10,170 matches
-
expresia științei moderne, dorința de a descrie fenomenele și de a le descoperii legile. După Hegel, rațiunea guvernează lumea și se realizează în istorie. Această raționalitate integrală a istoriei implică afirmarea că dezvoltarea sa realizează în forma cea mai completă morala și libertatea. Obiectivul istoriei nu îl constituie indivizii în existența lor singulară, ci totalitatea poporului și spiritul său ("Volksgeist"). Evoluția dialectică a spiritului universal parvine în final la ideea de Stat, în care se găsesc reunite moravurile, arta și dreptul
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
scrie și ajunge chiar instructor de religie, fără a renunța însă la ura tipică clasei din care provenea pentru toate celelalte clase, ură care așa cum declara Vera Jasulici (o populistă) n-avea nimic în comun cu opiniile intelectuale al "intelighenției". Morala partidului bolșevic datorează tot atât de mult unui individ precum Neceaiev pe cât datorează și lui Marx, Neceaiev urmărit de poliție și în exil fiind la un moment dat, și copleșit de distrugerea organizației lui secrete de către poliția secretă țaristă, va ajunge la
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru el orice tentativă de a place lui Dumnezeu alta decât intenția morală este nebunie religioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru Bergson, superstiția este religia socializată și instituită (Cele 2 surse ale moralei și religiei). Psihanaliza, începând cu fondatorul ei, Sigmund Freud, vede în orice religie o iluzie, făcând caducă orice opoziție de natură între religie și superstiție.. Konrad Zucker (Psihologia superstiției) încearcă să discearnă trei tipuri de superstiție, primele două putând include
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
faptul că nu judecă ideile cum sunt acestea în sine. Abandonând astfel rațiunea, ele scindează omenirea în prieteni și dușmani...” ”Ideologia are o funcție cvadruplă: ea este instrument al puterii, mecanism de apărare împotriva informației, pretext de a te sustrage moralei, abrogând răul cu bună știință și mijloc de a anula criteriul experienței, adică de a elimina criteriile de reușită și eșec.” J.-F. REVEL Această temă este una la modă, mai ales în a doua jumătate a secolului al XX
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
sunt: Din predicarea lui Iisus (adică a evangheliei - „buna vestire” că Dumnezeu a împlinit promisiunile sale cf. Lc 2, 35u.), conform creștinismului, izvorăște nu numai vestea mântuirii finale a omului și a universului, dar și angajarea personală în dinamica unei morale contrasemnată de iubire față de aproape și a unei vieți trăită în relație personală cu Dumnezeu. Biblia spune că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine (2 Cor. 5:19,20). Pentru unii creștini, Logosul este a doua persoană din
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
în mod remarcabil să se ferească de acest teism tragic, în special datorită lui Confucius (sau Kong Fu Zi, n. 550 î.Hr.; d. 478 î.Hr.) și lui Lao-țî (Laotze sau "Lao" Tzu), promovând ideea unei armonii universale și a unei morale civile ce trebuia să reflecte ordinea." Un alt filozof francez, Michel Onfray, spune referindu-se la monoteism (""Tratat de ateologie - Fizica metafizicii"", Grasset 2005, Livre de poche, p. 101, secțiunea "Ochiul negru al monoteismului"): Astfel încât atunci când oamenii își pun în
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
monoteistă (creștină) între "religia populară", a omului de rând, pentru care adevărurile de credință sunt absolute, și religia elitelor, sau "religia celor inițiați", care înțeleseseră caracterul relativ al adevărurilor de credință, dar care țineau la conceptul de Ființă superioară și morala asociată.
