10,710 matches
-
era efectuarea loviturii finale și zdrobirea definitivă a forțelor turce, pentru asigurarea impunerii prevederilor tratatului de la Sèvres. Această strategie ar fi putut părea bună în acele vremuri, dar la o judecată obiectivă se dovedește a fi fost o greșeală fatală. Grecii au atacat un inamic care avea capacitatea să se retragă mereu pe linii defensive succesive, reușind de fiecare dată să evite încercuirea și distrugerea. Istoricul britanic Arnold J. Toynbee a scris că au existat atrocități organizate începând cu ocuparea Smirnei
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
atacat un inamic care avea capacitatea să se retragă mereu pe linii defensive succesive, reușind de fiecare dată să evite încercuirea și distrugerea. Istoricul britanic Arnold J. Toynbee a scris că au existat atrocități organizate începând cu ocuparea Smirnei de către greci pe 15 mai 1919. Toynbee a afirmat că el și soția sa au fost martori oculari ai atrocităților comise de greci în regiunile localităților Yalova, Gemlik și Izmit. Mai mult chiar, istoricul britanic afirmă că a fost martorul nu doar
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și distrugerea. Istoricul britanic Arnold J. Toynbee a scris că au existat atrocități organizate începând cu ocuparea Smirnei de către greci pe 15 mai 1919. Toynbee a afirmat că el și soția sa au fost martori oculari ai atrocităților comise de greci în regiunile localităților Yalova, Gemlik și Izmit. Mai mult chiar, istoricul britanic afirmă că a fost martorul nu doar a abuzurilor armatei elene, dar și a localnicilor de etnie elenă. Toynbee avea să scrie că imediat după debarcare, militarii greci
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
greci în regiunile localităților Yalova, Gemlik și Izmit. Mai mult chiar, istoricul britanic afirmă că a fost martorul nu doar a abuzurilor armatei elene, dar și a localnicilor de etnie elenă. Toynbee avea să scrie că imediat după debarcare, militarii greci au început să-i atace pe localnicii de etnie turcă, care au fost forțați să se refugieze în afara zonei controlate de trupele invadatoare. Istoricul Taner Akcam nota declarația unui ofițer britanic conform căreia milițiile turce au fost organizate special pentru
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
să-i atace pe localnicii de etnie turcă, care au fost forțați să se refugieze în afara zonei controlate de trupele invadatoare. Istoricul Taner Akcam nota declarația unui ofițer britanic conform căreia milițiile turce au fost organizate special pentru lupta împotriva grecilor. Ofițerul britanic considera că turcii ar fi fost pașnici, dacă trupele de ocupație ar fi fost ale altei puteri. Grecii s-au dedat, conform declarații aceluiaș ofițer, la atacarea satelor locuite de turci, violarea femeilor și uciderea civililor fără apărare
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
invadatoare. Istoricul Taner Akcam nota declarația unui ofițer britanic conform căreia milițiile turce au fost organizate special pentru lupta împotriva grecilor. Ofițerul britanic considera că turcii ar fi fost pașnici, dacă trupele de ocupație ar fi fost ale altei puteri. Grecii s-au dedat, conform declarații aceluiaș ofițer, la atacarea satelor locuite de turci, violarea femeilor și uciderea civililor fără apărare. Comisia Aliată din peninsula Yalova-Gemlik scria în raportul din 23 mai 1921 cu privire la comportamentul trupelor elene din vestul Anatoliei că
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
dovezi materiale că atacurile puse la cale de forțele neregulate creștine nu numai că nu erau împiedicate de armata elenă, dar se bucurau de sprijinul direct al forțelor regulate elene. Arnold J. Toynbee afirma că a obținut dovezi clare că grecii s-au dedat la atrocități în toate regiunile le ocupase armate elenă. În ceea ce privește situația turcilor din orașul Smirna, Toynbee a afirmat că ei au trăit în ceea ce poate fi numit fără exagerare un „regim al terorii”. Există mărturii care atestă
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și a comis întreaga gamă de crime care poate fi închipuită împotriva sătenilor turci lipsiți de apărare care s-au aflat pe drumul de retragere. James Loder Park, viceconsului SUA la Constantinopole, care a vizitat regiunile devastate imediat după retragere grecilor, a raportat situația din jurul orașului Izmir afirmând că în cazul orașului Manisa, aproape întreaga localitate a fost distrusă prin incendiere, adică 10.300 de case, 15 moschei, 2 băi, 2.278 de magazine, 19 hoteluri, 26 de vile. În cazul
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
