12,849 matches
-
eu! Și sărmanii ăștia copaci sunt oare ei înșiși? Le cade frunza mult, mult mai devreme decât fraților lor de la munte, și rămân oase goale, iar scheletele acestea își proiectează umbra scurtată pe pavaje sub strălucirea felinarelor electrice. Un copac luminat de lumina electrică! Ce ciudată, ce fantastică vedenie cea a coroanei lor când arcul voltaic le conferă aparența metalică! Și aici, unde brizele nu-i leagănă...! Bieți copaci cărora nu le e dat să se bucure de una din nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
au petrecut lucrurile sau unde s-au petrecut sau chiar dacă mi s-au întâmplat mie și nu altcuiva. M-am născut acum șase ani în vama de pe râul Hudson. Am fost conceput cu un an în urmă într-o noapte luminată de fulgere, într-un hambar din Germania mirosind a balegă. Orice dovezi ale unei existențe anterioare sunt doar zvonuri pe care le-am auzit. În locul amintirilor am instincte; în locul trecutului am acest prezent greu de explicat, căpătat prin metode necinstite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nici pentru un soț și un tată, nici pentru altcineva. Alt șobolan alunecă prin raza de lumină. L-am urmărit cu lanterna până dispăru într-o gaură, sub peron. Când am ațintit lumina din nou spre șine, cartea dispăruse. Am luminat cu lanterna în jur. Raza lungă și albă se rotea și tăia întunericul. Fir-ar să fie de șobolan! Fir-ar să fie de carte! Dacă n-ar fi fost ea, acum eram acasă, cu soția citind lângă mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întuneric. Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era dor să știu că soția și copiii erau înăuntru. Când am intrat pe alee, farurile luminară tufișurile. Ceva, pisica vreunui vecin sau un raton, țâșni în raza de lumină și apoi se făcu nevăzut în întuneric. Am parcat mașina lângă dubița lui Madeleine, am coborât și am intrat pe ușa din spate. Liniștea era la fel de profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
David Levin. Nu voiam să văd piesa, dar reușisem oarecum să strâng suficiente informații despre ea. Trecusem chiar pe lângă teatru, o dată, când eram prin oraș. Am uitat ce m-a adus acolo în acea seară. Literele negre curgeau pe marchiza luminată de neon. Pe când stăteam și mă uitam în sus la ele, un bărbat s-a apropiat de mine: —Hei, amice! Mi-am încleștat pumnii chiar înainte să mă întorc. Avea un nas ca de porc. —Douăzeci de parai, a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
văd fetița. Ne-am continuat deci drumul prin intrări de case care dădeau În curți dosnice, pline de frânghii cu rufe Întinse la uscat, am mai străbătut câteva alei, după care am ajuns Într-un fel de piață foarte veche, luminată de un felinar spălat de ploaie. Fiindcă Începuse să plouă, nu tare, nu În rafale, aproape fără stropi, era mai mult un fel de pâclă ce plutea În văzduhul care se Întuneca tot mai mult. N-am Întâlnit nici un suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și uluitor de muzicale. De asemenea, mișcările sale semănau cu cele ale unei fiare somnoroase sau, din contră, ale uneia care Începea să se trezească. Uneori un zâmbet palid și rece, la care ochii albaștri și apoși nu participau, Îi lumina fața. Și probabil că tocmai această răceală trezea În femei Încredere și admirație, dar și un fel de dorință de a-l scoate din indiferența sa ori de a-i topi cruzimea. Eitan ignora avansurile și reacționa la confesiunile pacientelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
privirea aceea. Apoi fiica noastră a plecat În armată, iar acum un an - și băiatul. A fost primit În orchestra armatei. Casa s-a golit. Ne culcăm la zece și jumătate aproape În fiecare seară. Lăsăm un singur felinar să lumineze grădina noaptea. În curte ne așteaptă cele două mașini, nemișcate sub acoperișul lor. În afara celor două nopți pe săptămână În care el e de gardă la spital, iar eu stau În fața televizorului până se termină programul. În ultimul timp am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
