12,301 matches
-
să producă unelte și bijuterii la modă. Sarea a fost o resursă vitală pentru mumificare.Ghipsul era măcinat pentru producerea ipsosului. Formațiuni de rocă au fost găsite în îndepărtatele și neprimitoarele wadis-uri din deșertul de Est și Sinai,care necesitau expediții mari, controlate de stat pentru a obține resurse naturale găsite acolo. Au fost construite mine de aur în Nubia, și una dintre primele hărți egiptene cunoscute reprezintă o mină de aur din această regiune.Wadi Hammamat a fost o sursă
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
materii prime, Egiptul exporta în principal cereale, aur, lenjerie și papirus, inclusiv sticlă și obiecte de piatră. Forțele militare egiptene erau responsabile pentru apărarea Egiptului împotriva invaziei străine, și pentru menținerea dominației Egiptului în Orientul Apropiat antic. Trupele au protejat expedițiile miniere din Sinai și au purtat războaie civile în cele două perioade intermediare. Armata a fost responsabilă pentru menținerea fortificațiilor de-a lungul rutelor comerciale importante, cum ar fi cele găsite în orașul Buhen pe drumul spre Nubia. Forturile, de
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
comerciale importante, cum ar fi cele găsite în orașul Buhen pe drumul spre Nubia. Forturile, de asemenea, au fost construite pentru a servi ca baze militare, cum ar fi cetatea de la Sile, care a fost o bază de operațiuni pentru expediții în Levant. În Regatul Nou, o serie de faraoni au folosit armata egipteană pentru a ataca și a cuceri Kush și părți din Levant. Echipamentul militar tipic egiptean includea arcuri și săgeți, sulițe, scuturi în formă de semicerc făcute din
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Teodor Negoiță i-au fost recunoscute eforturile de continuare a tradiției începute de Emil Racoviță în urmă cu mai bine de un secol. Cu scopul de a inaugura stația din Antarctica, Teodor Negoiță a efectuat cea de-a XIII-a expediția a sa în regiunile polare, petrecând două luni și jumătate pe continentul antarctic, într-o echipă de cercetare alături de două femei, cercetătoare în domeniul biologiei și biochimiei, primele românce în Antarctica. Scopul cercetării a fost, în afară de preluarea bazei, cel de
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
poliuretanică în interior și au ferestre duble confecționate din policarbonat și fixate cu chedere de cauciuc. Deoarece grupul sanitar nu beneficiază de instalație specială de filtrare a reziduurilor, toate deșeurile produse sunt depozitate în recipiente speciale și evacuate odată cu membrii expedițiilor. Baza este alimentată cu energie electrică prin intermediul unui mic generator pe bază de combustibil lichid și un panou solar. Deoarece lacurile din imediata apropiere a bazei conțin apă sărată, baza folosește procedeul de topire a zăpezii din apropiere sau dintr-
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
principale de legătura cu zona de Nord-Est pentru a obține rezervele de apă potabilă. Pentru a menține un contact cu alte stații de cercetare este folosită o instalație radio VHF permanentă funcțională, alimentată de la un panou solar. De asemenea, fiecare expediție are în general în dotarea sa telefoane prin satelit. Baza de cercetări românească din Antarctica poartă în comun numele lui Philip Law, primul cercetător care a cercetat Antarctica de Est, și al românului Emil Racoviță, primului biolog din lume care
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
sa telefoane prin satelit. Baza de cercetări românească din Antarctica poartă în comun numele lui Philip Law, primul cercetător care a cercetat Antarctica de Est, și al românului Emil Racoviță, primului biolog din lume care a cercetat viața antarctică în cadrul expediției Belgica (1897-1899). Ea a fost înființată de către guvernul australian în anul 1986, în prezent țara de la antipozi deținând alte trei stațiuni de cercetare în regiune. Ca urmare a posibilității folosirii acestei baze, costurile anuale ale deplasării și prezenței unei expediții
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
expediției Belgica (1897-1899). Ea a fost înființată de către guvernul australian în anul 1986, în prezent țara de la antipozi deținând alte trei stațiuni de cercetare în regiune. Ca urmare a posibilității folosirii acestei baze, costurile anuale ale deplasării și prezenței unei expediții românești în regiune sunt estimate la circa 20.000 de dolari. Stațiunea Law-Racoviță adăpostește prima echipă de cercetători români din luna decembrie 2006, odată cu începutul verii australe. Echipa românească urmează să efectueze cercetări de bioprospectare, ecologice, de prognoză a vremii
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
