10,725 matches
-
introduse metode de lucru noi și mai eficiente în agricultura. Bunurile puțeau fi produse cu mai multă ușurință pe scară largă. Utilajele pentru textile și turnătorii produceau mai ieftin cantități mai mari de țesături și articole de metal. Invenții că bateriile, vapoarele cu abur și locomotivele au deschis căi noi. Patru factori au favorizat schimbarea: extragerea cărbunelui din mine, un sistem de canale navigabile, capitalul și mână de lucru ieftină. Spre mijlocul secolului XIX, afacerile au explodat, sistemele de canale și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
o spărtură în liniile de apărare franceze. Sedanul era apărat de divizia a 55-a franceză, formată din rezerviști. Elementele avansate ale diviziei au rezistat aproape întreaga zi de 13 mai, respingând majoritatea atacurilor germane. Atacurile aeriene germane au distrus bateriile de artilerie franceze. Infanteriștii diviziei a 55-a s-au simțit izolați și abandonați. Combinația dintre efectul psihologic al atacurilor aeriene, întărirea continuă a pozițiilor germane, înaintarea profundă a unor mici unități de elită germane și lipsa sprijinului aerian și
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Hermes” a părăsit portul și a rămas în patrulare, alăturândui-se crucișătorul greu „Australia”. Avioanele de pe „Hermes” au atacat cuirasatul „Richelieu”, au reușit să-l imobilizeze după ce l-au lovit cu o torpilă, dar vasul francez a continuat să funcționeze ca baterie plutitoare de artilerie. În portul Dakar mai existau și trei submarine și mai multe vase auxiliare, aflate sub controlul autorităților de la Vichy. Trei crucișătoare franceze însoțite de trei distrugătoare au părăsit cu doar câteva zile mai înainte portul Toulon îndreptându
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
pe un drum ușor în vale, denumită "cuibul de viespi", apărata de oamenii generalului de brigadă Benjamin M. Prentiss și de diviziile lui W.H.L. Wallace, a furnizat timp suficient pentru ca restul liniei unioniste să se stabilizeze sub protecția numeroaselor baterii de artilerie. Generalul confederat Johnston a murit în timpul primei zile de lupte și Beauregard, secundul său, a decis să nu atace ultimele poziții unioniste în acea noapte. Întăririle din partea generalului unionist Buell au sosit în cursul serii și au întors
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
Sulina asigurând apărarea antiaeriană și împiedicând pătrunderea navelor inamice pe Dunăre (respingând, printre altele, atacul crucișătorului german "SMS Breslau"). Nava a fost scoasă din serviciu în anul 1920 însă tunurile sale au continuat a fi folosite până în 1949, formând o baterie de coastă la Agigea. În cei 30 de ani de activitate, crucișătorul Elisabeta a fost nava amiral a Marinei Române și a reprezentat România la diferite manifestări internaționale (serbările columbiene de la Genova în 1892 sau inaugurarea Canalului Kiel în 1895
Crucișătorul Elisabeta () [Corola-website/Science/313325_a_314654]
-
estic al Omaha. Sprijinul din partea tancurilor le-a fost furnizat de către Batalionui 741 de Tancuri, din nou, doua companii de înot la mal, iar a treia a aterizat convențional. Trei companii din Batalionului 2 Pușcași a încercat să ia o baterie fortificată la Pointe du Hoc, 5 km la vest de Omaha. Între timp compania a doua Pucași a avut scopul să aterizeze pe partea dreaptă a RCT 116 și să-și ia poziția la Pointe de la Percée. Companiile rămase de
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
cuplarea la un cheson de decompresie. Cuplarea se realizează cu un sistem special de cuplare numit clamp. În interior turela este prevăzută cu diverse instalații cum sunt: Alimentarea turelei de scufundare se face de la suprafață prin cablul ombilical sau de la bateria de butelii proprie aflată la exterior. Cablul ombilical mai cuprinde cabluri electrice de energie și comunicații, furtun de apă caldă, tuburi pentru analiza presiunii interioare și exterioare. Turelele de scufundare pentru scufundări unitare pot fi presurizate din interior de către scafandri
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
Nivelul inferior este pentru scufundare obișnuită, iar nivelul superior este folosit pentru accelerarea decompresiei. Al treilea senzor de oxigen transmite informații scafandrului asupra presiunii parțiale a oxigenului pe un display prins la mână. Modulul electronic este alimentat de 20 de baterii cadmiu-nichel reîncărcabile pentru maximum 250 de cicluri operaționale. Modelul MK 10 MOD 4 conține patru rezistoare variabile folosite pentru calibrări, o pereche pentru calibrarea primilor doi senzori, iar cealaltă pentru calibrarea presiunilor parțiale ale oxigenului. Gama disponibilă pentru nivelul inferior
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
