10,073 matches
-
Locomotiva Thomas și prietenii săi este o serie de televiziune bazată pe Seria Căilor Ferate scrisă de Wilbert Awdry, în care ne este prezentată viața unui grup de locomotive și vehicule cu trăsături umane, ce trăiesc pe Insula Sodor. Acest articol se referă la al patrulea episod-film al serialului, Salvarea de pe Insula Misty (titlu original: "Misty Island Rescue"). A fost produs în anul 2010 de HIT Entertainment, este precedat
Locomotiva Thomas și prietenii săi - Aventură pe Insula Ceții () [Corola-website/Science/320527_a_321856]
-
salvează pe Diesel în ultimul moment. Pentru fapta sa eroică Controlorul Gras îl răsplătește cu o excursie pe continent, pentru a manevra acolo noile vagoane cu lemn special. Deoarece vaporul care mergea către continent nu era proiectat să transporte și locomotive, Thomas este pus pe o barjă mică plutitoare legată de spatele vaporului. Însă în acea seară ceva merge prost și lanțul care ținea prinsă barja de vapor, se rupe, lăsându-l pe Thomas în derivă. Peste câteva zile Thomas se
Locomotiva Thomas și prietenii săi - Aventură pe Insula Ceții () [Corola-website/Science/320527_a_321856]
-
lanțul care ținea prinsă barja de vapor, se rupe, lăsându-l pe Thomas în derivă. Peste câteva zile Thomas se trezește pe o insulă parăsită, numită Insula Misty. Însă află că aceasta nu era chiar atât de părasită, întâlnind 3 locomotive miniere prietenoase care îl trag de pe barjă până pe niște șine ruginite. Cei trei se numesc Ferdinand, Bash și Dash, și când insula încă era folosită pentru resursele bogate de lemn, ei au lucrat la fostele fabrici de cherestea. Cei trei
Locomotiva Thomas și prietenii săi - Aventură pe Insula Ceții () [Corola-website/Science/320527_a_321856]
-
Tranzistorii au fost concepuți, pe la jumătatea secolului XX, la Laboratoarele Bell Telephone Company, de fizicienii americani Walter Houser Brattain (1902 - 1987), John Bardeen (1908 - 1991) și William Bradford Shockley (1910 - 1989). Utilizarea electricității în transportul feroviar a condus la dispariția locomotivelor cu aburi, ineficace și mari consumatoare de resurse și a mers în două direcții: Printre cele mai moderne și mai rapide trenuri acționate electric se numără: trenul japonez Shinkansen, cel al rețelei feroviare franceze TGV, cel chinez Maglev, cel al
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
John Bull este o locomotivă cu aburi de fabricație britanică, ce a funcționat în Statele Unite. A fost pusă în funcțiune pentru prima oară în ziua de 15 septembrie 1831, iar în 1981, când a fost repusă în funcțiune de Institutul Smithsonian a devenit cea mai
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
aburi de fabricație britanică, ce a funcționat în Statele Unite. A fost pusă în funcțiune pentru prima oară în ziua de 15 septembrie 1831, iar în 1981, când a fost repusă în funcțiune de Institutul Smithsonian a devenit cea mai veche locomotivă cu aburi funcțională din lume. Construită de Robert Stephenson and Company, "John Bull" a fost achiziționată de Camden and Amboy Railroad, companie care a operat pe prima cale ferată din statul New Jersey, și care i-a dat lui "John
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
Company, "John Bull" a fost achiziționată de Camden and Amboy Railroad, companie care a operat pe prima cale ferată din statul New Jersey, și care i-a dat lui "John Bull" numărul 1, botezând-o „"Stevens"”. C&A a utilizat locomotiva intensiv între 1833 și 1866, când a fost scoasă din funcțiune și garată. După ce activele C&A au fost achiziționate în 1871 de Pennsylvania Railroad, PRR a recondiționat locomotiva și a pus-o în funcțiune de câteva ori pentru diverse
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
John Bull" numărul 1, botezând-o „"Stevens"”. C&A a utilizat locomotiva intensiv între 1833 și 1866, când a fost scoasă din funcțiune și garată. După ce activele C&A au fost achiziționate în 1871 de Pennsylvania Railroad, PRR a recondiționat locomotiva și a pus-o în funcțiune de câteva ori pentru diverse expoziții: a fost pornită pentru Expoziția Centenară din 1876 și apoi pentru National Railway Appliance Exhibition în 1883. În 1884, locomotiva a fost cumpărată de Smithsonian Institution și a
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
în 1871 de Pennsylvania Railroad, PRR a recondiționat locomotiva și a pus-o în funcțiune de câteva ori pentru diverse expoziții: a fost pornită pentru Expoziția Centenară din 1876 și apoi pentru National Railway Appliance Exhibition în 1883. În 1884, locomotiva a fost cumpărată de Smithsonian Institution și a devenit primul mare exponat din domeniul industriei în acest muzeu. În 1939 angajații de la atelierele PRR din Altoona, Pennsylvania au construit o replică funcționalăa locomotivei pentru alte expoziții, întrucât Smithsonian a dorit
