89,637 matches
-
cultivat boema și taraful/ Din zi în zi, ci din lustru-n lustru!” în toamna anului 1988, la câteva luni după ce-mi apăruse volumul Peregrin la Ninive, am mers împreună cu Romul Munteanu și doi colegi de editură să „udăm” apariția la Casa Universitarilor din București. Pe terasa restaurantului de acolo a apărut la un moment dat Tudor George. Probabil căuta pe cineva și, negăsindu-1, a plecat. Din muntele de om pe care-l știam și-l văzusem de atâtea ori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Există trei posibilități: prima să fi ajuns acolo în urmă cu mai bine de două mii de ani, demonstrând că vlahii au populat multe regiuni ale bătrânului continent. Termenul „vlah”, spune Al. Pele în carte lui: „este mult mai vechi decât apariția în lumina reflectoarelor istoriei a celților, despre care știm încă prea puțin... vechimea acestui termen (vlah n.a.) se pierde în rădăcinile preistoriei, respectiv în faza protolimbii monosilabice incipiente”. Oare o fi adevărată legenda „GEABELILOR”, trib de beduini, care trăiesc pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cine credeți că s-ar fi putut confrunta astronauții americani și cosmonauții sovietici în Cosmos? în mod sigur nu cu taikonauții chinezi! După cum știți probabil din cărțile mele, eu sunt convins că Pământul a fost vizitat de extratereștri încă dinaintea apariției omului, vizite care mai continuă și azi. Fie că vrem să acceptăm sau nu, extratereștrii au avut și continuă să aibă un rol determinant în evoluția omului, ei sunt de fapt printre noi. Civilizația umană este extrem de tânără, s-ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
posibili aveau o importanță cu totul secundară. Interesant este că o eroare cumva similară face și Vintilă Horia. Cu toate că el sesizase în scrierile literare ale prietenului său care-i trimisese în 1955 manuscrisul Nopții de Sânziene îndată ce l-a terminat -, “apariția politicului transpus pe altă dimensiune” (V.H). Romancierul Vintilă Horia (19151992) i-a reproșat lui Mircea Eliade că ar fi acordat “prea multă umanitate” Anei Vogel, crezând că modelul personajului Ana Vogel ar fi fost Ana Pauker, cea care pusese
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
exact după un sfert de secol de interdicție, nuvelele scrise în exil iau fost întâi “expurgate” (v. Marian Popa, Istoria Literaturii..., 2001, vol. II, p.206) apoi tipărite pe hârtie de calitate foarte prostă, lucru observat și de Eliade după apariția în 1981 a celui de-al doilea volum de nuvele, la doisprezece ani distanță de primul. Dar abia în postcomunism i s-a tipărit în condiții extrem de modeste Secretul doctorului Honigberger (“V.V. Press”, 56 p.), scriere publicată de Eliade în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poate fi conceput fără nu puținele și deloc demne de ignorat prinosuri ale unor minți de precursori: deschizători de drumuri pe altarul înnoirii. Pași de eliberare de dogme, descătușări de forme și tematici în spațiul cultural începuseră să-și facă apariția, aș îndrăzni să spun, chiar înainte de 1955. Spre sfârșitul anilor 1951-1952, Ion Heliade Rădulescu începe să fie dispensat de epitetele defăimatoare care îl însoțiseră până acum. în același an școlar, războiul din 1877, în care contribuția românilor a fost mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Gherea, de culorile strălucitoare în care fusese scăldat până acum. în scurt timp, poezii de dragoste de Nina Cassian, care pentru unii și azi ar părea pline de curaj, încep să vad lumina tiparului. A. E.Baconsky, cu orice nouă apariție începe să uimească. Dincolo de poemele lui, ce aduc un suflu înnoitor în destinele poeziei românești, contribuția sa de deschizător de noi drumuri se atribuie și diferitelor studii și eseuri despre literatura străină, precum și diferitelor traduceri din poezia multor poeți străini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și se încheie cu N. Labiș. Da. Cu Labiș se încheia o epocă în poezia contemporană română - și tot cu Labiș începe o nouă, strălucită epocă în spațiul poeziei românești. Ion Alexandru - foarte tânăr si în plină maturitate, isi face apariția în cadrul literelor românești, la începutul anilor 60. Versul lui este pletoric, torențial, și pulsând de sbucium, precum universul său poetic. Reușește să împreuneze realitatea poetică și pretențiile sale estetice. E poetul mărețului, al majestuosului și al amă nuntului. Aceste două
