12,502 matches
-
supraviețuire, după unii chiar creator etc., de o evidentă și complexă ambiguitate. Ea a produs, la rândul său, o serie de alte relații nu mai puțin ambigue. Cazul Constantin Noica, emblematic și simbolic, pune în cea mai vie lumină atât drama, cât și amoralismul acestui proces. Analiza s-a dorit cât mai rece și obiectivă, lipsită de orice spirit partizan sau iconoclast. 2. Resemnarea istorică, pasivitatea, renunțarea la orice rezistență, prin recunoașterea generală a situației ireversibile. Constatare trăită cvasiunanim sub forma
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
această notă îi definește cel mai bine personalitatea, specificul național. Soluție instinctivă dată terorii istoriei, în general eludată, deviată, reconvertită în acceptabil și suportabil, fără mari crize etice. Din care cauză, sentimentul tragic al vieții lipsește cu desăvârșire. Ca și dramele interioare profunde. 1. Cazul Constantin Noica Publicarea scrisorilor pe care Constantin Noica mi le-a trimis de-a lungul anilor intrate recent în fondul de manuscrise al B.C.U. Cluj (Fondul Adrian Marino, Corespondență internă, nr. 23), împreună cu multe alte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
înțelegem mai bine întreaga situație. Să mai adăugăm, încă o dată, că nu adoptăm în nici un caz ținuta procurorului, care nu a trăit pe lumea asta? Căci numai cine a trăit sub Ceaușescu poate înțelege, în profunzime, cu adevărat, o întreagă dramă. în ce condiții deci s-a stabilit, să spunem, dialogul lui Noica cu puterea? Cum, când și de ce acest dialog a fost posibil? Să amintim mai întâi câteva fapte mai mult sau mai puțin explicabile și imputabile. La expirarea condamnării
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
compromite și-l ridiculizează. Soarta profeților, a vizionarilor, a «nebuniloră, la noi, e să ajungă la o criză de lehamite, să se scârbească, la un moment dat, de ideile lor. La limită, prin bășcălie, orice Golgota devine talcioc (p. 330). Drama este că suntem mereu prea deștepți, prea învârtiți, prea șmecheri. Ne vom vindeca vreodată? Octavian Paler nu pare să aibă mari speranțe. înclin să i dau dreptate. Cu tot regretul. 7. Intelectualii și politica Schimbarea de regim politic din 1989
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
profund al conflictului inevitabil scriitorul cu dublă vocație: literară și civic-politică, surprinde, dintr-o dată și pe pielea proprie, întreaga incompatibilitate dintre cele două chemări. O formulă recentă a Anei Blandiana este memorabilă: Despre bucuria de a fi scriitor și despre drama (s.n.) de a nu putea fi numai scriitor 1. Unii și nu puțini, încep atunci să reacționeze cam în felul următor (sunt ei totdeauna de condamnat?): de ce, în definitiv, să ne sacrificăm, în orice condiții, vocația, opera etc.? Scriind cărți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în 1991. Răsturnarea dictaturii ceaușiste a împins la putere o echipă reformist-ceaușistă. Și, observație capitală: La nivelurile de bază, noul regim a fost cucerit... de o armată de mediocrități hotărâte să-și apere cu orice preț pozițiile. Este una din dramele cele mai profunde ale României actuale, efect direct al ceaușismului. Acesta a dus la înăbușirea a tot ceea ce era spirit viu în societatea românească. România apărea ca o provincie îndepărtată a Europei, un loc unde nu se întâmpla nimic. S-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sine, nimic de spus. Dar rămas fără urmări în afara celor personale. Deci, în locul României iremediabil sterile, junimiste, plat maioresciene, o Românie viitoare, strălucită, formidabil de creatoare. Noi nu ne putem permite «spirit critică, noi ne putem permite numai genii creatoare. Drama este că aceste... genii creatoare n-au prea răspuns la apel. Discreția și modestia lor sunt, în orice caz, cu totul remarcabile, de elogiat și de invidiat. în sfârșit, ultima fază, cea mai caracteristică și dramatică dintre toate: distrugerea vechii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
comenzilor ocazionale, improvizația mai mult sau mai puțin inteligentă, salvarea a nu mai puține aparențe, lipsa mai ales a unui proiect individual care să te acapareze fac ca acest fenomen să domine. Este, de fapt, una din insuficiențele și chiar dramele culturii române actuale. Ea este încă prea fragmentară, prea nespecializată și prea mondeni zată intelectual... Un colocviu ici, o intervenție colo, săptămâna viitoare, și viața se scurge plăcut, public, în societate selectă, citat elogios adesea și în presă. Uneori te
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