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
aprilie, este sărbătoarea sfântului Benedict Iosif Labre (26 martie 1748 - 16 aprilie 1783), cunoscut ca Sfântul Pelerin. vorbește fluent germana, italiana, franceza, engleza, spaniola și latina. Este autor al unui mare număr de cărți și monografii pe teme religioase, de morală și filosofie. În timpul întregii sale activități de până acum a rămas fidel principiilor sale morale și religioase, apărând cu consecvență dogmele Bisericii Catolice, ceea a determinat pe unii comentatori să-l situeze în aripa conservatoare a bisericii. În după-amiaza zilei
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
Manifestul Partidului Comunist”) procesele de expansiune mondială și transformare a capitalismului, pe care azi le cunoaștem sub numele neutru de „globalizare”. Observația marxistă conform căreia exploatarea în capitalism este o problemă sistemică și care astfel nu se explică prin tare morale individuale, n-a fost nici ea infirmată până în azi, cum nici observația analizei marxiste conform căreia nivelul relativ al veniturilor se datorează mai degrabă poziției pe care un individ o are în sistem decât altor factori, n-a fost infirmată
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
categorii: 1. Articole de credință comune cu restul creștinătății: Autoritatea Bibliei; Creatorul și creația; Dumnezeirea (Trinitatea); Christos ca Dumnezeu adevărat și om adevărat; Întruparea (nașterea din fecioară), misiunea și moartea ispășitoare a lui Iisus; divinitatea, personalitatea și lucrarea Duhului Sfânt; morala creștină, cele 10 porunci, Biserica, a doua venire, învierea morților; etc. 2. Articole de credință comune cu o parte dintre confesiunile creștine: Sola Scriptura (Biblia ca singură autoritate pentru credința și practica religioasă); preoția exclusivă a lui Iisus și preoția
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
1930. A lărgit seminariul teologic, iar cu ajutorul Papei Pius al XII-lea, a ridicat edificiul Școlii Normale de băieți, precum și frumoasa clădire a Liceului comercial de băieți din Blaj. Mitropolitul Vasile Suciu urmărea crearea unei clase mijlocii românești, bazate pe morala creștină. De aceea, Mitropolitul Vasile Suciu poate fi numit al treilea ctitor al Blajului. Mitropolitul Vasile Suciu a intervenit pe lângă Sfântul Scaun și a obținut Biserica Minoriților din Cluj, inclusiv clădirea și terenul adiacent, pentru Episcopia de Cluj-Gherla. În acest
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
instalat la Gherla, unde a fost primit triumfal. A făcut vizitații canonice în părțile Năsăudului, Becleanului, Dejului și Gherlei. În cei doi ani de episcopat la Gherla, Ioan Vancea a înființat o tipografie, a reglementat viața preoților și poporului, în conformitate cu morala creștină. În această ordine de idei, a reglementat examenul cural, obligatoriu pentru candidații la preoție, înainte de hirotonire. A editat primul șematism diocezan, în 1867. Episcopul Ioan Vancea de Buteasa a sprijinit dezvoltarea învățământului românesc, orice avansare preoțească fiind condiționată de
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
proaspat absolvent de facultate. Câteva observații se impun: cele trei zile „uimitoare”, nu sunt alese la voia întâmplării. Selectarea lor intră la calculul foarte precis al romancierului. Astfel, sunt zile de trecere, de radicală schimbare a condiției protagonistului (profesională, etică, morala și, de ce nu, umană). Discursul românesc are (instituind totodată, o anume convenție) alură de colaj: crâmpeie de meditație nedisimulată, „serioasă”, autentic tensionată, se amestecă, după o regulă a imprevizibilului, cu versuri mai mult sau mai puțin cunoscute (inventate), cu fragmente
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
și disciplinei sale riguroase, montanismul s-a organizat ca mișcare separată de biserică, reușind să-l câștige în anul 207 d.C. pe Tertulian (150-255 d.C.). Acesta a scris o serie de lucrări montaniste, în care critică serviciul militar, profesiunile publice, morala conjugală și disciplina penitențială practicate de biserică. Mișcarea montanistă n-a fost acceptată de biserica oficială, din cauza numeroaselor harisme și a concepției sale, care punea la îndoială justificarea prin har și iertarea păcatelor după botez. După anul 500 d.C., mișcarea
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
a îmbogățit cu variante noi ale picturilor pe care le-a executat în primul deceniu al secolului al XX-lea, începând din anul 1900. Repictează "Aparul" în compoziția "Apă potabilă", revin tipologiile exploatate și asuprite ca "Diferend în Ghetto" și "Morala în Ghetto" și o mulțime de evrei săraci dar și bogați satirizați ca "O afacere mare", "Negustorie" și "Moș Ițic cămătarul". Apar din nou tipologii umane ca "Moș Grigore" și "Baba Frăsina", priveliști de pe râul Bistrița ca "Hora de la Broșteni