sumar sau au ars de vii. Incendiul din Cassaba a distrus 1.800 dintre cel 2.000 de clădiri ale orașului. Raportul afirma că distrugerile au fost organizate de armata greacă și la aceste acțiuni au fost ajutați de civili greci și armeni. Viceconsulul Park își încheia raportul astfel: Există estimări care afirmă că doar în incendierea Alșehirului au pierit 3.000 de oameni. În cazul satului Karatepe din vilaietul Aydin, grecii au incendiat pe 14 februarie 1922 moscheia satului, în
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și la aceste acțiuni au fost ajutați de civili greci și armeni. Viceconsulul Park își încheia raportul astfel: Există estimări care afirmă că doar în incendierea Alșehirului au pierit 3.000 de oameni. În cazul satului Karatepe din vilaietul Aydin, grecii au incendiat pe 14 februarie 1922 moscheia satului, în care îi închiseseră pe toți sătenii. Cei câțiva supraviețuitori ai incendiului au fost împușcați . Consulul italian M. Miazzi a raportat că a vizitat un sat turc unde grecii au măcelărit aproximativ
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
din vilaietul Aydin, grecii au incendiat pe 14 februarie 1922 moscheia satului, în care îi închiseseră pe toți sătenii. Cei câțiva supraviețuitori ai incendiului au fost împușcați . Consulul italian M. Miazzi a raportat că a vizitat un sat turc unde grecii au măcelărit aproximativ 60 de femei și copii. Aceste cifre au fost confirmate și de raportul consulului francez Kocher O serie de ziare occidentale au raportat abuzuri grave ale forțelor turce împotriva creștinilor, în principal civili greci și armeni. Istoricul
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
de raportul consulului francez Kocher O serie de ziare occidentale au raportat abuzuri grave ale forțelor turce împotriva creștinilor, în principal civili greci și armeni. Istoricul britanic Tonybee afirmă că trupele turce au incendiat în mod deliberat numeroase case ale grecilor, după ce le-au stropit cu benzină și le-au păzit până au fost distruse în totalitate. Masacre au fost raportate în întreaga perioadă 1920 - 1923, în timpul Războiului de Independență al Turciei, în special în regiunile locuite de armeni din est
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
cu benzină și le-au păzit până au fost distruse în totalitate. Masacre au fost raportate în întreaga perioadă 1920 - 1923, în timpul Războiului de Independență al Turciei, în special în regiunile locuite de armeni din est și sud, și împotriva grecilor din regiunea Mării Negre. Se poate spune că a existat o similitudini între masacrele 1915 - 1917 și cele din 1919 - 1921 în Anatolia răsăriteană. În ziarul londonez "Times" se afirma că „Autoritățile turce declară deschis că este intenția lor premeditată să
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
poate spune că a existat o similitudini între masacrele 1915 - 1917 și cele din 1919 - 1921 în Anatolia răsăriteană. În ziarul londonez "Times" se afirma că „Autoritățile turce declară deschis că este intenția lor premeditată să îi lase pe toți grecii să moară și acțiunile lor sprijină declarația lor” . Ziarul irlandez "Belfast News Letter" scria „Povestea groaznică a barbariei și cruzimii practicată acum de Turcii din Angora este o parte a politicii sistematice de exterminare a minorităților creștine din Asia Mică
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
că „Rezultatul a fost creșterea sentimentelor de panică și gelozie în mințile turcilor, care în ultimii ani i-a dus la depresie. Ei consideră că nu pot concura cu supușii lor creștini în artele păcii și că acești creștini, și grecii în special, sunt prea harnici și prea bine calificați ca rivali. De aceea, din când în când, ei au tins să încerce să reechilibreze balanța prin expulzări și masacre” Guvernatorul turc al provinciei Sivas, Ebubekir Hazim Tepeyran, a spus în
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
reechilibreze balanța prin expulzări și masacre” Guvernatorul turc al provinciei Sivas, Ebubekir Hazim Tepeyran, a spus în 1919 că masacrele au fost atât de cumplite încât nu a putut suporta să le raporteze. El se referea la atrocitățile comise împotriva grecilor din regiunea Mării Negre. Rapoartele oficiale numărau 11.181 de greci care au fost uciși în 1921 de Armata centrală sub comanda lui Nurettin Pasha (cel care a fost și asasinul arhiepiscopului Chrysostomos). Mai mulți parlamentari turci au cerut condamnarea la
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Sivas, Ebubekir Hazim Tepeyran, a spus în 1919 că masacrele au fost atât de cumplite încât nu a putut suporta să le raporteze. El se referea la atrocitățile comise împotriva grecilor din regiunea Mării Negre. Rapoartele oficiale numărau 11.181 de greci care au fost uciși în 1921 de Armata centrală sub comanda lui Nurettin Pasha (cel care a fost și asasinul arhiepiscopului Chrysostomos). Mai mulți parlamentari turci au cerut condamnarea la moarte a lui Nurettin Pasha. El a fost pus sub