pentru aer comprimat). Aerul comprimat îndepărtează apa din zona de tăiere și protejează flacăra în timpul procesului de tăiere subacvatică. Pentru aprinderea flacării sub apă, se utilizează un dispozitiv special, rezistent la presiunea apei, numit aprinzător sau brichetă. Prin apăsarea butonului bateriei la care este conectat arzătorul, se generează un curent electric ce formează o scânteie care aprinde amestecul oxigen-hidrogen. Locul de formare a scânteii este păstrat uscat prin jetul de oxigen de la arzător. Avantajele tăierii oxi-gaz Avantajele procedeelor de tăiere termică
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
manieră, și așa mai departe. În stânga, este o diagramă de cablaj a mașinii Enigma. Pentru a simplifica exemplul, sunt arătate doar patru componente din fiecare. În realitate, existau 26 de lămpi, taste, prize și cablaje în interiorul rotoarelor. Curentul trece de la baterie (1) prin comutatorul bidirecțional de litere (2) spre tabloul de prize (3). Tabloul de prize permite recablarea conexiunilor între tastatură (2) și roata fixă de intrare (4). Apoi, curentul trece prin priza (3)—neutilizată, deci închisă—prin roata de intrare
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
experimental cu motor electric, care poate fi considerat strămoșul tramvaielor electrice. În Germania abia se inaugurase prima linie feroviară cu tracțiune cu abur, când atenția publicului avea sa fie reținută, în 1840, de macheta unui tren electric cu alimentare prin baterii, inventat de Johann Philipp Wagner, mecanic în Fischbach. Wagner a încercat să aplice invenția pentru o locomotivă de dimensiuni normale dar a eșuat deoarece bateriile erau prea slabe. Scoțianul Robert Davidson (1804 - 1894) realizează, în 1837, o locomotivă de 5
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
publicului avea sa fie reținută, în 1840, de macheta unui tren electric cu alimentare prin baterii, inventat de Johann Philipp Wagner, mecanic în Fischbach. Wagner a încercat să aplice invenția pentru o locomotivă de dimensiuni normale dar a eșuat deoarece bateriile erau prea slabe. Scoțianul Robert Davidson (1804 - 1894) realizează, în 1837, o locomotivă de 5 tone, cu două osii, ambele motoare, acționate de motoare electrice. Modelul este expus la o expoziție de mașini electrice din Edinburgh. Această locomotivă reușește, în
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
6,5 km/h. Experimente asemănătoare au fost efectuate de americanii Mose Farmer, în 1847 și Charles Grafton Page (1812 - 1868), in 1851. Aceștia au realizat, independent, mai multe vehicule feroviare acționate prin motoare electrice de curent continuu, alimentate prin baterii aflate la bord. O experiență similară a fost efectuată în 1864, la Versailles, de către francezii Louis Bellet și Charles de Rouvre. Aceștia au realizat un vehicul poștal cu patru roți, denumit "Locomotive porte-lettre". Alimentarea electromotorului se realiza de la o baterie
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
baterii aflate la bord. O experiență similară a fost efectuată în 1864, la Versailles, de către francezii Louis Bellet și Charles de Rouvre. Aceștia au realizat un vehicul poștal cu patru roți, denumit "Locomotive porte-lettre". Alimentarea electromotorului se realiza de la o baterie fixă printr-o a treia șina centrală. Aceasta invenție a făcut trecerea de la vehiculele electrice autonome (cu sursa de curent aflată la bord) la vehiculele electrice propriu-zise. Perfecționarea mașinilor electrice de curent continuu datorată invențiilor și descoperirilor lui Antonio Pacinotti
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
cât de umilită ar fi America. Satelitul Sputnic a fost realizat în mai puțin de o lună. Avea o construcție simplă, care constă dintr-o sfera șlefuita, în interiorul carea se află un emițător radio, cateva instrumente pentru măsurat temperatura și bateriile de alimentare. Koroliov a supravegheat personal montarea satelitului. Muncă la acestă a fost tensionată. În sfârșit, pe 4 octombrie 1957 a fost lansată rachetă și satelitul a ajuns pe orbită. Evenimentul a avut un efect imediat și răsunător, implicațiile politice
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
acțiuni de luptă împotriva forțelor otomane, protejând interesele Rusiei în Iranul de nord. În mod similar, britanicii au creat în zonele sudice ale Iranului South Persia Rifles, o unitate de aproximativ 3.300 de infanteriști, 450 cavaleriști și mai multe baterii de artilerie. După izbucnirea Revoluției de la Petrograd, britanicii au preluat controlul asupra Brigăzii cazacilor persani și i-au înlocuit pe ofițerii ruși cu unii britanici sau iranieni. Acest moment a fost unul de cotitură în istoria Brigăzii, trecută sub controlul
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
