13,240 matches
-
Reformata Periș Biserică Reformata din Periș datează din secolele XIII - XVI odată cu apariția satului nu există însă nici un document care să ne arate data exactă al construcției. După tradiția orală aflăm că biserică a fost la început în patrimoniul biserici catolice al ordinului Dominican. Ulterior după reforma protestanta ea este preluată de nouă religie dominantă din Transilavania, cea reformata calvinista Biserică este construită în stil gotic, insă de-a lungul anilor a suferit multe reparații. Biserică în formă originală era alcătuită
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
1937, este construit în stil baroc cu o navă centrală și un altar are o fundație de beton, cu pereți din cărămidă, acoperișul din țigla și turnul acoperit cu tablă, decorațiunea este făcută în stil bizantin ortodox clasic. ► Biserică Româno - Catolică Periș Biserică Româno - Catolică din Periș este în prezent filia Iară de Mureș, poartă hramul Sfanțului Anton de Padova. Din punct de vedere etnografic, localitatea studiată aparține zonei valea Mureșului Superior. Cele mai vechi date referitoare la etnografia localității se
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
stil baroc cu o navă centrală și un altar are o fundație de beton, cu pereți din cărămidă, acoperișul din țigla și turnul acoperit cu tablă, decorațiunea este făcută în stil bizantin ortodox clasic. ► Biserică Româno - Catolică Periș Biserică Româno - Catolică din Periș este în prezent filia Iară de Mureș, poartă hramul Sfanțului Anton de Padova. Din punct de vedere etnografic, localitatea studiată aparține zonei valea Mureșului Superior. Cele mai vechi date referitoare la etnografia localității se pot culege de la oamenii
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
din satele Bogdănești, Bahna, Pârgărești, Nicorești, Satu Nou, Tisești și Tuta, având în total 2786 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 31 de elevi la Bogdănești, înființată în 1865; o biserică ortodoxă la Bogdănești; și trei biserici catolice la Tuta, Pârgărești și Satu Nou. Principalii proprietari de pământ erau frații Weissgrün, Angelica Rosetti-Tețcanu, epitropia Sf. Spiridon din Iași, Tasica Apostol și Ianoș Gabor. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa aceeași plasă, având 2025 de locuitori în
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
și Tețcani (în plasa Tazlăul de Sus a aceluiași județ). Comuna Boșoteni era formată din satele Enăchești și Boșoteni și avea 864 de locuitori ce trăiau în 315 case; aici existau două biserici ortodoxe (una în fiecare sat), o biserica catolică la Enăchești și o școală la Enăchești, iar principalii proprietari erau T. Rafailă, I. Tăzlăoanul și G. Simionescu. Comuna Tețcani avea în compunere două sate Tețcani și Sârbi cu o populație de 919 locuitori, o școală mixtă înființată la Tețcani
Comuna Berești-Tazlău, Bacău () [Corola-website/Science/300657_a_301986]
-
rebotezată în "Gârleni". În comuna Gârleni există 3 școli, una în Gârleni (fondată 1 octombrie 1908), una în Lespezi (fondată tot în 1906) și una în Racila (fondată în 1865). De asemenea, în comună există mai multe biserici ortodoxe sau catolice. Patru obiective din comuna Gârleni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: dispensarul (sfârșitul secolului al XIX-lea) și școala (1908) din satul Gârleni, moara (1881
Comuna Gârleni, Bacău () [Corola-website/Science/300672_a_302001]
-
catolicii din Gioseni au vorbit ungurește, deși în mare parte nu s-au declarat maghiari la recensământul din 1930 (doar 15% dintre catolici). În 1996, etnograful Dr. Tánczos Vilmos, în cadrul cercetărilor sale, a constatat că 87% din populația de confesiune catolică încă au putut comunica în limba maghiară (deși s-a accentuat bilingvismul dialectal). În 2009 Tánczos a repetat cercetările sale și a constatat că procentul vorbitorilor de limba maghiară a scăzut la doar 50% din populația catolică și doar 64
Comuna Gioseni, Bacău () [Corola-website/Science/300673_a_302002]
-
populația de confesiune catolică încă au putut comunica în limba maghiară (deși s-a accentuat bilingvismul dialectal). În 2009 Tánczos a repetat cercetările sale și a constatat că procentul vorbitorilor de limba maghiară a scăzut la doar 50% din populația catolică și doar 64% dintre catolici pot încă să înțeleagă limba maghiară. 46% dintre catolici nu înțeleg de loc, 50% nu pot comunica în această limbă. Conform acestor date Tánczos constată că cel mai vechi dialect maghiar este pe cale de dispariție
Comuna Gioseni, Bacău () [Corola-website/Science/300673_a_302002]
-
mică parte dintre copii mai mari (10-14 ani) și tinerii (14-29 ani) au încă un vocabular pasiv, între copii sub 10 ani însă nici-o persoană nu înțelege limba maghiară. În Gioseni nu există educație în limba maternă, precum nici slujbă catolică. Din 2000 există însă educație extrașcolară, un program de pedagogie lingvistică pentru a învăța limba maghiară literară celor care doresc. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Siretul de Jos a județului Bacău și avea în
