11,537 matches
-
pus în relație cu alte două tipuri de denumiri, situate pe planuri distincte: denumirea categoriei de produs și cea a produsului. În aceste sloganuri: (1) Fetica schimbă salata. (2) O Lancia este mai modernă decît o mașină. (3) First, Parfum etern. observăm trei tipuri de denumiri: un nume de marcă ("Lancia"), niște nume de categorie de produs ("mașină", "salată", "parfum") și un nume de produs ("First"). Numele de marcă Numele de marcă este un tip de substantiv propriu. Spre deosebire de numele de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de intelectuali, ci prezentarea ei în clișee stereotipe, fără adâncire personală, fără trecerea ei prin intimitatea sufletească a teologului, de unde să se îmbrace în dogoarea convingerilor, în noutatea cuceritoare a unor prezentări care trădează o nouă descoperire a evidențelor adevărului etern, fulgerată pe rând în focul tensiunilor necurmate ale spiritului său. Tocmai acest caracter viu, trăit, îl are teologia lui Nichifor Crainic. E semnificativ în această privință că dânsul a introdus pentru prima dată la noi preocupările de teologie mistică, sistematizând
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
operează și ea mult cu acest concept, dar ca în multe alte puncte de doctrină ortodoxă, plasează și aici tendințele de exagerare până la fantastic ale spiritului slav, vorbind de pildă despre o umanitate din veci a Logosului, despre caracterul teandric etern al lui Dumnezeu. Pentru Nichifor Crainic conceptul acesta însemnează mai întâi modul de cooperare între Dumnezeu și omul renăscut. Toate actele superioare ale credinciosului se efectuează printr-o conlucrare cu harul dumnezeiesc sălășluit în sufletul lui. Dar Nichifor Crainic dilată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
construcțiile fantastice ale unora din acești teologi în legătură cu ideea de Sofia, Nichifor Crainic îi dă un înțeles mult mai rezonabil și deplin compatibil cu doctrina ortodoxă despre Sf. Treime. Sofia ca necreată este „raportul Sfintei Treimi față de lume”, sau „gândul etern al lui Dumnezeu” cu privire la lume, gând care cuprinde multiplicitatea unitară și armonică a ideilor tuturor ființelor. Iar în forma creată Sofia este frumusețea lumii cu toate formele ei, care nu e decât o transpunere a ideilor dumnezeiești în vizibilitatea creată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a lumii, săvârșită acum de însuși Creatorul ei. În Dumnezeu, lucrul acesta însă e o absurditate. Suprimarea libertății omului ar fi însemnat o modificare în planul creației divine: adică o schimbare de gând, o imperfecțiune, lucru de neconceput în cugetarea eternă a lui Dumnezeu! Creștinismul creează lumea din nou asociind pe om la lucrarea divină. Principiul acesta apare în întruparea Fiului lui Dumnezeu. Iisus Hristos, zice un mare cugetător creștin, Dionisie Areopagitul, a adus în lumea devastată de păcat un mod
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în față pe sfânt, în a cărui perfecțiune morală contemplăm un semn al perfecțiunii veșnice. În lumina acestei concepții, cultura, care e altceva decât natura, cuprinde în sine un sens profetic, convergent cu doctrina creștină despre finalitatea vieții în ordinea eternă. Despre această chestiune se vorbește în partea a treia a cărții, intitulată „”. în prima ei destinație, această lucrare a fost un curs de apologetică pentru studenții Facultății de teologie din București. Prin legea de raționalizare a învățământului superior, fostul patriarh
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chip e geniul, preum sfântul e gradul cel mai înalt de asemănare morală. De aceea, geniului îi atribuim o tainică solie profetică, nu de a mântui lumea ci de a-i sugera prin puterea de seducție a operei lui ordinea eternă unde religia indică plinătatea scurtei noastre vieți pământești. Asimilarea culturală e o ridicare în spirit până la marginea lumii, în largul ideal de unde se poate vedea în jos mai limpede sensul lucrurilor din lume, fiindcă sunt privite din vecinătatea cerului. Deplin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
