10,749 matches
-
frumos de sus, de pe deal! Paznicul pufni în râs și-mi puse, ca de obicei, mâna pe umăr. Nu avea nici măcar mănuși. — Ești tare ciudat! Toată iarna o să ai parte de zăpadă și tu cobori de pe deal ca s-o admiri și-aici. O să te saturi de ea. Îi ieșeau aburi din gură. Ca dintr-o locomotivă. S-a întors și a privit spre poartă. — Ai venit la țanc! zise el. Poate ar merita să urci în turn. Cred că vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai îndreptat o dată lanterna spre sculpturi și am pornit imediat după ea. Mă impresionaseră teribil lucrările acelea atât de rafinate făcute de Întunegri pe o asemenea beznă. Chiar dacă știam că ei văd pe întuneric, n-aveam cum să nu-i admir. Acum erau cu siguranță cu ochii pe noi și ne urmăreau liniștiți fiecare mișcare. După ce-am intrat în sanctuar, drumul urca ușor și plafonul era tot mai înalt, ieșind la un moment dat din bătaia lanternei. — De-aici o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am renunțat la ideea de a cumpăra ziarul. Ziua nu se anunța prea grozavă și nici măcar nu știam ce zi era. Toți aveau umbrele în afară de noi. Ne-am adăpostit sub o streașină și-am privit îndelung peisajul din jur, de parcă admiram o acropolă. Intersecția udă de ploaie gemea de mașini de toate culorile, din toate direcțiile. Nici nu-mi venea să cred că sub picioarele mele mișunau Întunegrii aceia oribili. Bine că plouă! zise ea. — De ce? Dacă ar fi fost senin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ore. Chiar dacă aș fi ajuns, ar fi însemnat să stau zece ore înțepenit în scaun și să mănânc mâncarea aia oribilă din avion. Nu se punea deci problema să merg la Frankfurt numai ca să văd peisajul pe care l-am admirat în afiș. Afișele sunt întotdeauna mai frumoase decât realitatea și nu voiam să fiu dezamăgit în ultimele momente din viață. Deci, mi-ar fi luat și foarte mult timp, și nici n-ar fi fost la înălțimea așteptărilor ceea ce aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și așa mi se pare politicos. Poate gestul meu ține și de superstiție. Da, bineînțeles, zise ea scoțându-și tricoul în care dormise. Era goală pușcă. Și sânii, și talia, și părul pubian arătau grozav în lumina dimineții. S-a admirat și ea puțin, spunând: Nu arăt rău, nu-i așa? — Arăți chiar foarte bine, am zis. — Nu am grăsime pe burtă, nu am riduri, pielea e netedă... Știu că o să se ducă toate astea într-o bună zi, dar până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Flacăra» are entuziasmul celor dintâi și respectul pentru trecut al celor din urmă. Ea nu s-a anchilozat însă prin înghițirea nici unei rețete estetice, unice și definitive. Și nici nu s-a închis într-un turn de fildeș ca să-și admire propriile iluzii și glorioasele-i amintiri.” Promovând în ansamblu o literatură a calității, una ce ilustrează toate tendințele manifestate în scrisul românesc, F. este un fidel seismograf al fenomenului cultural din țară și din străinătate. În prima ei etapă, în preajma
FLACARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea. Ei văd În fructele intelectuale ale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Încheiat, pentru a relua o comparație a lui Jean Echenoz, ca numărul de strip-tease al unei dansatoare rămase acum nude În fața noastră, căreia, odată tensiunea actului expirată, Începem să-i descoperim defectele. Dansatoarea pe care am avut șansa s-a admirăm s-a dezbrăcat și, de-acum Încolo, pentru cîtăva vreme, nimic nu se mai Întîmplă pe scenă. În sală se declanșează, firesc, glosele spectatorilor, se decantează opinii, se reconstituie comploturile, dejucate acum, se negociază ierarhii, se caută morala. Nu În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care autorul le-a compus În ritm de una, apoi de patru pe zi timp de zece luni și a fost recent recompensat cu premiul France-Culture-Télérama. Tel quel-ist de tînăr, avid așadar de o literatură care se scrie În vreme ce se admiră scriindu-se, Înzestrat cu o curiozitate culturală alternativă, cu un simț bine exploatat al morbidului, animat de crezul Într-o literatură a Părții blestemate, după un celebru titlu al lui Georges Bataille, Régis Jauffret rămâne marcat, mai mult poate decât
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revendică titlurile de noblețe din poezia modernă și/sau suprarealism și se produce ca neîntrerupt act narcisic - Proust, Céline, apoi noii romancieri și oulipienii, iar alături, marii marginali, de la Julien Gracq la Pascal Quignard. În oglindă este chemat cititorul să admire scriitorul, mai puțin căci aproape imposibil să se identifice cu el. Autoficțuinile feminine de astăzi sînt pandante ale oglinzii Încă la mare modă În anii 1970 - niște oglinzi mai mici, mai imediate, sparte din loc În loc de ecrane ficționale cu trimitere
