10,048 matches
-
apare în poem cu anumite retușări. Maria este înfățișată la rugăciune cu cartea sfântă, care la Ion Gheorghe devine clavir. Într-un cadru înstelat, Duhul sfânt coboară, iar îngerul ține o floare. La Ion Gheorghe, în poem el ține trei crini, simbol al fecioriei și al purității. Dacă urmărim și alte poeme, le descoperim în icoanele care au ca temă botezul, învierea, răstignirea, coborârea de pe cruce. Ion Gheorghe știe să "citească" o icoană, accentuând simbolistica și culoarea. Elemente decorative, scene de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
obișnuită pentru un anumit gen de plăți, cum lasă să se-nțeleagă aceste versuri dintr-o „Romanță”, scrisă și publicată în același an cu „Nervi de toamnă”: „De vei veni/ Cînd n-o să vin,/ Pe banca veche vei găsi:/ Un crin/ Și o monedă de argint” 13), care, trebuie adăugat, valora cinci lei. Tarif vechi, neschimbat de cîteva decenii. Amintește de el Macedonski în „Noaptea de februarie”14). Ar fi meschin, oare, să adaug, citîndu-l pe Ion Dragoslav, la ce era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unei estetici depășite și se bazează pe dexterități, trouvaille-uri stilistice: un „exercițiu de limbaj”, formal. „Ei!... - avertiza Macedonski - S-a trecut cu moda de lacrimi și suspine/ Și cu acele crunte dureri imaginari/ Rubinele pe buze, mărgăritarii-n gură/ Și crinii de pe sînuri și ochii ca de mură/ Sunt niște mărunțișuri ce nu și mai au vreun curs”4). Ce anume îl îndreptățește pe Bacovia s-o condamne? Propria sa suferință, de care e sigur. De la ea pleacă orice comparație cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lin din rochii / Pe-o margine de pat // Și de rușine-obrajii / Și fesele-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac..."; Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca să poți auzi lumina. Trebuie să-ți lași nările în strujeni ca să simți cum miros îngerii după-masă. Trebuie să bați cuie în zid, și zidul trebuie să fie roșu ca zahărul din copilărie, ca să auzi cum cade o unghie de crin. Trebuie să-ți aurești manșetele cămășii cu fântâni ca să atingi inocența" (Testamentul detectivului Arthur). Retras la țară, unde așteaptă o dată la cinci săptămâni diligența poștală, Julien Ospitalierul își rememorează candid iubirile, fie ele pur virile, înalt spirituale ori pedestru obiectuale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mare, Editura Cartea Românească, București, 1991; Venire, Editura Sagittarius, Iași, 1995; Vederea, Editura Junimea, Iași, 1995; Prezența, Editura Pontica, Constanța, 1996; Flori de cireș, Editura Fides, Iași, 1997; Răsăritul Chipului, Editura Cartea Românească, București,1998; Haiku, Editura Fides, Iași, 1998; Crinul deschis, Editura Junimea, Iași, 1999; Dor din dor, Editura Fides, Iași, 1999; Cântece de leagăn, Editura Fides, Iași, 2000; Cât îi ceru și lumea, Editura Fides, Iași, 2000; Marginea singurătății, Editura Fides, Iași, 2001; Nume pe ape, Editura Junimea, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc. etc. Într-un mod încă și mai evident față de cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet/emițător, o relație pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
funcții esențiale în imaginarul creștin (potirul, spada, șarpele, îngerul ș.a.). Toate din dorința de a resacraliza universul aproape descentralizat, ce pare a-și refuza esențele tari ale miracolului. Cele mai reușite versuri din Altarul de pelin ("dialogul alb cu un crin/ așa începe orice rai/ martor Dumnezeu") ne conving de faptul că, într-adevăr, "cu această întâmplare/ începe împărăția". Referințe critice (selectiv): Ioan Holban, în "Evenimentul de Iași", 26 iulie 2003; Ioan Holban, în "Evenimentul de Iași", 28 octombrie 2006; Ioan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
femeii în luptă cu teribilul cancer ori a celui amenințat să rămână singur. Agonia asistată, splendida Rugă a femeii ("Lasă-mă să trag eu toate ponoasele,/ să fiu eu cea care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care a mai rămas-/ Amână cât poți acel ceas,/ acea oră-// Pe mine oricum mă devoră") sau teribilul Bocet al bărbatului urlându-și singurătatea, înmormântarea, doliul, visul-coșmar, spaima de uitare nu lipsesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
