12,966 matches
-
și fântânilor de aici. Microrelieful vechilor suprafețe cu exploatări de sare, cu numeroase excavații sau surpări, ocupate azi de bălți, mlaștini sau cu vegetație halofită (plantă adaptată condițiilor de viață pe solurile sărate), prezente în sărăturile de la Jabenița, certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4-15 m, respectiv cu adâncimi de până la 10 m. Satul este situat în principal pe dreapta râului Gurghiu pe o terasă afectată de alunecări de teren. În extremitatea nordică a
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
în majoritatea suprafețelor salifere. Microrelieful suprafețelor respective, cu numeroase excavații sau surpări (prăbușiri), ocupate azi de bălți, mlaștini cu apă dulce sau numai vegetație specifică unei umidități ridicate, prezente în sărăturile de la Coștiui, Ocna Șugatag, Figa, Jabenița, Orșova, certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4 și 15 m, iar adâncimi de până la 10 m; așa zisele “gropi de sare”..."
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
accentul pe expresia poetică și elevată a sentimentelor personale, a pasiunii. Cuvântul "liric" iși are originea în cuvîntul "liră", instrument muzical cu coarde, care este considerat atributul lui Apollo, inventatorul său legendar, dar și al lui Orfeu, sau Erato, muza antică a poeziei lirice și erotice reprezentată ca fiind încoronată cu trandafiri și mirt și purtând o liră în mâna dreaptă. Poeziile se recitau într-un cadru formal, pe monodiile ce răsunau din lira artistului erudit. Ritmul nu constituia o speculație
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp (piric, spondeu, dactil, anapest etc.)sau din 3,6,9 timpi (iamb, troheu, tribrah etc.). . Adjectivul "liric" apare pentru prima dată în secolul al XV-lea, în legătură cu poezia greacă antică și păstrează o relație de lungă durată cu muzica ce încă mai există în expresia "artă lirică". Atașat totodată la unele forme ale poeziei sec. al XVI-lea, cuvântul "liric" va defini o expresie subiectivă ce ține mai degrabă de
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
subiectivă ce ține mai degrabă de sentimente particulare (individuale), în opoziție cu poezia epică sau poezia dramatică (care a inclus tragedia ca și comedie).. Lira era însemnul lui Apollo, zeul luminii, al muzicii și al poeziei la greci. În Grecia Antică acompaniamentul de liră atrăgea muzele ce amplificau spiritul creativ. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să însemne creație literară ce exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum sunt
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci și una profană întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar și din literatura patristică, respectiv din filosofi antici. În multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii. Didahiile îl așază, fără nicio îndoială, în rândul celor mai de seamă predicatori creștini din toate timpurile. Este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toți Sfinții" din București - numită azi Mânăstirea
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
structurii ternare propuse de criticul literar Nicolae Manolescu, românul european s-ar putea încadra într-unul din aceste trei tipuri: doric (clasic), ionic (modern), corintic (române criptice, postmoderne). Clasificarea criticului român pornește de la tipurile de capiteluri existente în arhitectură Greciei Antice, care aparțin stilurilor "doric", "ionic" sau "corintic". Această teorie nu s-a bucurat de audiență internațională, întrucat volumul nu a fost publicat în altă parte decât în România. Românul clasic( sau realist), căruia i se subscriu scriitorii români de până în
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
Gordon Bennet a transpus în paginile presei o multilaterală formă a comunicării interumane, cu amendamentele tehnice corespunzătoare. Interviul nu a apărut ca o generație spontană. Putem observa că de la necesitatea de a afla a omului primitiv, la "interviurile" luate de antici Oracolului din Delphi, la prima prezență cultă a genului în "Dialogurile" lui Platon, de la invocarea spiritelor menite să aducă răspunsuri la chinuitoarele întrebări despre viață și moarte ale oamenilor din Evul mijlociu există o strânsă legătură. Totodată această legătură există
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
Yorkshire Terrier și Toy Terrier; a fost înregistrat un Yorks care cântărea doar 283 g. Câinii au fost și sunt încă folosiți la cele mai diverse activități: de pază, de vânătoare, de companie, îndrumători pentru oamenii orbi, etc. În Roma antică, câinii cei mai des întâlniți erau cei din rasa Mastiff; ei purtau arumuri și participau alături de războinici în lupte. În cel de-al doilea război mondial, armata rusă antrena câini „sinucigași” care alergau printre tancurile germane cu mine care explodau
