10,667 matches
-
exterioară a Întâmplărilor. E obligatoriu să vezi și partea de mister, chiar dacă, În primă instanță, ele nu par să ascundă nimic. Însă doar astfel se poate spera În descifrarea adevăratei lor semnificații. Firește, nu e suficient pentru un bun jurnal intim ca el să fie sincer pentru a dobândi și o inatacabilă valoare literară. Dar intimitatea nu poate fi descrisă decât În cadrul constrângător al sincerității, al platoșei transparente care dacă nu Îi adaugă un surplus de valoare, Îi acordă măcar șansa
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el să fie sincer pentru a dobândi și o inatacabilă valoare literară. Dar intimitatea nu poate fi descrisă decât În cadrul constrângător al sincerității, al platoșei transparente care dacă nu Îi adaugă un surplus de valoare, Îi acordă măcar șansa credibilității. Intimul, intimitatea și literatura intimității sunt posibile pentru că ele umplu un gol: formulează pretenția de exhaustivitate a lumii și sugerează felurile În care aceasta poate fi exprimată. Intimul prinde contur tocmai din lipsa de formă pe care autorul o analizează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dacă nu Îi adaugă un surplus de valoare, Îi acordă măcar șansa credibilității. Intimul, intimitatea și literatura intimității sunt posibile pentru că ele umplu un gol: formulează pretenția de exhaustivitate a lumii și sugerează felurile În care aceasta poate fi exprimată. Intimul prinde contur tocmai din lipsa de formă pe care autorul o analizează cu disperare și abia disimulată lipsă de credință. Scriitorul care ține jurnal nu crede nici În existența ființei și nici În alternativa sau paralelismul lumilor. Altminteri, el ar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Scriitorul care ține jurnal nu crede nici În existența ființei și nici În alternativa sau paralelismul lumilor. Altminteri, el ar percepe Întreaga absurditate a dublării inutile a unei realități din care nu e decât o insignifiantă parte. Deși - istoric vorbind - intimul conotează moliciunea, retragerea, sfioșenia, secretul, complicitatea, el e o componentă virilă a imaginarului creatorului. Fiind, inițial, doar oglinda Întâmplărilor cotidiene, el devine, treptat, un loc al interpretării, al dubiului și al negației. Raphael Molho vede originea literaturii intimității În „sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
oglinda Întâmplărilor cotidiene, el devine, treptat, un loc al interpretării, al dubiului și al negației. Raphael Molho vede originea literaturii intimității În „sentimentul unei absențe a ființei”8. În felul acesta, se deschide un câmp larg speculațiilor privind nihilismul jurnalului intim. În fapt, jurnalul neagă realitatea diurnă, contrapunându-i un product care năzuie să conecteze imaginarul și febrilele sale transpuneri scriptice la realitatea aleatorie a unei vieți trecute prin sita autoanalizei. Relația atât de discutabilă dintre eul profund și eul social, Întoarsă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
febrilele sale transpuneri scriptice la realitatea aleatorie a unei vieți trecute prin sita autoanalizei. Relația atât de discutabilă dintre eul profund și eul social, Întoarsă, decenii În șir, pe toate fețele, e complet anihilată În pagina de jurnal. Intimitatea, „privirea intimă”, „scrutarea subiectivă” aduc la același numitor aspirația constructivă și rapacitatea micilor Întâmplări cotidiene. Ca Într-o cutie cu fund dublu, tensiunea acumulată a zilei Își creează un spațiu al refugiului din care va trimite spre exterior semnale derutante. Expresivitatea involuntară
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fantasme extrase dintr-o neștiută biografie „de interior”. Discernem aici și o experiență a neantului, care a fost experimentată Încă de romantici și care, la un contemporan al nostru, Livius Ciocârlie, devine chiar materia de bază a unui Întreg jurnal intim În travesti 9. Vidul, inexistența, indiferența, Într-un cuvânt, contra-realul sunt materia primă a ceea ce, În lipsa unui concept mai precis, se numește intimitate. S-a vorbit adeseori despre o „incoerență a intimului”10, care l-ar obliga pe individ, asemeni
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
chiar materia de bază a unui Întreg jurnal intim În travesti 9. Vidul, inexistența, indiferența, Într-un cuvânt, contra-realul sunt materia primă a ceea ce, În lipsa unui concept mai precis, se numește intimitate. S-a vorbit adeseori despre o „incoerență a intimului”10, care l-ar obliga pe individ, asemeni unei forțe supratextuale, să se replieze asupra propriului sine. Prin urmare, intimitatea e o stare ce exclude participarea elementelor exteriorității, trăgându-și seva din pura subiectivitate și din izolarea artificială În pagina