paradisului pierdut (Editura Junimea, 2000) ori Dorința durerii îndrăgostite (Fundația Culturală Poezia, 2006), pare a fi cea erotică. Indiferent de forma propriu-zis discursivă a textelor, ele desfășoară un întreg ceremonial curtenitor, din care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și crinul, "o pasăre numită vierme" și "corbii puri", vaporii și "leșurile de petale", orga și "danțul funerar", "dangătul fioros" și "dragele/ mume sarcofagele" etc. etc.), nici atmosfera intens erotizată, indelebilă, și nici retorica, excesiv ornamentată în numele unui ideal barochist. Altfel spus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ varvar;/ vineri, gol, fără stihar,/ sâmbătă, în ierihon,/ eu în strană, ea-n amvon./ Prin tălmaci de la fanar,/ îmi plâng soartă și amar:/ sunt un păcătos morar/ într-un crin lângă eden/ și-al fantasmelor polen/ macin, doamnă, din amor/ pentru-ocnașii din Alcor/ și-n cățuie iau uium/ numai gloria de fum" (Paianjenița). Îndrăgostitul orf(e)ic este mai puțin îndrăgostit de obiectul propriei cântări și mai mult de cântarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un fel mai general, mai incert din punct de vedere cronologic, bătrîna Franță monarhică, acea Franță de dinaintea acelei rupturi revoluționare, din care legenda a făcut "plăcerea de a trăi": cultul său a fost întreținut cu pioșenie, printre florile de crin, alături de steagul alb, alături de principii martiri și de eroii mișcării șuanilor, alături de un sentimentalism regalist, a cărui devoțiune s-a prelungit pînă la începutul secolului nostru. De asemenea, neomonarhismul maurrassian i-a definit postulatele esențiale, referindu-se la un sistem
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cîteodată [...]: a) locus amoenus artificial sau natural, în general, care respectă precizia botanică și pentru care găsim exemple în Noua Heloiză (1755-1756), Alexis (1788) de Ducray-Duménil, Cavalerii Lebedei (1795), Valérie (1802) de Mme de Krudenor, Corinne (1807), Lélia, Voluptate (1834), Crinul din vale (1835). Mai mult, el oferă principalele atribute subliniate de Curtius la poeții greci și latini [...]; b) falsa natură sau grădina englezească: în fapt, destul de rară după Noua Heloiză, ea nu se distinge întotdeauna clar de locus amoenus artificial
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
natură sau grădina englezească: în fapt, destul de rară după Noua Heloiză, ea nu se distinge întotdeauna clar de locus amoenus artificial sau natural [...]; c) natura cîmpenească cultivată: prezentă rar și cu atît mai puțin descrisă, ea este abia amintită în Crinul și în Voluptate [...]; d) natura liberă: este cea mai bogată, mai frecventă și mai nouă [...]. Pentru a înțelege noutatea descrierii "expresive", trebuie să mergem așadar dincolo de nivelul tematic și să ținem seama de faptul că în secolul al XVIII-lea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
p. 75 Se înțelege așadar că descrierile expresive aparțin cu prioritate ceea ce nu înseamnă exclusiv structurilor narative cu anumite proprietăți organizatorice: sînt romane la persoana I (autobiografii cum sînt Confesiunile lui Rousseau sau romane epistolare precum Obermann de Sénancour sau Crinul din vale al lui Balzac), în care descrierile sînt asumate de un eu omniprezent; sînt romane care se bazează pe o structurare spațială a ficțiunii (călătoria lui Obermann prin Elveția justifică apariția descrierilor) și mai ales pe o structurare temporală
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de un eu omniprezent; sînt romane care se bazează pe o structurare spațială a ficțiunii (călătoria lui Obermann prin Elveția justifică apariția descrierilor) și mai ales pe o structurare temporală (reluarea firului narativ al romanului de ucenicie, cum este cazul Crinului din vale). În cadrul acestor povestiri apar descrieri expresive "mnemonice", procedeu foarte bine surprins de către L. Frappier-Mazur și a cărui funcționare o putem analiza astfel: a) peisajul se prezintă ca oglindirea unei "stări de spirit" a personajului, el servește drept intermediere
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
înainte b) același peisaj e prezentat de mai multe ori, dar în nuanțe diferite. Variații care arată schimbări de dispoziție interioară a personajelor și care reprezintă o ocazie pentru autorul-narator de a introduce reflecții "filosofice" despre timp, sentimente. Astfel, în Crinul din vale, vedem același peisaj, prezentat prima oară, într-o zi de primăvară, iradiind acea iubire aflată la începuturi, pe care Felix o trăiește, iar a doua oară, pictat în culorile toamnei atunci cînd este "revăzut" de către cel care se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
