13,488 matches
-
tem că o să moară și aista, nu știu ce să fac să-l scot la liman, că tare-i frumușel, dragul bunicăi, încheie Profira; − Apăi Profiră, eu ți-aș spune cum poate scăpa de necaz, numai că ce-ți spun eu te costă, că știi că-s vădană și o duc greu, nu ca alții mai ajunși. Nuți cer mult, dacă-mi dai o baniță de făină și ceva porumb, să le dau câte oleacă de tain caprelor mele, eu ți-aș spune
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
centrul satului s-au convins de valabilitatea afirmațiilor mele privitoare la acest fenomen. Abia după aceea am aflat că insul mă urmărea să-mi taie capul dacă fenomenul descris nu ar fi avut loc. O mică întâmplare care mă putea costa viața, mai ales că respectivul putea fi socotit iresponsabil, deci fără discernământ. După aceea, vremea trece, vremea vine și ne apropiem și de sfârșitul celui de al treilea an școlar la Priponești. Fiica noastră frecventa clasa întâi la școala unde
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aceea, la nivel mare, numai generali și de cei mai de sus. S. B.: Oameni care fuseseră în cercul deciziei. M. M.: Și Gușă le-a spus exact așa cum au fost lucrurile. Asta a fost. S. B.: Dar l-a costat asta. Ce, a murit de moarte bună? M. M.: C-o moarte toți suntem datori. S. B.: Dar ce fel? M. M.: "Nu-i totuna leu să mori ori câine-nlănțuit". Când mă gândesc că eu i-am organizat înmormântarea la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de liceu militar cu el. Pe urmă eu am ajuns comandant de armată iar el comandantul corpului de la Iași, deci am lucrat cu el. Chelaru e un ofițer jos pălăria, dar cam slobod la gură. S. B.: L-a și costat asta în carieră. M. M.: Apoi, el lucra pe la cercetare atunci la Revoluție și putea avea unele informații, dar aceasta nu e relevant pentru că data poate fi aceea a înregistrării ordinului sau a emiterii lui. Oricum, pe Militaru nu-l
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Poltronul din farsa tragică 1 Aprilie din lașul absolut devine cel care fără ezitare, dintr-o lovitură care are precizia unui calcul mate- matic, își elimină adversarul, iar în O noapte furtunoasă „6 d-a-ndoaselea” devine nouă, confuzie care îl poate costa scump pe amorezul ghinionist. Să nu uităm că în 1884, cu romanul său De‑a‑ndoaselea (Á rebours), tradus și În răspăr, Joris-Karl Huysmans stabilea principiul de defor- mare al decadentismului, inversiunea, pe care Gilbert Durand îl recupera printre cele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca și ceilalți membri ai familiei, și-a redobândit brusc dignitatea și o statură aproape mar- țială după ce a primit serviciul de portar la o bancă. Chipiul și uniforma îi conferă atât dimensiunile statuare, cât și aplombul belicos care va costa viața lui Gregor Samsa. Intimidat, acesta contemplă de jos în sus cizma acestui tată statuar, cizmă care la rândul ei îi pare uriașă, metonimie pe care o facilitează deformarea orizontului perceptiv și care îl înscrie pe tatăl autoritar în economia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
12 persoane, rotundă, până la carnet de conducere internațional, unde îți poți petrece iarna pe pistele de schi și unde există două guverne care se bat cap în cap. Tot la cârciuma din San Pere, poți afla că nemții au invadat Costa Brava, fapt pentru care catalanii (sau catalunezii) refuză să petreacă vacanța la Mediterana și preferă să meargă în insulele Canare (tot în Mediterana). Aici, toți oamenii sunt într-o veșnică agitație și, ca să te obișnuiești cu ritmul lor, trebuie să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
teamă că nu va ajunge la liman, toate lucrările părându-mi fade. Parcă nu era pictorul pe care-l cunoșteam. Pictorul era! Ceea ce nu cunoșteam era modul, etapele prin care trece fiecare operă de artă. Travaliul acesta imens care te costă atâta energie dar care, în final, îți umple sufletul de bucuria de-a fi putut să te exprimi așa cum ți-a fost dat s-o faci. Deci, ocupându-mi mintea cu aceste observații am parcurs o bună bucată din timpul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la câteva reprezentări și într-un sfert de oră tot teatrul și apropiații actorilor au aflat că familia Suhar o va face lată de astă dată. Toți nu mă întrebau decât când plecăm, dacă ne mai întoarcem, nu cât ne costă biletele. Rezistând acestui prim val de „efuziune prietenească” mai mult sau mai puțin sinceră, am purces la căutarea cadourilor de pus sub bradul de Crăciun, paralel cu această activitate dând telefoane pentru a afla despre actele de care avem nevoie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