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
în Anatolia să fie uciși, dar Mustafa Kemal s-a opus unei asemenea măsuri. Ziarul "the Scotsman" scria pe 18 august 1920, că în districtul Feival, la sud-este de Ismir, turcii au masacrat 5.000 de creștini. Turcii au masacrat grecii și armenii din regiune, în cazul celor din urmă continuând politicile Genocidului armenilor din 1915 Au existat numeroase masacre ale grecilor din regiunea pontică care sunt numite în Grecia și Cipru „Genocidul Pontic”. 24 de sate grecești din regiunea pontică
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
1920, că în districtul Feival, la sud-este de Ismir, turcii au masacrat 5.000 de creștini. Turcii au masacrat grecii și armenii din regiune, în cazul celor din urmă continuând politicile Genocidului armenilor din 1915 Au existat numeroase masacre ale grecilor din regiunea pontică care sunt numite în Grecia și Cipru „Genocidul Pontic”. 24 de sate grecești din regiunea pontică au fost incendiate pe 25 februarie 1922. Ziarul american "Atlanta Observer" scria că „Mirosul trupurilor arzând ale femeior și copiilor din
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și copiilor din Pontus ... vine ca o un semnal de alarmă a ceea ce îi așteaptă pe creștinii din Asia Minor după retragerea armatei elene”. În primele luni ale anului 1922, forțele kemaliste au ucis în drumul lor 10.000 de greci, după cum afirma "Belfast News Letter". Turcii au continuat să practice sclavia, răpind femei și copii pentru haremurile lor. S-a înregistrat de asemenea numeroase cazuri de violuri făptuite de soldații turci. Activiștii americani pentru ajutorarea victimelor războiului au fost tratați
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
soldații turci. Activiștii americani pentru ajutorarea victimelor războiului au fost tratați foarte prost, chiar și atunci când ofereau ajutor civililor musulmani "Christian Science Monitor" scria că autoritățile turce au împiedicat grupurile de misionari și ajutor umanitar să îi ajute pe civilii greci ale căror case fuseseră incendiate, autoritățile preferând să îi lase pe acești oameni să moară, în ciuda cantității mare de ajutoare disponibilă. "Christian Science Monitor" scria că „Turcii încearcă să extermine populația elenă cu mai multă energie decât cea exercitată împotriva
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
mare de ajutoare disponibilă. "Christian Science Monitor" scria că „Turcii încearcă să extermine populația elenă cu mai multă energie decât cea exercitată împotriva armenilor în 1915” . În anul 2002, guvernatorul de origine maghiară al New Yorkului, George Pataki , declara că grecii din Asia Mică au îndurat o cruzime incomensurabilă în timpul guvernării turce prin campanii sistematice de strămutare, distrugere orașelor și satelor grecești și uciderea a sute de mii de civili din regiunile în care grecii compuneau majoritatea, precum țărmul Mării Negre, Pontusul
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
New Yorkului, George Pataki , declara că grecii din Asia Mică au îndurat o cruzime incomensurabilă în timpul guvernării turce prin campanii sistematice de strămutare, distrugere orașelor și satelor grecești și uciderea a sute de mii de civili din regiunile în care grecii compuneau majoritatea, precum țărmul Mării Negre, Pontusul și regiunile din jurul Smyrnei; supraviețuitorii au fost exilați din Turcia și trăiesc în zilele noastre în întreaga diasporă elenă. O bună parte a populație elene a fost forțată să-și părăsească pământurile strămoșești din
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Naimark afirmă că acest schimb de populație a fost ultima parte a campaniei de purificare etnică a lui Kemal. Liderul turc ar fi urmărit crearea unei patrii omogeni din punct de vedere etnic pentru turci. Aproximativ 1,5 milioane de greci din Turcia și aproximativ o jumătate de milion de turci din Grecia au fost obligați să+și părăsească pământurile strămoșești.
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
țară marina britanică din Mediterana, cât și datorită faptului că inamicul tradițional al Greciei, Imperiul Otoman, se aliase deja cu Imperiul German și cel Austro-Ungar încă din octombrie 1914. Din aceste motive, neutralitatea era considerată cea mai potrivită atitudine de către grecii progermani, inclusiv de membrii Marelui Stat Major, care aveau o mare influență asupra regelui. Situația Greciei era complicată de alți câțiva factori. Soția regelui Constantin, Sofia a Prusiei, era sora Kaiserului, Wilhelm al II-lea. În plus, chiar regele Constantin
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]