față de doctrina creștină, dar pe care totuși le întâlnim asimilate. În cazul acesta se petrece cu ele ceea ce am putea numi un proces de convertire. De pildă, faimoasa teorie a Ideilor lui Platon, imaginate de el ca substrat metafizic și etern al lucrurilor din această lume. În felul cum le-a conceput filosoful grec le respinge însuși Aristotel, discipolul său, care vede în ele o inutilă dedublare imaginară a lucrurilor concrete. Ca atare, lumea Ideilor platonice contrazice doctrina creștină, care nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume, în intervalul dintre nașterea și moartea terestră. Sensul culturii, cum vom căuta să-l lămurim în ultimul ciclu al acestei cărți, este acela de a hrăni spiritul cu sugestia vieții de dincolo de lume, cu imaginea anticipată a unei ordini eterne pentru care el are afinități substanțiale. Decăzută din această funcție spirituală, cultura nu mai are sens. Am fi însă unilaterali dacă am socoti întreaga cultură modernă alunecată pe această pantă a non sensului. În realitate sunt două puteri care o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe pământ, au existat și ele în cerul zeilor, în societatea ideii frumoase. Sufletele fiind prevăzute cu amintirea existenței anterioare și întrupate în om, când văd aici pe pământ un lucru frumos, își reamintesc de frumusețea văzută odinioară în ordinea eternă, superioară. Cu alte cuvinte, nu ideea eternă se comunică sufletului din proprie inițiativă, ci sufletul se raportează la ea prin puterea amintirii, provocată de senzația unei frumuseți sensibile. în teologie, dimpotrivă, comunicabilitatea frumuseții absolute e fundată în personalitatea divină. Dumnezeu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cerul zeilor, în societatea ideii frumoase. Sufletele fiind prevăzute cu amintirea existenței anterioare și întrupate în om, când văd aici pe pământ un lucru frumos, își reamintesc de frumusețea văzută odinioară în ordinea eternă, superioară. Cu alte cuvinte, nu ideea eternă se comunică sufletului din proprie inițiativă, ci sufletul se raportează la ea prin puterea amintirii, provocată de senzația unei frumuseți sensibile. în teologie, dimpotrivă, comunicabilitatea frumuseții absolute e fundată în personalitatea divină. Dumnezeu se revelează lumii din proprie inițiativă. Frumusețea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și astfel el este izvorul transcendent al tuturor frumuseților din ordinea văzută, fie frumusețile naturale, fie frumusețile artistice, fie frumusețile morale. Știința teoretică a acestor frumuseți se raportează la izvorul lor absolut și supranatural ca la fundamentul lor neschimbat și etern și ca la criteriul cel mai sigur, în lumina căruia putem distinge și valorifica toate categoriile frumosului creat. Tocmai de aceea e necesar să ne oprim mai întâi asupra doctrinei creștine despre frumusețea necreată. Izvoarele acestei doctrine le găsim în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ganymed și mânjește cu trivialitate imensă însăși sublimele concepții despre frumos ale lui Socrate și Platon, și chiar ale lui Aristotel. O îndoită impresie de admirație înaltă și profund dezgust îți lasă lectura Banchetului sau a lui Fedru, unde ideea eternă a frumuseții de dincolo de lume e coborâtă să strălucească în corpul efebului adorat pentru inefabilele sale grații perverse. Antropomorfismul grec, ridicat la rangul de principiu universal în religie, se repercutează în artă prin cea mai degradantă mizerie morală, îmbrăcată în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
putem vorbi cu o mai sigură orientare despre artă în general. Ideea de imitație, precum am observat, vine din lumea păgână. Lumea păgână nu cunoaște distincția dintre Dumnezeu creatorul și cosmosul creat. Chiar pentru înalta filosofie greacă, cosmosul e socotit etern ca și principiul divin, în politeismul Eladei, principiul divin se confundă cu universul și apare fragmentar în diferitele personificări naturale ale zeităților. Imitația naturii în artă e astfel imitația unei naturi cu atribute divine, situată mai presus de om. În
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puteri care mântuie de această voință. Sublimul, pe care îl deosebește de frumos în felul schițat mai sus, e învestit de el cu forța de a nimici voința individuală și de a ridica subiectul contemplativ la cunoașterea pură a ideilor eterne, manifestate deopotrivă în natură și artă. Apariția sublimului în contemplație naște un conflict violent și dușmănos între puterea lui nemăsurată și amenințătoare și voința omenească, ce se împotrivește. Sublimul biruie „reducând voința la neant”. Subiectul contemplativ asistă la acest conflict
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îl trăiești totdeodată ca individ izolat și limitat prin uriașa forță a naturii care parcă e gata să te desființeze cu o singură izbitură a giganticei sale mărimi și totuși îl trăiești cu conștiința că tu ești subiectul pur și etern al cunoașterii și în fața acestui spectacol îngrozitor de sublim, ești „purtătorul acestei lumi întregi”, căci lupta violentă din natură nu e decât propria ta reprezentare. Sentimentul propriei nimicnicii e o „fantomă, o imposibilitate mincinoasă” căci individualitatea noastră uitată e înlocuită cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu e o renunțare la lume și deci nu e o virtute. Ea face parte, ca să zicem așa, din structura firească a geniului. Inadaptarea la viața practică în sens mărunt e compensată de aderența intelectului la lumea suparioară a ideilor