militare. Nu Întâlni nici țipenie de om pe străzile ude. Ierusalimul Îi fusese predat lui, ca să-l apere de sine Însuși. Blocurile de locuințe se Înălțau greoaie și masive În Întuneric. Doar felinarele răspândeau o lumină palidă, gălbuie. Numerele slab luminate de la intrările clădirilor se reflectau ici și colo pe parbrizele mașinilor parcate În stradă. Vieți automate, se gândi, vieți comode și realizate, acumulări de bunuri materiale, de onoruri, rutina hranei, banilor și-mpreunării a oamenilor prosperi, sufletul care se Îneacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o manta groasă. De spaimă, aproape că se răsuci pe călcâie să fugă după taxiul care Încerca să Întoarcă În străduța Îngustă. Pentru o clipă Îi trecu prin minte că nenorocitul acela era chiar el, stând și așteptând să se lumineze de ziuă, fiindcă pierduse cheia apartamentului. Apoi puse acest gând pe seama oboselii: acolo nu zăcea un om, ci o saltea ruptă, făcută sul, pe care o aruncase unul din vecini. Aprinse totuși lumina pe scări și căută cu Înfrigurare cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
viața la punct. Uită-te la puloverul tău: pe jumătate În pantaloni, pe jumătate afară. Și gulerul e și el pe jumătate aranjat și pe jumătate răsucit Înăuntru. Ca la un copilaș. Cu asta tăcu, deși un zâmbet cald Îi lumina În continuare chipul larg, deschis, Îngândurat, de parcă ar fi fost uitat acolo. După ce rămase o vreme adâncită În gânduri, adăugă cu tristețe, fără să-i explice legătura: —Tatăl meu s-a spânzurat În hotelul Metropol din Alexandria. În 1946. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
arăbească, trăgând perdelele. Într-o noapte, când avea trei sau patru ani, a uitat să tragă perdelele În camera lui. S-a trezit din somn și a văzut o siluetă afară, privind nemișcată la el. O formă prelungă și subțire, luminată de un cerc palid de lumină. Apoi a dispărut. S-a materializat din nou, ca prin cețuri luminate de lună, la celălalt geam. Și a dispărut iarăși. Își amintea cum s-a trezit noaptea speriat, s-a ridicat În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
camera lui. S-a trezit din somn și a văzut o siluetă afară, privind nemișcată la el. O formă prelungă și subțire, luminată de un cerc palid de lumină. Apoi a dispărut. S-a materializat din nou, ca prin cețuri luminate de lună, la celălalt geam. Și a dispărut iarăși. Își amintea cum s-a trezit noaptea speriat, s-a ridicat În capul oaselor și a Început să plângă. Cum a venit maică-sa și s-a aplecat asupra lui, Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încărcat cu un munte de ziare - din pură curiozitate cumpărase și ziarul ultrareligios Yated Neeman -, Fima intră Într-un mic bufet colțul străzii Țfania. Era un fel de restaurant familial, cu trei mese acoperite cu un plastic laminat roz, jupuit, luminate de un bec slab care răspândea o lumină galbenă, lipicioasă. Muște leneșe se plimbau peste tot. Un bărbat cu statură de urs moțăia În spatele tejghelei, cu barba Între dinți, iar Fima luă pentru o clipă În considerare posibilitatea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nina și Yael. Și ieri cu Annette Tadmor. Iar mâine e o nouă zi. În aceeași clipă Îl văzu pe Dimi Îngenuncheat pe covor, un copil bătrân, filosofic, Învârtind cu un singur deget globul pământesc enorm pe care Baruch Îl lumina pe dinăuntru cu un bec electric. Becul colora oceanele În albastru și pământul În auriu. Copilul părea absorbit, rupt de restul lumii, concentrându-se doar asupra a ceea ce făcea. Și Fima remarcă În sinea lui, așa cum cineva Își notează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Aceștia priveau cu fețele lor foarte demne prin ușa glisantă înspre salon, unde cei mari își beau cafeaua, rezemându-se de pernele otomanelor, iar deasupra raftului de cărți atârna un tablou al lui Großpapa, o coloană frântă în depărtarea aburoasă, luminând verde ca marea. Și, în timpul unei discuții, tata rosti o frază pe care o cunoșteam din duminicile din A. O frază moștenită de la bunicul, din acele odăi reci și treze la orice oră, ieșită acum din gura lui W., sunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
obelisc roșu strălucitor, pe care vânzătorul ți-l întindea să-l guști. Mama aluneca, în timp ce privea și pipăia pânzele și penele, în amintirile tinereții ei, răscolea sentimente mocnite, auzea uneori cuvinte pe care încercam să le citesc de pe fața ei luminată de-un zâmbet, ducându-mă cu gândul la acele povestiri: —Mamă, țiganii sunt la poartă, au venit la „ciorba săptămânală“. Da, spunea ea, când îi aminteam propriile ei propoziții, veneau în fiecare săptămână și eu nu aveam voie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