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
canadianul Gaston Miron. Marele pericol al literaturii biografiste (autoficționaliste, si vous preferez) este Însă alunecarea În patetic. Aspirate În vortexul anamnezei, naratoarea romanului lui Camille Laurens (premiat cu Femina În 2000) slăbește pe alocuri frîiele, ritmul frazelor scade, sintaxa se admiră În oglindă atît cît cititorul să-și dea seama de existența unui embarras: ce trăiește mai intens, cuvintele Înseși sau realitatea construită de țesătura lor, să se lase autoarea pradă cuvintelor purtate de gesturile scrierii sau să se concentreze asupra
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru a-și vesti existența și a-și Împlini destinul. Putem acuza o lipsă de vitalitate la Blanchot, scriitor mai În vîrstă decît Barthes căruia autorul Gradului zero al scriiturii pare să-i fie, prin ton, frate mai mare. Barthes admira la Blanchot reușita de a-și vedea eșecurile realizate, pe vremea cînd ultimul lucra la efemera revistă Arguments de pildă, sau la Revue internationale, dar admirația lui nu se oprea de bunăseamă aici. Putem acuza la Blanchot o maturizare lentă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceasta, a caracterului exasperant al firului narativ Îl face pe cititor, laolaltă cu naratorul, să ridice ochii, să se oprească din fugă, așa cum În desene animate presupusa victimă scapă de urmăritor pur și simplu ieșind din acțiune, pentru a-l admira pe acesta din urmă cum fuge În jurul unui copac după el Însuși. Există o diferență de netrecut Între narator și restul personajelor. Numai ele aleargă, numai ele se aruncă mereu În vîrtejul acțiunii - este vorba, În poveste, despre un pachet
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la presiunea unei din ce În ce mai acopleșitoare aglomerări cu caracterele celorlalți, a unei alterități alienante. Ceea ce aș avea eu de reproșat minimalismului bonom ar fi tocmai blîndețea, bonomia lui, o naivitate a proiecțiilor psihice pe care mulți dintre noi am pierdut-o. Admir meticulozitatea unui scriitor serios, aplicat, al cărui crez tradiționalist Însă nu-mi este contemporan. Nu cred de bună seamă În gratuitatea creatoare de opere estetice, dar aștept de la motivații mai multă perversitate, mai multă detașare. Nu În ultmul rînd mă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
classique. Există apoi un grup de prozatori de la editura Minuit, care a publicat romanul de debut al lui Emmanuel Adely, specializați În monolog interior: Jacques Serena, Laurent Mauvignier, Tanguy Viel. CÎteva scriitoare: Lydie Salvayre, Christine Angot, o „autoficționalistă” contestată și admirată În egală măsură de critică, Emmanuelle Bayamack-Tam, al cărei roman Pauvres morts se Înrudește și tematic cu cel al lui Emmanuel Adely sau Anne Garréta, al cărei roman Sfinx Întrebuințează În scopuri proprii o tehnică utilizată de autorul lui Mad
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
încrederea în sine. Argumentele, și de bun-simț, și de substanță, prezente în volumul postum Atelier de istorie literară (1999), emană o delicată autoritate, cucerind prin expresivitatea ideii. Comprehensivitatea, care este însușirea dominantă, se sprijină pe o francă disponibilitate de a admira, strunită de luciditatea circumspectă. Ispitit de escalada în teoretic, analistul își construiește strategia de interogare a unui text făcând apel la propunerile de dată mai recentă ale naratologiei, de unde preia o seamă de „concepte operaționale”. Cu sau fără ele, dar
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
fără sfârșit. Carte vie (2003) înseamnă o redescoperire a firescului existenței, a simțurilor eliberate de constrângeri pentru a putea percepe naturalul, iar dialogul cu universul mic sau mare e mediat de tehnica în expansiune. Experiența cotidiană e pretext pentru a admira eternitatea lucrurilor. Tema esențială a volumului pare a fi timpul, străjuit de copilărie și de moarte. SCRIERI: Priveliștile, Timișoara, 1977; Orele orașului Arad (în colaborare), Arad, 1978; Nori luminați, București, 1979; Scara interioară, Timișoara, 1980; Arbore genealogic, București, 1981; Întâmplări
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