interjudețean", cumpăram cărți, mergeam destul de des la teatru. Eram un client statornic al librăriilor Sadoveanu și Eminescu din centru și-mi informam la zi colegii cu ultimele apariții, unele fiind de interes pentru pregătirea noastră. Îmi amintesc de 2 volume costând 10 lei, apărute în "Biblioteca pentru toți" studii critice de literatură universală de Tudor Vianu. Fiind utile pentru examenul cu doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, am venit la cămin cu 10 exemplare, pentru colegii de grupă. După ce le-am distribuit și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
autoritățile RDG ne oferiseră un teren în centru pentru construcția unei noi ambasade, ofertă refuzată nu știu pentru ce motiv de cei de la București. Act lipsit de logică și care în viitor, după unificarea celor două Germanii, avea să ne coste multe zeci de milioane pentru achiziționarea actualului sediu al ambasadei României din Berlin. La intrare am fost preluați de același coleg de la aeroport, care ne-a plimbat prin spațiile de protocol și de lucru, prezentându-ne și pe noii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Pinochet în zonă, care debuta cu Filipinele. Totul fusese aranjat și parafat pentru o vizită de succes. Numai că n-a fost așa, primirea fastuoasă încheindu-se cu un fiasco gen "Ubu Roi", care era cât pe ce să-l coste pe Pinochet scaunul! Când aeronava prezidențială se afla deasupra Manilei, gata de aterizare, s-a primit un comunicat din partea președintelui Ferdinand Marcos prin care Pinochet era informat că sunt mari tulburări la Manila datorită vizitei sale, că securitatea nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
izolarea sa externă și să-l facă să se ferească pe viitor de "deplasări externe"! (N-a ținut cont de "semnalul" filipinez și în octombrie 1998 s-a dus la Londra, cu urmările cunoscute!). "Vizita" în Filipine avea să-l coste pe Hernan Cubillos funcția, fiind înlocuit de René Rojas Galdames, diplomat cu o largă carieră, fost ambasador la Vatican, în Argentina și în Spania. Acesta era Chile la sosirea mea în noiembrie 1979 și aceasta era ambasada României la Santiago
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zone geografice lucrând în pierdere sau fiind falimentate. Îmi amintesc în acest context de un megaproiect minier conceput cu ocazia unei vizite a "tovarășului" în Peru, proiect estimat la cca un miliard de dolari. Numai studiile de teren preliminare au costat Partea româna un milion de dolari, sumă pe care, la stoparea proiectului MAE, ambasada noastră la Lima și GEOMIN s-au străduit s-o recupereze, tot din însărcinarea "tovarășului"! Primisem încă de la plecare, după discuții la Ministerul Minelor și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu ne permitea decât să "admirăm". (La încheierea misiunii, trecând pe aici pentru o vizită "de rămas bun", soția a văzut într-o vitrină o pereche de cizme turcoaz, cu intarsii de piele albă, o minunăție! Am întrebat de preț, costau 150 de dolari, respectiv un sfert de leafă, dar i le-am luat drept răsplată pentru că m-a urmat în țara "vulcanilor și cutremurelor".) Santiago este una din capitalele "culte" ale Americii Latine, dispunând de multe muzee interesante, moderne, organizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mâna goală din Uruguay, țara pieilor, pantofilor și blănurilor de tot felul. Mi-am cumpărat două perechi de pantofi, câteva piei de vacă, cu 5 dolari metrul pătrat, și un mantou foarte frumos de nutria pentru soție, care m-a costat un salariu "integral", dar mi-am zis că "tovărășica" merită! M-am lăudat cu el față de amic, primind replica: "Ai fost fraier, dacă-mi spuneai, te duceam eu undeva și-l luai la jumătate de preț!". Aveam să țin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să cred friptura, excelentă, avea un metru, cartofii, cântăreau o tonă, iar berea rece și parfumată nu avea din păcate decât 300 mililitri! Am discutat cu amicul, m-am mai documentat pe la magazine la Montevideo era Raiul pe pământ, peștele costând 2 dolari kilogramul și mușchiul de porc 3 dolari, de 4 ori mai ieftin ca la Santiago! Păcat că nu se puteau expedia carnea și alte alea "de-ale gurii" prin curier diplomatic! În iulie 1981, am solicitat aprobarea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am