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unei forțe supratextuale, să se replieze asupra propriului sine. Prin urmare, intimitatea e o stare ce exclude participarea elementelor exteriorității, trăgându-și seva din pura subiectivitate și din izolarea artificială În pagina de hârtie. Dar, În același timp, jurnalul e „intimul perceput În banalitatea sa cotidiană”11. O contradicție? În nici un caz! Pentru că, notat zi de zi, orice eveniment Își pierde aura de măreție pe care i-o conferă distanțarea În timp și analiza la rece. Plasate În montura fierbinte a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fierbinte a intimității, până și cele mai grandioase Întâmplări se aplatizează, reducându-se la simple descrieri de serie, la fel de relevante (sau de puțin relevante) ca angoasele sau jubilațiile domestice ale autorului. Se poate vorbi, așadar, de o miopie a jurnalului intim, a cărei origine trebuie descoperită În caracterul distructiv al trapelor, al golurilor și capcanelor psihologice din care se constituie intimitatea. Descriind evenimentele din decembrie 1989 din România, Arșavir Acterian scrie, În ciuda câtorva cuvinte mari, cele mai plate rânduri din Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
imediată, aproape minoră, iar factologia omnipotentă marchează triumful invaziei intimității În spațiul realului. Fragmentarea temporală obstrucționează Închegarea unor judecăți ample, care să dovedească, dincolo de orice dubiu, că subiecții confesivi se află cu adevărat la Înălțimea evenimentelor. Șochează, În cele mai multe jurnale intime, seninătatea cu care autorii trec pe lângă marile tragedii. Jurnalul lui Camus uimește prin totala opacitate și printr-o inexplicabilă insensibilitate la ororile petrecute, sub ochii autorului, În plin război. În loc să descrie - așa cum ne-am fi așteptat din partea unui scriitor dublat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adânc În inima lucrurilor. Afecte, trăiri Or, intimitatea este tocmai această aproximare: inima lucrurilor... Adică un concept metaforic situat spațial. El este și proximitate, și distanță, și Înăuntru, și În afară. Limită a două lumi, graniță dintre mental și material, intimul este o pură subiectivitate. Ceea ce pentru un autor poate fi un lucru de nemărturisit, pentru altul e un motiv de mândrie. Cazul clasic al lui Gide, cel care, progresiv, Își mărturisește particularitățile gusturilor sexuale vorbește despre relativa Îndreptățire de a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
antifrază) fără considerabilul risc de a le vedea transformate Într-o Însăilare kitsch, plutind În impasibila și indiferenta consemnare a stărilor de grație. Complexitatea, ca formă a nuanțării tensiunii și expresivitatea ca modalitate a eliberării acestei tensiuni provin din componenta intimă a jurnalului. Intimul alcătuiește suportul obligatoriu al discursului nevrotic din care se modelează Întreaga forță de comunicare a confesiunii. El e un accelerator de particule, menit să infuzeze viață semnelor deloc Îmbietoare așternute de scriitor pe hârtie. În viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
risc de a le vedea transformate Într-o Însăilare kitsch, plutind În impasibila și indiferenta consemnare a stărilor de grație. Complexitatea, ca formă a nuanțării tensiunii și expresivitatea ca modalitate a eliberării acestei tensiuni provin din componenta intimă a jurnalului. Intimul alcătuiește suportul obligatoriu al discursului nevrotic din care se modelează Întreaga forță de comunicare a confesiunii. El e un accelerator de particule, menit să infuzeze viață semnelor deloc Îmbietoare așternute de scriitor pe hârtie. În viziunea lui Jean Baudrillard, „intimul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Intimul alcătuiește suportul obligatoriu al discursului nevrotic din care se modelează Întreaga forță de comunicare a confesiunii. El e un accelerator de particule, menit să infuzeze viață semnelor deloc Îmbietoare așternute de scriitor pe hârtie. În viziunea lui Jean Baudrillard, „intimul nu e nici un concept, nici o noțiune teoretică, ci un cuvânt Încărcat cu afect, cu trăiri. (...) El e ceva dulce, poetic, din care s-a eliminat violența obiectivității, a exteriorității, a adevărului, o Împărtășire, o complicitate la duioșie”15. Intimitatea mediază
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de ideea de intimitate - funcționează asemeni unui mecanism de captat sunetele. Înmagazinate pentru o vreme, ele sunt apoi redate, retransmise cu extremă fidelitate, dar și cu un surplus - ce provine din Însăși mecanicitatea Înregistrării - care le sporește misterul. Prin definiție, intimul e inviolabil. Din acest motiv, jurnalele destinate publicării Își pierd atributul fundamental, riscând să intre În categoria confesiunii jurnalistice, a mărturisirii ori a simplelor dări de seamă. Cel puțin pentru o vreme, jurnalul e obligat să-și apere secretele, stabilind
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