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de descoperiri. Constanța Buzea, fără îndoială, într-un asemenea cadru, se pronunță ca o ipostază de o deosebită impunere și radiație. Ileana Mălăncioiu - poetă de mare amplitudine, personalitate ingenioasă și profund filosofică, nu a întârziat să impresioneze, încă de la primele apariții, datorită unei poezii care n-are nimic impresionant, dar, din contră, pare modestă, neîmpodobită, cumpătată, dar în același timp viguroasă și dură, ruptă parcă din stâncile Carpa ților. Universul ei poetic este conceput în spațiul interiorului, care purcede de la concret
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
I. Hangiu La 1 martie 2005 s-au împlinit 130 de ani de la apariția articolului Poesiele D-lui Eminescu, în Revista contimporană din București, sub semnătura inexistentului G. Gellianu. Contemporanii poetului n-au bănuit că cel de al doilea atac la adresa tînărului Eminescu aparținea lui Petre Grădișteanu care, cu doi ani în urmă, în
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
ani, este transpusă astfel: Caută mormântul unui luptător, E cel mai bun, ce ți se potrivește. Apoi privește'n jur, alege-ți locul Și te odihnește"8. Cu numărul din 1 august 1876, Revista contimporană, literară și șciințifică își încetează apariția. în comitetul de redacție al celor două numere (1 iulie și 1 august) figurează 23 de redactori, între care: Gr. Gellianu și Petre Grădișteanu. în articolul Foi căzute din Convorbiri literare (1 decembrie 1876), Iacob Negruzzi credea că redactorul Grădișteanu
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
ca în precedenta sa carte, autoarea îmbracă o rochie de epocă, citește ziarele timpului pentru a afla faptele diverse, mondenitățile, informațiile de ultimă oră despre care se discuta cu însuflețire la berărie și în saloanele sofisticate, pe care, în ziua apariției, le citeau cu uimire sau cu amuzament Eminescu, Maiorescu, Caragiale, C.A. Rosetti, Carol Davila, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vasile Alecsandri, Iacob Negruzzi, Regele Carol I și Petre Ispirescu. Citește apoi jurnalele și corespondența tuturor acestor domni și doamne, le află
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
pragmatice, scrise de personaje apărute peste noapte, fără statut cultural și fără minime acreditări într-un domeniu care cere o severă specializare, poate fi inventariat și ,,albumul"Samuel Mutzner, pe care presa l-a sancționat drastic încă de la discreta sa apariție. Cel mai recent episod din această nouă strategie de acreditare a unor lucrări de artă abia născute, dar în care s-au imobilizat, probabil, resurse financiare considerabile, este și cel mai surprinzător și, la limită, mai dramatic, de pînă acum
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
de la principiile de bază ale oricărui cercetător, și anume de la acuratețea relației cu propriul său obiect de studiu, ci și în faptul că îl supune pe Brâncuși unei siluiri nepermise, demonstrînd implicit că opera lui este consolidată prin această nouă apariție. În cele patru capitole, de fapt patru mici eseuri autonome, ale cărții, Figura colecționarului canadian apare de opt ori, transformîndu-se abil în figura centrală a întregii construcții. Cumințenia Pămîntului, în jurul căreia pare a se organiza exegeza autorului, nu este decît
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
ale cărții, Figura colecționarului canadian apare de opt ori, transformîndu-se abil în figura centrală a întregii construcții. Cumințenia Pămîntului, în jurul căreia pare a se organiza exegeza autorului, nu este decît un pretext autoritar în tentativa de încadrare stilistico-tipologică a bizarei apariții. Ceea ce Pogorilovschi ignoră, și nu avea cum să nu ignore pentru că el nu e decît un diletant în zona artelor plastice, este faptul că întreaga sa demonstrație este lipsită de premise. Neavînd capacitatea de a discerne între o formă coerentă
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
au plecat imediat la Histria; nu i-am întâlnit deloc în ziua respectivă. Fiind invitații domnului Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, n-am vrut să inoportunez, deci nu i-am căutat. Abia a doua zi am îndrăznit să-mi fac apariția la hotel, timid, cu cele 37 de întrebări scrise special pentru Mario; pregătisem de-acasă, minuțios, un set de întrebări interesante despre literatură, viață, politică, unele chiar incomode. În dreptul recepției, prima care și-a făcut apariția a fost Patricia. O
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
îndrăznit să-mi fac apariția la hotel, timid, cu cele 37 de întrebări scrise special pentru Mario; pregătisem de-acasă, minuțios, un set de întrebări interesante despre literatură, viață, politică, unele chiar incomode. În dreptul recepției, prima care și-a făcut apariția a fost Patricia. O văzusem cu un an în urmă la nunta regală a prințului de Asturias și mi se păruse mai împlinită; mare mi-a fost surpriza să descopăr o Patricia suplă, fină, la fel de drăguță ca în urmă cu