O imposibilitate manifestă. Cine nu ajunge la această concluzie înseamnă că nu are nici o percepție a realităților socio-culturale existente imediate. Cultura alternativă înseamnă, în esență, cultură independentă economic. De economia de stat, în primul rând. Situația exprimă, cu brutalitate, întreaga dramă și dilemă profundă a creatorului cultural actual. Nu trebuie să uităm o clipă că economia de stat reprezintă încă realitatea dominantă; că privatizarea și economia de piață reprezintă basme, care nu mai adorm nici măcar pe funcționarii financiari internaționali. Ei nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
primul rând, în mod evident, sistemul și apoi instrumentele sale. Acestea sunt adesea adevăratele victime. Apare și fenomenul extrem de frecvent al autocenzurii și acceptării tăieturilor direcției presei. Cât de mulți critici ar putea arunca piatra într-o deplină onestitate intelectuală? Drama concesiilor tactice a fost și este specifică întregii culturi alternative. Ea n-a putut supraviețui, într-o măsură foarte variabilă cu aspecte de analizat de la caz la caz decât cu prețul unor cedări, concesii și automutilări, uneori mari și dureroase
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Mungiu), ceea ce se vede și cu ochiul liber. De unde groaza de a recunoaște nu numai că intelectualul poate fi cumpărat, dar chiar că poate fi cumpărat cu ușurință. Căci intelectualul nu are nimic dintr-un ascet 25. Hălas ! O întreagă dramă a intelectualului eventual chiar a poetului de curte... Femios. Slab, fără o mare tradiție socială bine consolidată pe criteriile sale civic-etice, fără mari convingeri ideologice, care să-l justifice și să-l inspire, obligat să cânte când pe unul, când
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acestea, Gardner replica arătând că nu a crezut de cuviință să facă un raport asupra unor „incidente atât de minore cum sunt cele legate de alegeri și de alegători”. El adăuga, poetic, „suntem aici într-un teatru unic, așteptând deznodământul dramei și vom fi fericiți atunci când cortina va cădea”. Cum sultanul, sub influența lui Stratford Canning, nu accepta anularea alegerilor, cele patru Puteri pro-unioniste au rupt relațiile diplomatice cu Poarta, declanșând o criză diplomatică majoră. Aceasta a fost rezolvată în urma compromisului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
faza realistă a creației: Eliade intenționa scrierea unui roman Petru și Pavel, reluat în parte în Întoarcerea din Rai ("dubletul evanghelic" ales de Eliade pentru a-și numi personajele a fost sesizat de Șerban Cioculescu 1) unde Pavel Anicet trăiește drama disoluției, captiv (și obsedat de teama fracturării) între două iubiri la fel de puternice, Una și Ghighi - unica și mica/terestra; semnificația numelui lui Ghighi a fost analizată de Sabina Fânaru, care, pornind de la etimologie (gr. Gé = pământ) îi atribuie "conotații demetrice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în care numele proprii figurează în lanțuri de referință, Corblin analizează problema absenței numelui propriu, citându-l pe Charles Grivel, "un personaj fără nume nu se concepe" - absența numelui fiind excepțională, și, în general, puternic motivată - precum și aforismul din Un drame bien parisien al lui Alphonse Allais, "un personaj fără nume nu există", caz în care absența numelui și a oricărui predicat descriptiv fac problematică existența acestor personaje. Corblin acordă atenție doar lanțurilor în care figurează numele proprii, fără a studia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tocite prin uz (Elena Lința, Realitate și ficțiune în onomastică), explicarea diferitelor variante antroponimice de desemnare ale unui personaj (Alexandra Medrea-Danciu, Odysseus-index și simbol la Nikos Kazantzakis), numele ca organizator al structurii textului (Veronica Hicea-Mocanu, Prometheus, nume și sens în drama lui Eschil), onomasemul ca figură a textului poetic (Rodica Marian, Numele propriu în "Luceafărul" lui Mihai Eminescu), funcția numelui de a plasa textul în spațiul "severei gratuități a "jocului secund"" (Augustin Pop, Numele proprii în poezia lui Ion Barbu), numele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
literară, ci una metafizică și cosmologică", literatura lui având o "funcție epifanică, de transmițător și depozitar al unor energii metafizice de mare anvergură (...) Literatura este reintegrată ca intenție și ca portant de sens, în marea mișcare a cosmosului: textul devine dramă cosmică, o provoacă, face parte din ea"68. În Jurnal, Eliade făcea referire la Newton, care, ca și hermetiștii din epoca elenistică și din Renaștere, credea într-o revelație primordială, pierdută, regăsită de inițiați și transmisă camuflat, în fabule și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a stării paradisiace.) În Fragmentarium, Eliade vorbea de necesitatea romanului românesc de a impune literaturii universale "măcar două-trei personaje-mituri. Nu e vorba de un "tip", avar, amant, gelos etc. - ci de un personaj care să participe cât mai total la drama existenței; să aibă destin, să-l doară carnea, să știe lupta cunoașterii etc.) Un popor - prin folclorul și prin istoria lui - creează mituri. O literatură - mai ales prin epica ei - creează personajele-mituri"100. Pentru Eliade, însăși universalitatea literaturii se realizează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imitației Dacă ai bănui ce blestem mă apasă... Dragostea cu un muritor 105. În Memorii, Eliade mărturisea că scrisese acest roman fără să fie interesat de tema folclorică sau de motivul romantic al strigoiului, gen Lenore; ceea ce îl fascinase era "drama tristă și fără ieșire a mortului tânăr care nu se poate desprinde de pământ", și care crede în putința comunicării cu ceilalți sperând că poate iubi și fi iubit asemeni oamenilor în "modalitatea lor încarnată"106. Spațiul întâmplărilor din roman