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
Railway Appliance Exhibition în 1883. În 1884, locomotiva a fost cumpărată de Smithsonian Institution și a devenit primul mare exponat din domeniul industriei în acest muzeu. În 1939 angajații de la atelierele PRR din Altoona, Pennsylvania au construit o replică funcționalăa locomotivei pentru alte expoziții, întrucât Smithsonian a dorit păstrarea locomotivei originale într-un mediu mai controlat. După ce a rămas expusă timp de 42 de ani, Smithsonian a comemorat aniversarea în 1981 a 150 de ani de la construirea ei repunând-o în
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
fost cumpărată de Smithsonian Institution și a devenit primul mare exponat din domeniul industriei în acest muzeu. În 1939 angajații de la atelierele PRR din Altoona, Pennsylvania au construit o replică funcționalăa locomotivei pentru alte expoziții, întrucât Smithsonian a dorit păstrarea locomotivei originale într-un mediu mai controlat. După ce a rămas expusă timp de 42 de ani, Smithsonian a comemorat aniversarea în 1981 a 150 de ani de la construirea ei repunând-o în funcțiune și făcând astfel din ea cea mai veche
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
originale într-un mediu mai controlat. După ce a rămas expusă timp de 42 de ani, Smithsonian a comemorat aniversarea în 1981 a 150 de ani de la construirea ei repunând-o în funcțiune și făcând astfel din ea cea mai veche locomotivă cu aburi funcțională din lume. Astăzi, "John Bull" este din nou expusă la Muzeul Național de Istorie Americană de la Smithsonian în Washington, D.C. Replica este și ea conservată la Muzeul Căilor Ferate din Pennsylvania. "John Bull" a fost construită în
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
New Jersey. A fost dezasamblată și apoi transportată peste Oceanul Atlantic în lăzi pe bordul vasului "Allegheny". Inginerul Isaac Dripps de la C&A a reasamblat-o fără să folosească vreo schiță sau manual cu instrucțiuni (acestea nu au fost livrate împreună cu locomotiva) și a pus-o în funcțiune în septembrie 1831. La 12 noiembrie 1831, Robert Stevens (pe atunci președinte la C&A) a invitat mai mulți membri ai legislativului statului New Jersey împreună cu mai mulți demnitari locali, printre care și nepotul
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
La 12 noiembrie 1831, Robert Stevens (pe atunci președinte la C&A) a invitat mai mulți membri ai legislativului statului New Jersey împreună cu mai mulți demnitari locali, printre care și nepotul lui Napoleon prințul Murat, la o plimbare cu noua locomotivă pe o linie de teste. Soția prințului, Catherine Willis Gray, s-a grăbit să urce în tren pentru a fi declarată prima femeie din America ce s-a plimbat cu un tren tras de o locomotică cu aburi. Locomotiva a
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
noua locomotivă pe o linie de teste. Soția prințului, Catherine Willis Gray, s-a grăbit să urce în tren pentru a fi declarată prima femeie din America ce s-a plimbat cu un tren tras de o locomotică cu aburi. Locomotiva a fost, apoi, garată temporar, până la terminarea lucrărilor de execuție a căii ferate; la construcția căii ferate s-au folosit vagoane trase de cai până în 1833. C&A a dat primelor locomotive și nume și numere, astfel această locomotivă a
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
un tren tras de o locomotică cu aburi. Locomotiva a fost, apoi, garată temporar, până la terminarea lucrărilor de execuție a căii ferate; la construcția căii ferate s-au folosit vagoane trase de cai până în 1833. C&A a dat primelor locomotive și nume și numere, astfel această locomotivă a purtat numărul 1 și a primit numele de "Stevens" (după primul președinte al C&A, Robert L. Stevens). Întrucât a fost folosită foarte frecvent, muncitorii feroviari au început să o poreclească "the
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
aburi. Locomotiva a fost, apoi, garată temporar, până la terminarea lucrărilor de execuție a căii ferate; la construcția căii ferate s-au folosit vagoane trase de cai până în 1833. C&A a dat primelor locomotive și nume și numere, astfel această locomotivă a purtat numărul 1 și a primit numele de "Stevens" (după primul președinte al C&A, Robert L. Stevens). Întrucât a fost folosită foarte frecvent, muncitorii feroviari au început să o poreclească "the old John Bull" ("John Bull bătrânul"), cu