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
cu Los soldados de Salamina și Almudena Grandes, cu Las edades de Lulu, recunoscând că Alvaro Pombo i se pare pesado, greoi, că Ruiz Zafón e superficial, pero divertido, amuzant, deși lui îi place structura romanului La sombra del viento, aparițiile fulgurante ale scriitorului misterios și mai ales ideea fabuloasă cu acel cimitir al cărților uitate. Dintre tinerii și prea puțin cunoscuții romancieri peruani s-a oprit la câteva nume, scriitori care au început să publice la prestigioasa editură Alfaguara: Ivan
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
narativ al povestirii pare întrerupt cumva, de unde deodată atâta puritate? Îmi explică: nu e o ruptură, pur și simplu, e aproape un vis al lui don Rigoberto, un sâmbure de sfințenie și curățenie în atâta tulburare sufletească și trupească, o apariție diafană în contrapunct cu diavolul deghizat întruchipat de copilul Fonchito. Știu că nu scrie poezie, considerându-l genul excelenței, totuși această carte e, într-un fel, poezie erotică. Îl întreb dacă nu s-a gândit să scrie poezie erotică. Nu
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
un Goncourt a avut o funcție atît de salvatoare pentru un autor și pentru membrii familiei sale, precum cel din toamna acestui an. Weyergans, creditat de editori, inactiv literar în ultimii ani, dedat reveriilor pe marginea unei cărți a cărei apariție anunțată întîrzia la nesfîrșit, era asaltat de portărei. Delphine, consoarta răbdătoare, dar severă, se afla în pragul disperării, cele două fiice mature se întrebau ce se petrece cu tatăl lor, iar mama lui trăia cu teama de a nu mai
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
culese despre autor, m-a atras și titlul cărții (factor pe care s-a mizat de altfel). Spre deosebire de un cititor care exclama exasperat pe Internet că nici după primele 100 de pagini, mama anunțată în titlu încă nu-și făcuse apariția, am resimțit această ,absență" din suprafața textului drept forma negativă a omniprezenței materne ca factor declanșator al procesului de creație. Promisiunile literare făcute mamei, dar neduse la îndeplinire, torturează conștiința eului narator, întocmai cum neputința de a termina cartea (din cauza
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
1965 și până astăzi, când conturile nu s-au încheiat, totuși. Ar mai fi de redactat ultimul volum din biografia lui Rebreanu, după Tânărul Rebreanu (1986) și Rebreanu. Amiaza unei vieți (1989). , Ce să mai spun - se confesează editorul - la apariția ultimului tom din seria de Opere, care, pe nesimțite, mi-a legănat lenea de a scrie propria mea carte, sufletește dorită mai mult? Momentul mă ia parcă pe nepregătite și, efectiv, rămân interzis" (p. 11). Evident că nu de lene
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
poate fi ridicat, editorul mărturisește că unele detalii ale aparatului critic ar avea nevoie de mici retușuri, adaosuri, reorganizări sau resistematizări. Dar mai ales așteaptă să fie încheiată biografia lui Rebreanu, cu un al treilea volum, extrem de mult amânat după apariția primelor două părți. Amânarea îi pricinuiește remușcări și perplexități: cum a fost posibil să se prelungească atât, cum a trecut timpul? Așa că lucrul nu s-a încheiat, nici pe departe. Șantierul ediției și al biografiei lui Rebreanu nu s-a
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
Eginald Schlattner devenise un personaj interesant al scenei literare din Germania, eroul unor documentare televizate, iar parohia din Roșia (Rothberg) s-a transformat și ea, la fel ca străvechea ei bisericuță, într-un loc de pelerinaj frecventat, mai ales după apariția celui de-al doilea roman, Mănușile roșii, și de unii reprezentanți mai mult sau mai puțin iluștri ai scenei literare și ai clasei politice din Germania și din România. Unele dintre aceste vizite au lăsat urme durabile în memoria lui
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
serii, Eginald Schlattner a fost singurul care a polarizat atenția și interesul asistenței. Interviul pe care-l transcriu l-am realizat înaintea întîlnirii cu publicul. (R.B.). R.B.: Eginald Schlattner, care sunt ecourile pe care le-ați putut repera personal după apariția Pianului în ceață? E.S. (cu un aer de mirată satisfacție): Da, de-abia la 27 august a apărut, într-o sîmbătă. La 1 septembrie a fost deja lansarea. Unde? în capitala Germaniei, la Berlin, în ,Grosses Literaturhaus". A fost o
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]