obținut de la ministrul Adrian Năstase 500 de dolari!). Am fost cazați la o impozantă "Casă de oaspeți" din centrul orașului, apartamentele noastre, dotate cu aer condiționat, piscină, jacuzzi etc., având suprafața unui teren de fotbal, iar masa la restaurant costând 3 dolari pe zi! Am avut o prima întâlnire cu amabilul ministru al culturii Ion Ungureanu, în compania căruia am vizitat impozantul Centru cultural polivalent al orașului. Era o clădire imensă, cu 3 săli de teatru, săli de cinematograf și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din fața Consulatului. Am obținut de la primărie aprobarea să îngrădim zona din fața Consulatului cu stâlpi de beton care să nu mai permită parcarea. L-am pus pe "văr" să ia legătura cu firmele de specialitate pentru a vedea cam cât ne costă confecționarea și instalarea a douăzeci de stâlpi de beton de cca 80 cm înălțime și ofertele, fiindcă erau pentru o reprezentanță diplomatică, erau pe măsură 100 de dolari stâlpul. "Colectivul" credea că voi ceda, dar i-am surprins pe toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un coleg, am putut să admirăm capitala. Brasilia, "orașul mileniului al treilea", cum a fost numită încă de la nașterea sa, este opera a patru "pionieri" care s-au luptat și au crezut în visele lor: președintele Juscelino Kubitschek, arhitectul Lucio Costa, arhitectul Oscar Niemeyer și pictorul și peisagistul Burle Marx. Construită pe platoul Planalto, Brasilia reprezintă concretizarea unui proiect mai vechi de a muta capitala de la Rio în inima țării. Primul guvern republican a lansat în 1891 această idee, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
alte locuri din lume (edificiul ONU de la New York este creația sa).Rămâne în istoria Braziliei, și nu numai, ca maestrul creator al atâtor opere magistrale din Brasilia. La noua capitală Niemeyer l-a avut colaborator pe un arhitect prieten, Lucio Costa (1902, Toulon-1998, Rio), cel care avea sa realizeze planul Brasiliei. Lor li s-a alăturat un alt prieten, Roberto Burle-Marx (1909, Sao Paulo-1994, Rio), peisagist, pictor, cu studii în Germania, naturalist, ecologist, descoperitorul a 30 de noi specii de plante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
peisagist, pictor, cu studii în Germania, naturalist, ecologist, descoperitorul a 30 de noi specii de plante care astăzi îi poartă numele. Cei patru au creat o nouă capitală practic "într-un pustiu". Kubitschek a fost cel care a impus construcția, Costa i-a trasat planurile, Niemeyer i-a desenat edificiile și Burle-Marx i-a imaginat minunatele grădini și fântâni. Construcția a durat doar 43 de luni, muncindu-se non-stop 24 de ore, timp în care a trebuit să fie construită șoseaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la Belo Horizonte până la "șantier" (800 de kilometri) și un baraj, pentru crearea lacului Paranoa. În 1960, capitala a fost mutata de la Rio de Janeiro la Brasilia, înregistrând în acel an 100000 de locuitori (astăzi are peste 2 milioane). Lucio Costa a conceput orașul în formă de cruce, pasăre cu aripile întinse, arc și săgeată sau avion, pe axa longitudinală fiind proiectate principalele instituții și pe aripi zonele de locuit și servicii. Eixo Monumental axa monumentală este zona ministerelor, Esplanada dos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-i "oxigenez" cu tot ce avea "Cidade Maravilhosa" mai frumos, mai colorat, mai extravagant! De reținut că din cei patru "pionieri" care au realizat Brasilia, doar Kubitschek odihnește acolo. Niemayer locuiește la Rio, și tot la Rio "locuiesc" răposații Lucio Costa și Burle-Marx! La plecare, am refăcut cei 300 de kilometri parcurși pe întuneric și ne-am făcut cruce prin ce am trecut. Acum mai întâlneam din loc în loc un suflet de om cu câte o mică baracă, unde se puteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
început să fie împădurită cu un secol în urma, iar "trenulețul" a început să funcționeze în 1884, pentru a facilita accesul turiștilor la vederea panoramică din vârf. Monumentul Cristo Redentor, înalt de 30 de metri, realizat de inginerul Heitor da Silva Costa în colaborare cu sculptorul francez Paul Landowsky, a fost inaugurat în 1931. Este construit din beton armat, pe un piedestal de 8 metri (care adăpostește o capelă ce poate primi 150 de persoane). De la ultima stație a trenulețului până la platforma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]