mondială a proletariatului, acesta fiind țelul spre care era concentrată prima doctrină militară sovietică. Lenin a asigurat primul experiment de răspândire a revoluției cu ajutorul armelor când a invadat Polonia în speranța că va declanșa o revoluție bolșevică în Germania învecinată. Expediția poloneză a lui Lenin nu a făcut decât să vină în completarea înființării, în martie 1919, a Cominternului, o organizație al cărei scop era să lupte "„prin toate mijloacele posibile, inclusiv forțele armate, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru crearea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Germania, regiunea ar fi putut să devină teatru de război pentru armatele Aliaților și ale Germaniei Naziste. Drept consecință, Norvegia și Suedia au refuzat să acorde dreptul de tranzit. Doar după război a ieșit la iveală că ordinele date comandanților expediției aliate impuneau evitarea angajării în conflicte armate cu trupele sovietice. Planul inițial franco-britanic spera să ocupe toată regiunea aflată la nordul aliniamentelor Stockholm-Göteborg sau Stockholm-Oslo. Aceasta era ceea ce numeau britanicii "linia lacurilor", care urmărea malurile lacurilor Mälaren, Hjälmaren și Vänern
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
Pe un afiș din această epocă, păstrat în muzeul grădinii, se declară că intrarea cu sabie și baston este interzisă. La 1 august 1712 a fost ales membru al Academiei Franceze de Științe. Imediat după alegere, Antoine a întreprins numeroase expediții, între altele în Languedoc și Provence, iar în 1716 a fost trimis de către Egumenul Jean-Paul Bignon (n. 19 septembrie 1662 - d. 14 martie 1743), pe atunci președintele Academiei de Științe, pe Peninsula Iberică pentru a studia flora și a aduna
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]
-
calitatea sursei de hrană. Prima referință scrisă despre koala a fost înregistrată de John Price, un servitor al lui John Hunter, guvernatorul provinciei New South Wales. John Price a văzut un „cullawine” în ziua de 26 ianuarie 1798, în timpul unei expediții către Munții Albaștri, deși ceea ce a scris despre el nu a fost publicat decât după aproape un secol în "Historical Records of Australia" ("Analele Istorice ale Australiei"). În 1802, exploratorul francez a văzut animalul atunci când cei doi ghizi aborigeni ai
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
înregistrează în Măgura Slătioara (769 m). Recent s-au descoperit pe Valea Oarbei, de-a lungul râului Cerna, mii de scoici, melci marini și urme de pești marini. Slătioara nu e un sat oarecare, ci un izvor de legende; în timpul expediției române de la începutul anilor 100 d.Hr. împăratul Traian a trecut cu armata să și pe aici. Aflat între mit și creștinătate, între peșteră zeului Zamolxes de la Polovragi și mănăstirea Bistrița, unde se află moaștele făcătoare de minuni ale Sf.
Comuna Slătioara, Vâlcea () [Corola-website/Science/302043_a_303372]
-
efectuată în jurul lumii pe vasul „Beagle” între 27 decembrie 1831, când corabia, încărcată până la refuz, a ridicat ancora din Golful Plymouth și 2 octombrie 1836, când s-a întors, după aprope 5 ani, din nou în Anglia. După sosirea din expediția în jurul lumii, întreaga energie a lui Charles Darwin este concentrată asupra strângerii materialului necesar lămuririi problemei originii speciilor. O primă schiță a teoriei evoluționiste este întocmită de Darwin încă din anul 1842. Această schiță nu a fost arătată niciunei alte
Originea speciilor () [Corola-website/Science/302052_a_303381]
-
turcească ce înaintează până la Bârlad, loc unde este înfrântă de domnitorul Moldovei. Evident că revenirea pe tron a lui Radu cel Frumos nu îi convenea deloc lui Ștefan, care, în martie 1474, reia eforturile de înscăunare a lui Laiotă. Această expediție se pare că nu a avut succes căci o nouă expediție este pornită în luna august a aceluiași an. Nu se cunoaște rezultatul luptelor din aceea vară însă, o lună mai târziu, Basarab cel Bătrân, reînscăunat pe tronul părinților săi
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
Moldovei. Evident că revenirea pe tron a lui Radu cel Frumos nu îi convenea deloc lui Ștefan, care, în martie 1474, reia eforturile de înscăunare a lui Laiotă. Această expediție se pare că nu a avut succes căci o nouă expediție este pornită în luna august a aceluiași an. Nu se cunoaște rezultatul luptelor din aceea vară însă, o lună mai târziu, Basarab cel Bătrân, reînscăunat pe tronul părinților săi, solicită principelui Transilvaniei, Ștefan Bathory I de Ecsed, sprijin militar până la
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
începe zidirea unei noi reședințe regale la Persepolis. Campania din stepele nord-pontice întreprinsă împotriva sciților (513 î.Hr.), cu care prilej Darius este înfruntat de geții din Dobrogea, se încheie fără niciun rezultat. Cu un eșec se termină și cele 2 expediții vizând cucerirea Greciei, din 492 î.Hr. și 490 î.Hr. Xerxes I (486 î.Hr. - 465 î.Hr.), fiul și succesorul lui Darius, încearcă în 480 î.Hr, cu forțe impresionante, să transforme Elada în provincie persană. Eroismul cetăților grecești, în fruntea cărora