Câine () [Corola-website/Science/299193_a_300522]
-
și al interpretărilor naționale individuale. Subiecte precum cavalerismul arturian călătoriseră deja la data aceea în direcția opusă, ajungând în sudul Franței din Britania și Britania Fanceză. Drept urmare, este foarte dificil de determinat cât de mult le datorează poemul eroic modelelor antice grecești și cât unor astfel de poeme epice în versuri din folclorul nordic cum ar fi "Beowulf" și "Cântecul Nibelungilor". Subiectul standard al cântecelor epice timpurii era o serie de aventuri. Urmând un subiect-cadru la fel de vechi ca și Heliodor și
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
cel care, înțeles corect, făcea referire la personaje din lumea reală. Romanul "Argenis" al lui John Barclay (1625-26) a apărut ca și roman politic cu cheie. Romanele Madeleinei de Scudéry au câștigat o mare influență, cu intrigi situate în lumea antică și cu conținut luat din viață. Faimoasa autoare a spus povești despre prietenii săi din cercurile literare ale Parisului urmărindu-le existența de la un volum la altul al scrierilor ei în serie. Cititorii avizați cumpărau cărțile deoarece acestea ofereau cele
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
cei care au creat-o? Care erau cerințele culturale la care răspundeau astfel de povești? Există premise antropologice fundamentale care ne determină să creăm lumi imaginare? Aceste scrieri ficționale amuzau și educau? Ofereau ele, așa cum se întâmplă atunci când citești mituri antice și medievale, un substitut pentru informațiile mai bune, științifice sau adăugau doar desfătările vieții pe care o anumită cultură le prefera?" Poveștile erotice mediteraneene antice puteau permite o astfel de interpretare. Interpretarea și analiza scrierilor clasice au plasat cititorii de
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
mai mare parte a interesului publicului). Rezultatul a fost o separare a pieței într-o ramură joasă a prozei populare și, pe de altă parte, producția de critică literară. Cea din urmă a prilejuit opere care rivalizau cu poemele epice antice în versuri, care se jucau cu tradițiile prozei de ficțiune (ele deschideau un discurs implicit despre istoria literaturii) și care aveau statut clar ficțional, astfel încât ele însele puteau fi discutate ca și opere create de un artist care și-a
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Tommaso di Ser Giovanni di Simone Cassai numit (*21 decembrie 1401, San Giovanni Valdarno, în apropiere de Florența - †iunie 1428, Roma) a fost un pictor italian, precursorul Renașterii în pictură. ""Deoarece anticii nu au lăsat în urma lor nimic în privința clarobscurului, culorilor și perspectivei, este mai mult creatorul decât inovatorul picturii"" ("Stendhal", 1817). Masaccio este poate singurul artist, care a păstrat o poreclă aparent disprețuitoare, peiorativul numelui de Tommaso, cu care s-a
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
primul gânditor preocupat de o problematică specific scolastică, utilizând, în plus, o metodă scolastică de organizare a discursului. Astfel, la Boethius apare pentru prima dată o discuție detaliată a problemei universaliilor, o încercare consecventă de a echilibra raportul dintre filozofia antică și doctrina creștină și, cu atât mai semnificativ, încercări de a argumenta rațional (spre deosebire Augustin, la care predomină alegoriile și analogiile) opțiunea pentru anumite adevăruri. Din punctul de vedere al metodei, Boethius pare a fi primul gânditor care își
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
voie să se apropie . Problema raportului între cultura filosofică și cultura literar-retorică nu este nouă la Boethius, nici măcar la Augustin (care „optase” și el pentru „convertirea la filosofie”, după o îndelungă practicare a retoricii), ci datează din perioada începuturilor culturii antice: eleații se opun adepților lui Protagoras, Platon se afirmă ca un oponent consecvent al sofiștilor. Cultura latinilor, departe de a fi o simplă formă epigonală a celei grecești, izomorfă, totuși, în anumite aspecte, se formează între limitele aceleiași opoziții: cultură
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
prieteni care trăiesc în jurul maestrului, îndepărtați de viața politică. Își deschide propria școală de filosofie care rivaliza cu Academia și Peripatos. Prin activitatea de la Atena, Epicur pune bazele unui nou curent filosofic - epicurismul - cu un puternic ecou până la sfârșitul lumii antice. Ca și în cazul lui Socrate, pe care îl aprecia, moartea lui Epicur a fost aceea a unui înțelept senin și perfect stăpân pe el. Diogenes Laertios menționează 40 de titluri din opera lui Epicur, remarcabile prin claritatea și accesibilitatea
