată în ultima vreme atât cu teoria instruirii - fapt motivat de studierea acelorași fenomene ale procesului de învățământ, dar și de absența termenului în literatura de specialitate anglo-saxonă -, cât și cu teoria învățământului, deoarece studiază, într-un ansamblu coerent, componentele procesului de învățământ (învățământul fiind conceput ca forma cea mai organizată de realizare a instruirii și educației). Apreciem și noi, asemenea lui
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Welch & Walberg, folosirea Proiectului de Fizică Harvard; - 1976, 1979, Fraser, folosirea Proiectului de Știință Australian; - 1976, 1978, 1979, Fisher; - 1976, Northfield; - 1977, Eash, folosirea curricula școlară centrată pe inovație; - 1978, Ainley, curriculum local - facilitățile standardizării științifice; - 1979, Evans & Sovell, prezența/absența modificării de design instrucțional; - 1980, de Riano, implicarea sau neimplicarea în activitatea de grup; - 1980, Fraser, folosirea inovației în individualizare; - 1982, Felner, folosirea programului de prevenție pentru reducerea stresului elevilor transferați; - 1983, Baba & Fraser, folosirea noii curricula; - 1983, Kuhlemeier, folosirea
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
grupului, în general, și a autorității cadrului didactic, în special. Opinii foarte precise și recomandate, emise de profesorul Dan Potolea de la Universitatea din București (Potolea, 1989), demonstrează că nu se poate realiza un studiu pertinent asupra influenței educaționale autoritare în absența investigării situației de ansamblu, întrucât amplitudinea influenței cadrului didactic depinde și de modul în care acesta, prin atitudinea și stilul său, imprimă un sens valoric interrelațiilor la nivelul grupului. Astfel, din punct de vedere situațional, influența educațională (în legătură directă
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]