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
îi ajunge pe năvălitori până la Dunăre, dar nu traversează fluviul din cauza pădurilor întinse. Își celebrează triumful chiar dacă nu i-a supus pe deplin pe dardani. În anii 72-71 i.en., Terentius Varro Lucullus, proconsulul Macedoniei a condus o demonstrație militară. Expediția pentru ocuparea Dobrogeu actuale a lui C. Antonius Hybrida eșuează în 61 i.en. În timpul regelui Burebista, triburile geto-dace sunt unificate, formând o forță militară și inițiază campanii spre vest, învingându-i pe Boii, și spre est, devastând Olbia și
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
mult de țărm, intrând uneori după hrană în incinta portului Midia. Până la ora actuală, au fost monitorizate în apele românești aproximativ 2300 de exemplare de delfini din toate cele trei specii existente în Marea Neagră. Astfel, au fost observate în decursul expedițiilor știintifice 500-700 exemplare de afalin ("Turpsiops truncatus ponticus"), 700-1000 exemplare de marsuin ("Phocoena phocoena relicta") și 400-600 exemplare delfin comun ("Delphinus delphis ponticus"). Anual, în jur de o sută de delfini eșuează pe litoralul românesc, majoritatea acestora deoarece sunt prinși
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
învingătorii se întorseseră, în fugă, la cetatea lor. Flota barbară și-a ridicat pânzele, umilită pentru prima dată. Darius s-a decis apoi să dea o lovitură puternică Atenei. Timp de trei ani, el a făcut pregătiri pentru o nouă expediție de anvergură, dar a renunțat la planul său din cauza unei rebeliuni a egiptenilor. El a murit, lăsând fiului și urmașului său Xerxes sarcina de a răzbuna onoarea perșilor. Când s-a urcat pe tron, în anul 486 î.Hr., prima grijă
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
în apele promontoriului de la Muntele Athos, Mardonis nu a putut să-și îndeplinească în totalitate misiunea. Cu toate acestea, insula Thasos se află acum sub stăpânire persană, iar tracii și macedonenii recunosc puterea lui Darius. Acesta, în persoană, pregătește o expediție de represalii împotriva Eretriei (în insula Euboia) și Atenei, îndemnat la acest act de răzbunare îndeosebi de Hippias, care încă se mai află la curtea sa. În Consiliul regelui s-a luat hotărârea ca această expediție să evite Tracia și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
în persoană, pregătește o expediție de represalii împotriva Eretriei (în insula Euboia) și Atenei, îndemnat la acest act de răzbunare îndeosebi de Hippias, care încă se mai află la curtea sa. În Consiliul regelui s-a luat hotărârea ca această expediție să evite Tracia și să fie exclusiv maritimă, traversând Marea Egee. Înainte de a porni atacul, Darius a poruncit tuturor cetăților maritime pe care le stăpânea să echipeze corăbii de război și a dus o intensă activitate diplomatică, intrând în contact cu
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
atacul, Darius a poruncit tuturor cetăților maritime pe care le stăpânea să echipeze corăbii de război și a dus o intensă activitate diplomatică, intrând în contact cu dușmanii Atenei. În mod surprinzător, activitatea sa diplomatică a dat totuși roade. Comanda expediției a fost încredințată lui Datis și lui Artaphernes, acesta din urmă fiind nepotul regelui. Perșii au străbătut Marea Egee în fruntea unei flote de 600 de corăbii, după mărturia lui Herodot punctul de plecare al uriașei flote fiind insula Samos. În
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
perșii; prestigiul democrației sclavagiste ateniene a crescut dându-i curajul să se afirme ca una din constituțiile cele mai bine organizate din lumea contemporană; o consecință imediată a fost începutul fundrii așa numitului imperiu maritim, atenian, începută printr-o neizbutită expediție împotriva insulei Paros, sub comanda lui Miltiades. Acest eșec, care l-a costat viața pe Miltiades, s-a soldat cu un proces intentat învingătorului de la Marathon, dar nu a putut opri drumul ascendent al cetății spre rangul de primă putere
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
pe perși să treacă la acțiuni de represalii împotriva grecilor. Succesorul lui Darius, Xerxes I, fiul său și al Atossei, la începutul domniei sale a fost ocupat cu reprimarea unei răscoale din Egipt (484-483). Apoi și-a întors forțele spre Grecia. Expediția pregătită de Xerxes a avut un cu totul alt caracter decât cea din 490 î.Hr. Regele a început pregătiri de amploare încă din 483: în cadrul acestor pregătiri în sudul Traciei s-a tăiat un canal peste peninsula Muntelui Athos, pentru
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]