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cotitură interioară, urmare a unei conversiuni mistice sau a unei puternice epifanii în vara anului 1933. În astfel de condiții, eroul s-ar fi retras în el însuși, în munții din suflet, în sinele sau inconștientul său jungian, reprezentându-și drama chemării. Această interpretare ar fi întărită de anumite trăsături narcisiste ale personalității lui Eliade și ar fi compatibilă cu sentimentul său că a fost mereu greșit înțeles sau obiectul unor speculații senzaționalist-jurnalistice care l-au forțat să devină o vox
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a eșuat în istorie, a fost absorbit de propria operă 558. Visarion amintește prin etimonul bassaréus de unul din numele lui Dionysos derivând din bassára (vulpe), teonim al cărui sens este "înveșmântat într-o lungă blană de vulpe"559. În drama pierdută a lui Eschil, Bassarizii, Orfeu urca în fiecare dimineață pe muntele Pangaios, pentru a se închina soarelui/ Apollon. Astfel provoacă mânia lui Dionysos care trimite menadele să-l sfâșie. Elemente ca supranumele - doctorul (care indică virtuțile taumaturgice ale lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
creator al lui Antim folosește o artă fără imagini, muzica 600), să creeze, Ieronim închipuiește "o altă lume, cu altfel de oameni, o lume mai poetică, și deci mai adevărată"601, imaginează scene posibile și nu evenimente. În adolescență trăiește drama mutilării imaginației, a alterării darurilor cu care l-au copleșit ursitoarele, și gândul sinuciderii, până când "am încercat să uit tot ce mă învățaseră ei (...). Am redevenit mai ignorant, mai naiv și mai pur decât a fost vreodată un actor în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ultimele trei cuvinte", deoarece "greșeala pe care au făcut-o toți dramaturgii contemporani, greșeala pe care am făcut-o și eu (pentru că, trebuie să-ți mărturisesc, am scris și eu o piesă în tinerețe), este că am încercat să reinterpretăm drama, adică mitologia antică în perspectiva istoriei moderne. Or, trebuie, dimpotrivă, să prelungim și să completăm mitologia antică, prin tot ce omul occidental a învățat în ultima sută de ani. De aceea piesele mele trebuiesc întâi tipărite, adică făcute accesibile meditației
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sterilă și frivolă, ca și căutarea de simboluri și eroi. În inspirația din temele populare nu are ce căuta originalitatea; artistul modern poate doar să aprofundeze aceste teme, regăsind izvorul irațional care le-a generat. Eliade îndemna la crearea unei drame fantastice românești pornind de la teme folclorice ca priveghiul morților, jocurile de copii - considerate resturi din ceremonialele inițiatice și riturile agricole - Noaptea Sfântului Andrei, solstițiul de vară, misterul topitoriilor metalelor prețioase, teme care conduc către izvorul etern de creație, prezența fantastică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
analizează dansul care trebuie să-și aibă izvorul tot în prezența fantastică, ca și "gestul și plastica și muzica". 541 Mircea Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992, pp. 314-315; Eliade îndemna la crearea unei drame fantastice românești pornind de la teme folclorice ca priveghiul morților, jocurile de copii - considerate resturi din ceremonialele inițiatice și riturile agricole - Noaptea Sfântului Andrei, solstițiul de vară, misterul topitoriilor metalelor prețioase, teme care conduc către izvorul etern de creație, prezența fantastică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al censurii apare în ceea ce Blaga numește "cunoaștere luciferică". Spre deosebire de celelalte moduri de cunoaștere, care procedează într-un fel de "stare de grație" și au un "caracter receptacular", cunoașterea luciferică se caracterizează prin spontaneitate, tensiune, efort, tentație, încercare, exces și dramă 201. Prin specificul său, cunoașterea luciferică înlătură iluzia adecvației și face saltul în mister ca atare. Altfel spus, ea procedează în orizontul conștiinței misterului, are sau i se permite să aibă "ideea de mister". Ideea de mister este modul prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]