Comuna Gioseni, Bacău () [Corola-website/Science/300673_a_302002]
-
aceeași plasă, și comuna Fundu-Răcăciuni, cu satele Fundu Răcăciuni, Ciocani, Curmătura și Gâșteni, având în total 1066 de locuitori ce trăiau în 320 de case. Comuna Răcăciuni avea 14 mori de apă, o biserică ortodoxă la Gâșteni și două biserici catolice la Fundu Răcăciuni și Ciocani, iar principalii proprietari de terenuri erau Smaranda Petrovici, G. Arapu și Matei Vasiliu. În 1930, Satu Nou a fost rebotezat în "Gheorghe Buzdugan". Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Fundu Răcăciuni și includerea satelor
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
Grozești, Ferăstrău, Marginea și Călcâiu, având în total 3288 de locuitori ce trăiau în 867 de case. În comună existau o școală deschisă la Grozești în 1865, o biserică ortodoxă și una catolică (ambele la Grozești) și încă o biserică catolică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Hârja, formată din satele Hârja și Punctul Oituz, cu 853 de locuitori. Aici existau o școală mixtă cu 43 de elevi (dintre care 13 fete
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
Cleja, la 1 km. depărtare de centrul comunei Cleja și la aproximativ 20 km. depărtare, spre sud, de municipiul Bacău. Condiții naturale favorabile pe de o parte, cauze politico-economice și social-religioase pe de altă parte au condus la apariția comunității catolice din Somușca, care, în anul 2006, aniversează 225 de ani de la prima mențiune documentară. Denumirea inițială a localității a fost: Somoșca menționată în documente în forma Somoska ori Somosca. În ceea ce privește numele de astăzi al așezării: Somușca, remarcăm faptul că este
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
de familie, acestea au o rezonanță cert transilvană, lucru demonstrat, de altfel, de izvoare statistice din Transilvania în care regăsim - în forme identice sau ușor modificate - aceste nume, o dovadă a originii transilvane a celor care le purtau. Numărul locuitorilor catolici din Somușca crește pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre. Astfel, dacă în 1781 serau recenzate 15 familii cu 83 credincioși, în 1800-1801 14 familii cu 81 credincioși, se va ajunge în 1850 la 526 credincioși, deci o creștere sensibilă față de
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
Statisticile religioase menționează numărul credincioșilor din Somușca ca fiind echivalent cu cel al locuitorilor, întrucât, toți erau catolici. Astfel, Schematismul Misiunii din 1850 notează în cadrul parohiei Cleja satul „Somoska” cu 526 de credincioși, fără biserică. Semnalăm faptul că numărul credincioșilor catolici din Somușca era la 1850 aproape jumătate din cel al credincioșilor din Cleja. Odată cu fondarea parohiei Somușca, în anul 1968, statisticile vor fi făcute separat. Amintim doar că în 1999 erau 428 familii cu 1866 credincioși, iar în 2004, 430
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
1866 credincioși, iar în 2004, 430 familii cu 1807 credincioși. În legătură cu proveniența catolicilor din Somușca menționăm că aceștia au venit din Transilvania, începând cu secolul al XVIII-lea din motive asupra cărora nu vom insista aici. Originea etnică a locuitorilor catolici din Somușca, ridică și astăzi o serie de semne de întrebare, determinate de intervenția factorului politic în demersurile care vizează cercetările care se fac, catolicii de aici fiind pe nedrept încadrați de către unii în categoria unei minorități etnice formând, alături de
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
ridică și astăzi o serie de semne de întrebare, determinate de intervenția factorului politic în demersurile care vizează cercetările care se fac, catolicii de aici fiind pe nedrept încadrați de către unii în categoria unei minorități etnice formând, alături de ceilalți locuitori catolici din Dieceza de Iași, obiectul unei dispute privind originea și proveniența lor. O greșeală fundamentală a fost și este aceea a folosirii la adresa catolicilor din Somușca a termenului “ceangău” (ceangău-maghiar) ca nume etnic. Noi considerăm nejustificată folosirea termenului „ceangău” ca
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
din Somușca, acest termen fiind o inovație lingvistică (în varianta „ceangăi-maghiari) și în același timp un fals etnonim creat de un preot secui în anul 1780. Din punctul nostru de vedere, nu putem vorbi în ceea ce-i privește pe locuitorii catolici din Somușca, de un grup etnic distinct, de o comunitate etnică aparte, ci de un grup religios, de o comunitate religioasă, care, având o origine etnică eterogenă (dar cu o majoritate românească certă) s-a regăsit într-o formă socială