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
În cele din urmă, numele neoficial a rămas "John Bull" și a fost mult mai frecvent folosit decât cel de "Stevens". În septembrie 1836 "John Bull", împreună cu două vagoane de călători au fost trimise pe canal la Harrisburg, devenind prima locomotivă care a funcționat acolo. Stephenson a construit locomotiva inițial ca 0-4-0 (0-4-0 este notația Whyte pentru o locomotivă cu aburi cu două osii motoare și fără osii suplimentare nemotoare în față sau în spate. Puterea motorului era transmisă la osii
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
John Bull" și a fost mult mai frecvent folosit decât cel de "Stevens". În septembrie 1836 "John Bull", împreună cu două vagoane de călători au fost trimise pe canal la Harrisburg, devenind prima locomotivă care a funcționat acolo. Stephenson a construit locomotiva inițial ca 0-4-0 (0-4-0 este notația Whyte pentru o locomotivă cu aburi cu două osii motoare și fără osii suplimentare nemotoare în față sau în spate. Puterea motorului era transmisă la osii prin pistoane montate sub cazan și între cele
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
cel de "Stevens". În septembrie 1836 "John Bull", împreună cu două vagoane de călători au fost trimise pe canal la Harrisburg, devenind prima locomotivă care a funcționat acolo. Stephenson a construit locomotiva inițial ca 0-4-0 (0-4-0 este notația Whyte pentru o locomotivă cu aburi cu două osii motoare și fără osii suplimentare nemotoare în față sau în spate. Puterea motorului era transmisă la osii prin pistoane montate sub cazan și între cele două roți din față, în fața osiei frontale. Arborii acestor cilindri
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
prin pistoane montate sub cazan și între cele două roți din față, în fața osiei frontale. Arborii acestor cilindri interiori erau prinși de o manivelă cu un alt arbore de legătură între cele două osii. Din cauza liniei ferate de slabă calitate, locomotiva deraia frecvent; de aceeam, inginerii de la C&A i-au adăugat o nouă osie nemotoare cu roți de diametru mai mic puse în fața locomotivei pentru a ajuta locomotiva să vireze în curbe. Mecanismul acestei osii a impus înlăturarea arborelui conector
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
cu un alt arbore de legătură între cele două osii. Din cauza liniei ferate de slabă calitate, locomotiva deraia frecvent; de aceeam, inginerii de la C&A i-au adăugat o nouă osie nemotoare cu roți de diametru mai mic puse în fața locomotivei pentru a ajuta locomotiva să vireze în curbe. Mecanismul acestei osii a impus înlăturarea arborelui conector dintre cele două osii principale, lăsând astfel doar osia posterioară motoare. "John Bull" a devenit astfel 4-2-0 (locomotivă cu două osii frontale nemotoare urmate
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
de legătură între cele două osii. Din cauza liniei ferate de slabă calitate, locomotiva deraia frecvent; de aceeam, inginerii de la C&A i-au adăugat o nouă osie nemotoare cu roți de diametru mai mic puse în fața locomotivei pentru a ajuta locomotiva să vireze în curbe. Mecanismul acestei osii a impus înlăturarea arborelui conector dintre cele două osii principale, lăsând astfel doar osia posterioară motoare. "John Bull" a devenit astfel 4-2-0 (locomotivă cu două osii frontale nemotoare urmate de o singură osie
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
de diametru mai mic puse în fața locomotivei pentru a ajuta locomotiva să vireze în curbe. Mecanismul acestei osii a impus înlăturarea arborelui conector dintre cele două osii principale, lăsând astfel doar osia posterioară motoare. "John Bull" a devenit astfel 4-2-0 (locomotivă cu două osii frontale nemotoare urmate de o singură osie centrală motoare și fără osii posterioare). Ulterior, C&A a adăugat și un cadru triunghiular în față. Acest cadru este un ansamblu proiectat pentru a îndepărta animale sau alte obstacole
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
osii frontale nemotoare urmate de o singură osie centrală motoare și fără osii posterioare). Ulterior, C&A a adăugat și un cadru triunghiular în față. Acest cadru este un ansamblu proiectat pentru a îndepărta animale sau alte obstacole din calea locomotivei. Pentru a proteja echipajul locomotivei de ploaie, C&A a adăugat pereți și acoperiș (o cabină) în spatele locomotivei, acolo unde se aflau controalele acesteia. La atelierele C&A s-au adăugat și alte elemente de siguranță, cum ar fi un
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]