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
fost o tehnică principală de pictură până după anul 1500 când a fost înlocuită cu pictura în ulei dar a început să fie reutilizată în secolul al XX-lea. Picturi tempera au fost identificate în decorațiunile de pe sarcofage în Egiptul Antic. O tehnică înrudită a fost utilizată și în picturile din antichitate și medievalul timpuriu identificate în câteva peșteri și temple sculptate în stâncă din India. Artă de calitate înaltă cu ajutorul temperei a fost creată în Peșterile Bagh între sfârșitul secolului
Tempera () [Corola-website/Science/299242_a_300571]
-
a fost secretar ÎI în Direcția Europa și America de Nord a Ministerului Afacerilor Externe (MAE) al Republicii Moldova. Între 1993 și 1994 a fost secretar I în Direcția Europa și America de Nord a MAE al Republicii Moldova și concomitent, lector la catedră de istorie antică și medievală a Universității "Ion Creangă" din Chișinău, apoi, între 1994 și 1995, a fost șeful secției România în Direcția Europa și America de Nord a MAE al Republicii Moldova. Între 1998 și 1999, după susținerea tezei de doctor, revine în ministerul de
Oleg Serebrian () [Corola-website/Science/299275_a_300604]
-
șir de amorași dansând, care vor devenii foarte populari în arta Renașterii. Scenele în relief sunt încadrate de decorații bogate, care ocupă fiecare centimetru al balconului de piatră și care au fost proiectate de artist pe baza desenelor reprezentând ruine antice, realizate probabil în timpul șederii lui la Romă. Între anii 1443-1453, Donatello lucrează la Padova. Cele mai importante opere ale sale sunt: statuia ecvestra monumentala a lui Erasmo da Nori, conducătorul mercenarilor din Veneția, statuie cunoscută și sub numele de ""Gattamellata
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
conducător democrat provenea din cea mai înaltă aristocrație. Înainte de a-l naște pe Pericle mama lui a avut un vis premonitoriu: copilul ei era un leu. Fiul ei va deveni, într-adevăr, dacă nu cel mai puternic om din Grecia Antică, cel puțin geniul ei tutelar. Pericle a fost un copil frumos, cu trăsături nobile, dar cu capul un pic alungit, lucru care stârnea ironia poeților. Educația pe care Pericle a primit-o a fost extrem de îngrijită, așa cum se cădea unui
Pericle () [Corola-website/Science/299785_a_301114]
-
prietenilor săi sarcina de a-i susține părerile. De fapt, el este cel care conduce, nu poporul. Această autoritate supremă o datorează faptului că este considerat o „gură de aur”, fiind supranumit „Olimpianul”. Mare orator și om politic al Greciei Antice, conducător al Atenei între 443 - 429 î.Hr. (timp în care Atena a atins o mare dezvoltare, devenind centrul comercial, politic și cultural al întregii Greciei antice), șef al partidului democrat, mare protector al științelor și artelor, s-a stins din
Pericle () [Corola-website/Science/299785_a_301114]
-
o „gură de aur”, fiind supranumit „Olimpianul”. Mare orator și om politic al Greciei Antice, conducător al Atenei între 443 - 429 î.Hr. (timp în care Atena a atins o mare dezvoltare, devenind centrul comercial, politic și cultural al întregii Greciei antice), șef al partidului democrat, mare protector al științelor și artelor, s-a stins din viață în anul 429 î.Hr. Pentru strălucirea intelectuală pe care a dat-o Greciei, secolul în care a trăit (secolul V î.Hr.) a fost supranumit ""Secolul
Pericle () [Corola-website/Science/299785_a_301114]
-
33 de kilometri de municipiul Mangalia (prin DJ 391). Localitatea este și punctul terminus al liniei secundare 803 (Medgidia-Negru Vodă), o cale ferată neelectrificată simplă care leagă Dobrogea de Bulgaria. Pe teritoriul orașului modern au fost găsiți tumuli din epoca antică și urmele unei așezări din epoca medieval timpurie (secolul X). Localitatea "Karaömer" a fost fondată în anul 1715, în cadrul Imperiului Otoman. În urma Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, localitatea a devenit teritoriu românesc, fiind colonizată cu români din Oltenia, Muntenia și Moldova
Negru Vodă (oraș) () [Corola-website/Science/299775_a_301104]
-
populare, care au primit câte un nume, dar scriitorul Pop Simion le-a numit niște fastuoase și laice table de legi. Parcă aud țâșnind din stâlpii-mască, din stâlpii flăcări, din stâlpii rug. cele zece glasuri, psalmodiind ca într-un cor antic de bărbați motivele împotrivirii noastre față de cel ce ne calcă fruntariile cotropind: Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați! A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare și fructele din pomi! A treia mască
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]