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
etnică aparte, ci de un grup religios, de o comunitate religioasă, care, având o origine etnică eterogenă (dar cu o majoritate românească certă) s-a regăsit într-o formă socială uniformizată prin ceea ce noi am denumit „liantul unificator al religiei catolice”. Comunitatea catolică din Somușca suscită un interes deosebit și din punctul de vedere al culturii populare tradiționale, cadrul etnografic al acestui univers rural fiind unul remarcabil, dezvăluind cercetătorului o serie de particularități cu certe reverberații în spațiul de dincolo de munți
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
ci de un grup religios, de o comunitate religioasă, care, având o origine etnică eterogenă (dar cu o majoritate românească certă) s-a regăsit într-o formă socială uniformizată prin ceea ce noi am denumit „liantul unificator al religiei catolice”. Comunitatea catolică din Somușca suscită un interes deosebit și din punctul de vedere al culturii populare tradiționale, cadrul etnografic al acestui univers rural fiind unul remarcabil, dezvăluind cercetătorului o serie de particularități cu certe reverberații în spațiul de dincolo de munți, din Transilvania
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
populare tradiționale, cadrul etnografic al acestui univers rural fiind unul remarcabil, dezvăluind cercetătorului o serie de particularități cu certe reverberații în spațiul de dincolo de munți, din Transilvania, de unde, în decursul istoriei, în diverse etape, au venit în Moldova ascendenții locuitorilor catolici de astăzi din Somușca. Casele din Somușca se încadrează în tipul casei tradiționale românești, cu tot mai evidente tendințe către edificarea de construcții contemporane cu trăsături specifice, care însă nu înlătură tradiția în totalitate, urmărind atingerea unei valori estetice superioare
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
portul popular din Somușca se integrează costumului tradițional românesc. Costumul popular de aici iese în evidență prin cromatica specifică, prin gama largă de motive decorative, toate acestea fiind rodul unei fantezii deosebite a creatorilor populari. Ocupația de bază a locuitorilor catolici din Somușca a fost și este agricultura. Creșterea vitelor constituie o altă îndeletnicire importantă pentru locuitorii din zonă, aceștia mai practicînd și o serie de ocupații complementare cum ar fi: stupăritul, pomicultura, viticultura, precum și meșteșuguri mai restrînse practicate în sat
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
îndeletnicire importantă pentru locuitorii din zonă, aceștia mai practicînd și o serie de ocupații complementare cum ar fi: stupăritul, pomicultura, viticultura, precum și meșteșuguri mai restrînse practicate în sat de către lemnari ori dulgheri. Obiceiurile calendaristice sunt deosebit de importante și pentru locuitorii catolici din Somușca. În ajunul Crăciunului se merge „la cântat”, „cântările-colind” avînd exclusiv o tematică religioasă. O formă arhaică de colind, întâlnită în Somușca este „Opru Szentek” sau „Sfinți Mărunți”, care are loc pe 28 decembrie în ziua de „Prunci Nevinovați
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
căsătoriei. Acest eveniment le oferea tinerilor posibilitatea să privească, să danseze, să facă noi cunoștințe, să lege prietenii noi. În special hramurile au fost multă vreme ocaziile cele mai importante în care tinerii din Somușca, dar și din satele vecine catolice, mai apropiate ori mai îndepărtate se întâlneau, se cunoșteau, se vizitau, legau prietenii care uneori se sfârșeau cu căsătorii fericite. La Somușca, ca și în alte sate catolice din Moldova fetele care ieșeau la horă purtau permanent în mâini un
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
mai importante în care tinerii din Somușca, dar și din satele vecine catolice, mai apropiate ori mai îndepărtate se întâlneau, se cunoșteau, se vizitau, legau prietenii care uneori se sfârșeau cu căsătorii fericite. La Somușca, ca și în alte sate catolice din Moldova fetele care ieșeau la horă purtau permanent în mâini un șervet și un buchețel de flori. Dacă fetei îi plăcea de un băiat, îi dăruia acestuia câteva flori, o bentiță cu mărgele (gherdan), precum și șervetul. Toate acestea vor
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
perioada celor trei săptămâni, a celor trei duminici, când se fac „strigările” sau „vestirile” în biserică. Acestea din urmă aveau menirea de a descoperi eventualele piedici din calea căsătoriei celor doi tineri, fapt constatat de către noi și în alte sate catolice din Dieceza de Iași, cum ar fi: Cleja, Faraoani, Galbeni etc., obicei larg răspândit și în spațiul transilvan. După logodnă se alegeau nașii și se fixa data nunții. Nunțile în Somușca aveau loc înainte vreme „în două părți”, atât la
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]