relație cu tine Însuți”16. Prin urmare, Întreaga aglomerație de obiecte, de senzații, de Întâmplări nu aduce nimic nou În raportul fundamental dintre eul de suprafață și eul de adâncime. Conștient de indeterminarea conceptuală și ontologică a acestei situații, jurnalul intim speculează cu tenacitate pulsiunile tensionale dintre cele două euri. Jurnal intim, adică jurnal al relației dintre eul meu biografic și eul meu scriptic. Excrescență a budoarului din secolul al XVIII-lea (loc al izolării, al meditației, al lecturii, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de senzații, de Întâmplări nu aduce nimic nou În raportul fundamental dintre eul de suprafață și eul de adâncime. Conștient de indeterminarea conceptuală și ontologică a acestei situații, jurnalul intim speculează cu tenacitate pulsiunile tensionale dintre cele două euri. Jurnal intim, adică jurnal al relației dintre eul meu biografic și eul meu scriptic. Excrescență a budoarului din secolul al XVIII-lea (loc al izolării, al meditației, al lecturii, dar și al fantasmelor sexuale) intimul se vede exilat dintr-un spațiu definibil
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pulsiunile tensionale dintre cele două euri. Jurnal intim, adică jurnal al relației dintre eul meu biografic și eul meu scriptic. Excrescență a budoarului din secolul al XVIII-lea (loc al izolării, al meditației, al lecturii, dar și al fantasmelor sexuale) intimul se vede exilat dintr-un spațiu definibil Într-o realitate mai degrabă teoretică: pagina de hârtie. „Vibrație materială”, cum o numește Philippe Starck 17, intimul e transferul imaginar al spațiului protector, al casei, Într-o Ithacă interioară, spre care scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
al XVIII-lea (loc al izolării, al meditației, al lecturii, dar și al fantasmelor sexuale) intimul se vede exilat dintr-un spațiu definibil Într-o realitate mai degrabă teoretică: pagina de hârtie. „Vibrație materială”, cum o numește Philippe Starck 17, intimul e transferul imaginar al spațiului protector, al casei, Într-o Ithacă interioară, spre care scriitorul se Îndreaptă tânjind și ezitând În același timp. Totodată, ar fi o greșeală echivalarea intimității cu o simplă formulă spațială - după cum reducerea la aspectul mental
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Încetul, dacă nu scopul, În orice caz natura inevitabilă a intimității. „Jurnalul numai pentru mine” al lui Tolstoi e un exemplu aproape tautologic al unei serii comportamentale mult mai ample. Diversele titulaturi care, prin exhibare excesivă mai degrabă escamotează cuvântul intim, punându-l Între niște paranteze pline de sensuri și subtexte, vorbesc, la modul psihanalitic, despre raporturile inconștiente ale scriitorului cu textul său și, mai ales, cu acea componentă indefinibilă numită confesiune. Jurnalul unui cobai al lui Miron Radu Paraschivescu 18
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
căutarea lui Dumnezeu al lui Arșavir Acterian sunt exemple tipice ale deturnării titlului dinspre o intimitate neasumată Înspre Încercarea de a Înnobila jurnalul, conferindu-i sensuri mai Înalte. Cum aceste lucrări sunt - prin structură și prin funcții poetice - pure jurnale intime, va trebui să recunoaștem că nu există o realitate imediat identificabilă numită intim. Intimitatea nu este, așa cum anticipam, o realitate spațială, ci doar un timp al intimității și un timp În care aceasta poate fi abolită. Plutind Într-o echilibristică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dinspre o intimitate neasumată Înspre Încercarea de a Înnobila jurnalul, conferindu-i sensuri mai Înalte. Cum aceste lucrări sunt - prin structură și prin funcții poetice - pure jurnale intime, va trebui să recunoaștem că nu există o realitate imediat identificabilă numită intim. Intimitatea nu este, așa cum anticipam, o realitate spațială, ci doar un timp al intimității și un timp În care aceasta poate fi abolită. Plutind Într-o echilibristică primejdioasă, fără să fie capabil să numească și să identifice cu certitudine Împrejurările
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor migra, ca sub un semn al predestinării, spre În afară, spre „forul extern” al confruntării nemiloase, al obiectivării și, poate, al (auto)negației. Textele jurnalelor intime relevă mai multe categorii ale intimității. Există, pe de o parte, o intimitate de tip mediteraneean. Strălucit reprezentată de un Cesare Pavese, ea cade În tentațiile lui maso, găsind o imensă plăcere În descrierea și exhibarea rănii și, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o prea atentă cruțare 22. Aceste considerații ridică un văl de pe răspândita prejudecată că jurnalul nu e decât o copie mecanică a realității, un fel de viață trasă la indigo. Or, ca simulacru, ca specie de sub zodia lui ca și cum, intimitatea, intimul obligă jurnalul să-și depășească palida condiție de oglindă servilă așezată În fața realității. Așadar, jurnalul intim nu vorbește despre relația individ societate, ci despre strategiile prin care cel dintâi se sustrage presiunii constrângătoare a celei din urmă. „Spectacolul simbolic” desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]