între vii pe care rîul le rotunjește mereu în alt chip și de acele zări ușor umbrite, care fug, întrețesîndu-se. Dacă vrei să vezi natura frumoasă și feciorelnică asemenea unei logodnice, du-te acolo într-o zi de primăvară. Balzac, Crinul din vale, p. 25 (12) Cînd, ajuns în vîrful platoului, am privit valea pentru ultima oară, am fost izbit de contrastul dintre imaginea ei de acum, în comparație cu aceea din ziua în care venisem: nu înverzea, nu pîlpîia ea atunci așa cum
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
intra în conflict cu aceasta, au rol de operator temporal. De aceea descrierile "mnemonice", prin informațiile aduse, au funcționalitate narativă în evoluția psihologică a personajului, pe care o induce cititorului, cu fiecare schimbare de anotimp. Structura narativă din Voluptate și Crinul se bazează de la un capăt la altul pe reinterpretarea alegorică a trecutului [...] În cele două opere, descrierile mnemonice au un rol important în articularea narativă și în temporalitate. Regăsim, de la un roman la altul, același procedeu de bază: o lungă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Legea naturală a omului... îl hărăzește să perceapă vocea lui Dumnezeu, care răsună pe toate tărîmurile, să citească și să descifreze hieroglifele divine. Beguin, Sufletul romantic și visul, p. 109 Este ceea ce, de altfel, Balzac a pus în practică în Crinul din vale. În acest roman descrierile centrate pe un component de peisaj (florile) au cel puțin două funcții: a) declanșează reflecțiile naratorului asupra armoniei universului; (13) M-am repezit pe cîmp, în vii, și-am căutat flori ca să-i fac
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe cîmp, în vii, și-am căutat flori ca să-i fac două mănunchiuri. Dar, culegîndu-le una cîte una, retezîndu-le de la rădăcină, admirîndu-le, mă gîndeam că frunzele și culorile aveau o armonie, o poezie care pătrundea în înțelegere, fermecînd privirea [...]. Balzac, Crinul din vale, p. 90 b) au funcția de limbaj simbolic care permite personajelor să exprime anumite sentimente, așa cum se întîmplă în această descriere a unui buchet, intercalată între două pasaje narative: (14) [...] am încercat pe cele două trepte ale peronului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
două buchete prin care am căutat să zugrăvesc un sentiment. Închipuiți-vă un izvor de flori care ieșea clocotitor din două glastre, cădea în valuri dantelate și din mijlocul cărora se înălțau dorințele mele în chip de trandafiri albi, de crini cu potire de argint. În țesătura proaspătă străluceau albăstrelele, nu-mă-uita, viperine, toate florile albastre ale căror nuanțe, culese din cer, se potrivesc atît de bine cu albul. Nu erau oare două nevinovății, cea care nu știe nimic și cea care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
bătut, roșu, plin de boboci gata să se deschidă, desfăcîndu-și flăcările incendiului peste iasomia înstelată, stăpîn peste ploaia necontenită a polenului care plutește în aer ca un nor frumos și reflectă lumina zilei în miile lui de fărîme strălucitoare. Balzac, Crinul din vale, pp. 93-94 După această descriere limită, contestată totodată de predicatele funcționale care predomină și de enumerație, naratorul adaugă un comentariu care explicitează semnificația: (15') Ce femeie, îmbătată de mireasma Afroditei ascunse în paragină, n-ar pricepe belșugul de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
coroanele lor închipuie arcurile bolții, la capătul căreia se ivește prin frunziș o rariște îndepărtată, cu lumini amestecate cu umbre și nuanțate de culorile roșii ale amurgului, ca niște vitralii colorate ale unui naos plin de păsări care cîntă. Balzac, Crinul din vale, p. 92 În ciuda procesului făcut de curentul realist, mult timp descrierea expresivă va deține un loc privilegiat. Astfel, în La Faute de l'abbé Mouret de Zola (Livre de poche, p. 163), procesul comparativ o asimilează cînd pe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi inutil..."). (39) "Cinq-Mars" plecă cu Ludovic al XIII-lea la Chambord, hotărît să profite de primul prilej favorabil scopului său. Prilejul se ivi. Chiar în dimineața zilei hotărîte pentru vînătoare, Regele îi trimise vorbă că-l așteaptă la Scara Crinului. Să pomenim în treacăt cîteva cuvinte despre această uluitoare alcătuire arhitectonică. La patru leghe de Blois, la o leghe depărtare de cursul Loirei, în fundul unei văi foarte adînci, între smîrcuri întunecate și un codru de stejari bătrîni, departe de orice
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]