eterne. Geniul e mare prin dezinteresarea și obiectivitatea spiritului. El e un vizionar. Nu voința către altă lume îl caracterizează, ci viziunea intelectuală a unei alte lumi. Și fără îndoială, Schopenhauer are mai multă dreptate. Voința e proprie omului de acțiune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Exegi mormmentum aere perennius exclamă Horațiu și tot el spune cuvântul, care sună ca o supremă mângâiere și ca un suspin totodată: non omnis moriar, nu voi muri întreg, fiindcă voi trăi peste veacuri în opera mea. Capodoperele nu sunt eterne decât la figurat. Ele trăiesc cât materia în care au fost modelate. Dar setea de nemurire, pe care geniul o pune în ele, e un miracol natural al spiritului omenesc și el nu poate veni din inconștient, ci din cel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vecinătate între cer și pământ, prin care viața terestră împrumută și oglindește ceva din veșnica desfătare a ordinii cerești, iar divinitatea se amestecă printre oameni, revărsând asupra lor ca un polei de nemurire. Începutul lumii e o primăvară de frumusețe eternă, aurea aetas, vârsta de aur, cum o numesc grecii și latinii, neatinsă încă de seceta care veștejește, de răul care a sălbăticit apoi făpturile, de bolile care nu cruță, de bătrânețea care urâțește și desfigurează, de moartea care seceră fără
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
veșnice. În stele, pe care le numeau „nepieritoarele”, egiptenii vedeau mulțimea morților”(Charles-F. Jean: Le milieu biblique, vol. III, p. 80. ). Ceva mai întunecată apare aceeași credință în politeismul homeric al grecilor. Paradisul e Olimpul rezervat zeilor, ca o primăvară eternă. Muritorii merg în Hades sau în Ereb, care e un câmp de asfodele, unde sufletele lor fantomatice rătăcesc fără un destin tocmai precis. Eroii, din pricină că sunt rude cu zeii, merg în câmpiile elizeene, unde viața e dulce, zăpada nu cade
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de ieșire decât creațiile de civilizație și de cultură. Opere care aparțin numai omului, fiindcă sunt inexistente în restul ierarhic al făpturilor, civilizația și cultura își au resortul adânc, în această nostalgie paradisiacă. Ele sunt imagini și simboluri ale ordinii eterne, la care aderă instinctiv, prin natura lui nemuritoare, spiritul omenesc. Paradisul, atât în semnificația lui creștină cât și în semnificația pe care i-o găsim în religiile păgâne, e un paradis pământesc și un paradis ceresc. Și dacă civilizația are
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să-i identificăm arhetipul în paradisul ceresc, în patria unde se dorește ca la el acasă sufletul nemuritor? Pentru sensibilitatea creștină e prea puțin lucru să se prefacă a crede că obiectul suprem al artei și al filosofiei e „Ideea eternă” a platonismului, reactualizată de fantezia lui Schopenhauer, când revelația și învierea lui Iisus Hristos sparg în ceruri o nouă poartă a paradisului vieții viitoare. Pentru gândirea teologică, prin urmare, întemeiată pe realitatea universală a sentimentului paradisiac, Civilizația își are impulsul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe muntele Taborului? Puterea ei transformă realitatea particulară într-o făptură nouă, în trăsăturile căreia recunoaștem imaginea a ceea ce a fost, dar dogorită cu înțelesuri vaste de lumina misterioasă a înălțimilor. Arta e salvarea particularului în universal, a vremelnicului în etern. Mările își trimit respirația aburoasă văzduhului și acolo sus, ea se aprinde în curcubeie și plutește în formele și în culorile norilor. Parcă pământul își ridică visurile pe căile înalte de unde odinioară s-a rupt din soare. Tot astfel frumusețea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de a nu mai putea iubi e tortura sufletului în veșnicie, când orice putință de reparație este exclusă. Dacă iadul ar fi foc fizic, pedeapsa n-ar fi atât de mare față de focul spiritual al chinului fără leac din mustrarea eternă. în contrast cu flăcările acestui chin se desemnează armonia iubirii cosmice. Când spun: „Eu sunt și iubesc” totdeodată, aceasta înseamnă că ființa și iubirea sunt unul și același lucru, identitate care exclude spărtura dintre cugetare și viață, subordonând-o pe cea din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
două principii ale vieții se anulează unul pe altul și care pare o fioroasă ispășire a cine știe căror păcate. Androginul e conceput ca o enigmă sublimă a destinului omenesc, proiectat dincolo de moarte, pe planul veșniciei. El e un arhetip etern din lumea ideilor pure, căruia nimic nu-i corespunde din viața terestră. El plutește mai presus de orice păcat, în zăpada spirituală a unei feciorii fără sfârșit. Urmele acestei idei de unitate simbolică, transcendentă, a celor două principii ale vieții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]