scoase un „ha“ și zise: Cum aș putea să fiu punctual cu atâtea femei?... Deasupra pășunilor acoperite de tufișuri și boschete, lizierele de pădure se ridicau pe coaste și-n spatele lor norii se stivuiau în straturi cenușii în văzduh, luminați de soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi oricine ar fi în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aripă, parcă se învârtea în jurul unui singur punct. Priveam în jos la o hartă vie pe care circulau mașini, mergeau oameni, bazinul era un dreptunghi albastru cu puncte de jur-împrejur, înspre care arăta degetul plin de funingine al turnătoriei. Alături lumina clădirea cea nouă a celui mai mare centru de mobilă; parcă era un pachet de țigări pierdut. Ne-am recunoscut casa, grădina, noile hale ale depozitului, cu terenul larg de la intrare, și domnul Schnyder, un fost pilot militar, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tălpile săniilor cu cai trasau dâre paralele. Și ferestrele de la Grand Hotel se umpleau de o lumină albastră, care îți permitea să distingi slabele contururi ale zăpezilor alpine drept linie de demarcație a unei suprafețe mai întunecate. Pe urmă se luminau mai întâi câteva, apoi șiruri întregi de dreptunghiuri, strada rămânea pustie și în noapte licăreau lumini stinghere ca niște înțepături de ac din depărtare. Albul, care fusese ziua întreagă de o strălucire orbitoare, acoperind netezimile coastelor muntoase, acum se întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
doar un privit, pur și simplu. În vechea cameră de duminică a familiei Rusch se afla o piesă de mobilier care avea un geam curbat de culoarea cenușii și, cu toate astea, dacă apăsai pe un buton începea să se lumineze, scotea la iveală dungi oblice albe și negre; prin învârtirea unui al doilea buton dungile ajungeau să se combine într-o imagine: un teren de fotbal în fața vacarmului dintr-o tribună. Din aparat se auzea vocea reporterului în timpul fluxului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era acoperită cu covoare de mătase; acolo ne-a condus o slujnică după ce am mai sunat o dată. O parte din covoare erau așezate unele peste altele, înăbușind zgomotul pașilor; călcam moale, aproape pluteam. Covoarele aveau ceva strălucitor, de parcă ar fi luminat. Erau de culoare deschisă, într-o nuanță aurie, cu desene lejere, voioase: mănunchiuri de crengi presărând în lung și-n lat frunze și păsări, și aceste modele, culoarea, strălucirea molatică umpleau camera cu o atmosferă luxuriantă. Un perete de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
azalee. Mi-a fost de-ajuns, spuse el. Nu mai vreau. Am văzut în radiografie inima tatei, atât de mare încât îi umplea tot pieptul, inima tipică pentru un reprezentant comercial, cum spusese medicul de lângă mine, complet detașat, cu fața luminată de presupunerea lui confirmată: A călătorit prea mulți kilometri, și se uita la sacul ăla negru care încă mai zvâcnea și pasămite ar fi trebuit să fie chiar inima tatălui meu, apoi îmi spuse cu o voce obișnuită să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vârful peninsulei, unde ne-am oprit în dreptul unui golf. Din stâncă țâșnea trunchiul unui pin care se întindea ca un ștreang ruginiu și plin de forță deasupra apei, își desfăcea crengile cu acele prinse în smocuri, raze filigranate de verde, luminate de o dungă de zăpadă peste apa întunecată. Tata s-a oprit. A privit lung, tăcând, și eu am simțit că mă strânge cineva de gât. Am înțeles pentru prima oară cu adevărat că nu va mai fi multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prezenți, Jenny, faptul că de curând ai devenit celibatară pe neașteptate coincide cu planurile noastre de a scoate un întreg număr dedicat problemelor femeilor ca tine, trecute bine de 30 de ani, disperate să facă un copil, aflate la ani lumină depărtare de lumea întâlnirilor amoroase, dar dornice să se întoarcă în ea, și-n același tip confruntate cu un segment din ce în ce mai restrâns de bărbați disponibili. Părea atât de bine intenționată în timp ce spunea toate astea, încât ai fi putut chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]