a fost deteriorat de un obuz de artilerie și s-a aflat jumătate de an în reparații. Doar la 12 august 1942, М-96 a ieșit din nou pe mare, în misiune de luptă. La 14 august 1942 submarinul a atacat bateria plutitoare de calibru greu germană (în ) SAT-4 „Helene”. La 30 ianuarie 1945 submarinul sovietic S-13, comandat de Aleksandr Marinesko, a atacat și scufundat prin torpilare liderul gigant al flotei germane "Wilhelm Gustloff", pe care se aflau 10582 oameni: 918
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
egipteni. În același timp, trupele otomane asediau Missolonghi pentru a treia oară. Asediul a început pe 15 aprilie 1825, ziua în care Navarino a fost cucerit de . Turcii au încercuit orașul și au început să sape tranșee și să plaseze baterii de artilerie. Primul atac de amploare al otomanilor nu a fost lansat până în august, când turcii au reușit să mineze și să dărâme o porțiune din zidul de apărare al orașului. Grecii au contraatacat și i-au respins pe turci
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
lansat până în august, când turcii au reușit să mineze și să dărâme o porțiune din zidul de apărare al orașului. Grecii au contraatacat și i-au respins pe turci. În aceiași noapte, grecii au lansat un raid împotriva tranșeelor și bateriilor de artilerie otomane, reușind să producă mari pierderi inamicului. Ambele tabere erau aprovizionate pe mare. Grecii aveau însă greutăți să-și plătească marinarii. Acest lucru a făcut ca doar câțiva căpitani să accepte să lupte fără să fie plătiți. La
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
au fost ignorate. La 22:00, Quisling a reluat emisia, repetându-și mesajul anterior și citind o listă de noi miniștri. Hitler l-a susținut, după cum promisese, și a recunoscut noul guvern norvegian condus de Quisling în 24 de ore. Bateriile norvegiene încă mai trăgeau asupra forței germane de invazie, și la orele 03:00 în ziua de 10 aprilie Quisling s-a conformat cererii germane de a opri rezistența cetății . Ca urmare a acțiunilor de acest fel, s-a afirmat
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
servicii interne. În 1858, din efectivele Armatei din Transbaikalia a fost separată Armata cazacilor de pe Amur. La începutul secolului al XX-lea, cazacii de la Baikal asigurau în timp de pace patru regimente de cavalerie, o sotnie de gardă și două baterii de artilerie. În timpul Primului Război Mondial, cazacii de la Baikal au mobilizat o sotnie de gardă, 9 regimente se cavalerie, 4 baterii de artilerie și 3 sotnii de rezervă. Cazacii din regiunea Transbaikalia numărau în 1916 265.000 de persoane, din care 14
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
al XX-lea, cazacii de la Baikal asigurau în timp de pace patru regimente de cavalerie, o sotnie de gardă și două baterii de artilerie. În timpul Primului Război Mondial, cazacii de la Baikal au mobilizat o sotnie de gardă, 9 regimente se cavalerie, 4 baterii de artilerie și 3 sotnii de rezervă. Cazacii din regiunea Transbaikalia numărau în 1916 265.000 de persoane, din care 14.500 erau în serviciul militar activ. Armata cazacilor de la Baikal a participat la reprimarea Răscoalei boxerilor (1899 - 1901), la
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
care a reînființat-o împreună cu chitaristul Adrian Ilie. A colaborat cu Mircea Florian (1984-1985) și Valeriu Sterian (1985-1986), iar în 2000 a fondat formația M.S., cu care a lansat până în prezent trei albume de heavy metal. începe să cânte la baterie în 1979, după ce și-a cumpărat un set de tobe românești „Mondial” de la un muzicant care cânta cu Alexandru „Jimmy” Zărnescu. Urmează o perioadă de studiu individual, în care merge la concertele și repetițiile unor formații precum Sfinx, Marfar sau
Doru Istudor () [Corola-website/Science/318437_a_319766]
-
1998, Doru Istudor revine în România și reînființează Harap-Alb, formație ce își încetase activitatea în urmă cu 16 ani. Componența îi include pe Dan „Cândoi” Tufan (vocal), Cristi „Porta” Marinescu și Cristian Luca (chitare), Ionuț Calotă (bas) și Doru „M.S.” (baterie). După un timp, Marinescu este înlocuit cu Marius Roșiu, fost component în formațiile Interval, Floare Albastră și Adi Manolovici Group. Este înregistrată în regim propriu piesa „B.L.S.”, compusă de Istudor înainte de plecarea sa din Voltaj. De asemenea, este realizată o
Doru Istudor () [Corola-website/Science/318437_a_319766]
-
studiază singur saxofonul alto ascultând discuri de jazz ale familiei. În timpul facultății cântă în formația Paul Ghențer. În 1968 cântă cu un sextet alcătuit din George Nistor (trompetă), Cornel Meraru (trombon), Marius Popp (pian), Wolfgang Güttler (contrabas) și Adrian Ciceu (baterie). Turneu în RDG cu freetetul lui Richard Oschanitzky (1969). Participă la cele trei ediții ale Festivalului de jazz de la Ploiești (1969, 1970, 1971). Participă la Festivalul de jazz de la Sibiu din 1975 cu formație proprie. Emigrează în Germania Federală în
Ștefan Berindei () [Corola-website/Science/318460_a_319789]