foarte mari. El era prea subtil pentru a ataca frontal acest sistem de apărare. În opinia sa, orice aspect negativ trebuie reinterpretat; se păstrează faptele, dar trebuie să li se dea un alt sens. Începe reconstrucția element cu element. Deși admira Franța, Garsted nu renunță la filosofia Volvo. Francezii cumpărau puține automobile Volvo pentru că nu Înțelegeau această mașină și cultura care o producea. Filosofia Volvo se dezvăluie prin cultura sa de Întreprindere: „Dacă aveți Încredere În oameni și capacitățile lor latente
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
îmi bat pe umeri din țărână”), în toamna lumii și a vieții va citi în ruginiul frunzelor moartea vânătorului Acteon. Poet inegal, banal în inspirația patriotică și în solidaritatea mitică cu strămoșii, C. se distinge în felul cum privește și admiră nudul feminin („Cu flori veniși, cu sânii purtați în mâini pe flori, / Masivă și frumoasă ca mamele de piatră”) și în proiectarea peisajului într-un metaforism erotic. Imaginile expresive, versurile memorabile trebuie extrase de cititor dintr-o îngrămădire de locuri
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
sar una asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit și alcătuindu-se astfel într-o impunătoare arhitectură de stil baroc. VLADIMIR STREINU Construcția devine astfel grandioasă, de o amploare formidabilă. Nu știi ce să admiri: pătrunderea psihologică, probitatea științifică, frumusețea literară. Toate sunt de o egală valoare. Și toate prezentate într-unul din cele mai mari stiluri din câte cunoaște literatura română. MIHAI RALEA „Marele Gim”, cum îi spuneau elevii săi (Al. Piru, de pildă
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
prin foc și că rămâne nevătămat de otrăvuri, fie ele cât de tari. Însă acest tip de vas aparține numai regelui și doar el are dreptul să vâneze aceste animale. Apollonius spune că a văzut animalul și că i-a admirat înfățișarea. La întrebarea lui Damias dacă dădea crezare poveștii depre vasul de băut, el spuse: "Am să-i dau crezare dacă voi afla că regele acestui ținut din India este nemuritor, căci e pe deplin firesc ca un om, care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
i se cuvine? Mai mult decât atât, respinge categoric orice idee de compromis? Iată întrebări delicate, la care nu e simplu de oferit un răspuns tranșant, lipsit de nuanțe. Ceea ce trebuie observat în primul rând este faptul că, dacă este admirat pentru calitățile curative ale cornului său, Inorogul este, poate într-o și mai mare măsură, temut. Râsul, cel care îl cunoaște foarte bine, căci i-a fost cândva aliat, știe precis că singura cale pentru a-și conserva avantajul este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Trebuie spus că, dintre medici, Hipocrate a fost și cel mai comentat autor. Galen vorbește despre mulți comentatori contemporani cu Hipocrate, ale căror scrieri s-au pierdut. Bart înregistrează 400 comentatori înregistrați, adăugând și ironica observație a lui Galen: „Îi admir pe comentatori; ei pretind că sunt singurii capabili să înțeleagă pasajele enigmatice, pe care nimeni nu le înțelege. Cât despre frazele clare pentru toată lumea, ei sunt singurii care nu le înțeleg.” Dacă ne gândim la varietatea extremă a fenotipurilor diabetice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
sub formă de glicogen, nici utilizat de către țesuturi. El se acumulează astfel în sânge (hiperglicemie), producând efecte osmotice (deshidratarea țesuturilor, polidipsie) și, neputând fi folosit (slăbire, azoturie, polifagie), este eliminat prin urină (glucozurie) ca un corp străin.” Cum să nu admirăm această magistrală pagină de fiziopatologie diabetologică, care poate fi considerată ca făcând parte din acele puține formulări științifice făcute să dăinuie în eternitate. Anul 1913 a fost dedicat aproape în întregime studiului funcției glicogenice hepatice, care l-a condus la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
deficit de etică științifică.” Este cea mai realistă sinteză asupra stării morale a comunității științifice, în general, văzută din partea întunecată a imaginii sale. Din fericire, există și o parte luminoasă a ei, care încet-încet iese la iveală. Pentru a o admira în întreaga ei splendoare, trebuie încă multă răbdare și tot atâta perseverență. 25. Calendarul insulinei, după descoperirea ei, până în prezent Acest subcapitol a fost proiectat pentru a se putea face mai bine distincția între descoperirea insulinei, plasată de istoriografia diabetologică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]