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
o căutare exclusivă și excesivă a plăcerii. În sens strict, se referă la o doctrină a lui Epicur și a discipolilor săi (spre exemplu, Lucrețiu), fondată pe baza idealului de înțelepciune potrivit căruia fericirea, adică liniștea sufletului (ataraxia) este scopul moralei; această doctrină ne învață să nu ne fie teamă nici de zei, nici de moarte (conform materialismului) și să căutăm plăcerile simple și naturale ale vieții (conform hedonismului). ul s-a dezvoltat în Antichitate, atât în Grecia, prin Epicur, cât
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
prin Montaigne și parțial în secolul al XVII-lea prin Gassendi și Hobbes. Filosofia lui Epicur este constituită din trei părți: cea canonică, ce expune regulile adevărului; fizica (din grecescul „physis”, «natură»), care propune o explicație filosofică a naturii; și morala, care tratează despre condițiile vieții fericite. Ordinea acestor trei părți este importantă deoarece ea corespunde sistemului lui Epicur. Etica este în fapt scopul filosofiei, care are ca fundament fizica: ea oferă, grație canonicii, cunoașterea naturii, care îi va permite înțeleptului
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
o infinitate de lumi, iar cosmosul nu este veșnic. În ceea ce îi privește pe zei (și ei materiali), ei există, dar, fericiți și independenți, tot așa cum vor să ajungă și înțelepții, ei se dezinteresează de lume și de lucrurile omenești. Morala În epicurianism, numai ataraxia (în limba greacă «absența tulburării») ca și concepție despre natură poate fonda o morală autentică, eliberându-ne de mitologiile populare, de spaime sau de superstițiile care se alimentează în realitate din ignoranța noastră cu privire la natura lucrurilor
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
ei există, dar, fericiți și independenți, tot așa cum vor să ajungă și înțelepții, ei se dezinteresează de lume și de lucrurile omenești. Morala În epicurianism, numai ataraxia (în limba greacă «absența tulburării») ca și concepție despre natură poate fonda o morală autentică, eliberându-ne de mitologiile populare, de spaime sau de superstițiile care se alimentează în realitate din ignoranța noastră cu privire la natura lucrurilor. Astfel, dacă zeii sunt indiferenți, nu avem de ce să ne temem de ei. Dacă sufletul nu este decât
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
să se realizeze în această lume. Senzația, care este criteriul cunoașterii, este, de asemenea, și ghidul care ne face să căutăm plăcerea și să fugim de durere. Această fericire va consta deci în satisfacerea plăcerilor, printre care, acelea ale inteligenței. Morala epicurianistă este un hedonism care nu constituie o apologie a plăcerii și a lipsei de măsură ci o promovare a unei juste reglementări a plăcerilor, viața înțeleptului fiind temperată, contemplativă și virtuoasă.
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
Trebuie însă să ne străduim să formăm o clasă de oameni care să acționeze ca interpreți între noi și milioanele pe care le guvernăm, o clasă de persoane indiene după sânge și culoare, dar engleze ca gusturi, ca opinii, ca morală și ca intelect. Va fi rolul acestei clase să rafineze dialectele vernaculare ale țării, să îmbogățească aceste dialecte cu termenii științifici împrumutați din limbile occidentale și, prin dezvoltarea lor în etape, să le aducă într-o stare adecvată pentru transmiterea
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
lumii contemporane. Controversa, care are o istorie îndelungată, se bazează pe o dublă neînțelegere: Această controversă este în mod artificial întreținută de către grupurile de credincioși ziși "fundamentaliști" care consideră Tora, Biblia, Coranul, Bhagavad-Ghita ș.a. ca fiind nu numai cărți de morală și religie, ci de asemenea relatări literale ale "facerii lumii". Pentru aceste grupuri, apariția și evoluția vieții, așa cum reies din cercetările științifice, nu sunt o realitate, ci doar o "teorie" la fel de ipotetică precum și "facerea lumii" din cărțile religioase și de
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
incorecte sunt puncte fundamentale de neînțelegere. Dezbaterea este total inegală, deoarece relatările științifice sunt referatele unor anchete de teren și ale unor protocoluri de experimentare și verificare, pe când relatările religioase sunt opere de literatură și artă izvorâte din sentimentele și morala popoarelor din trecut: astfel nivelul de susținere al teoriei evoluției în comunitatea științifică este copleșitor în timp ce susținerea alternativelor bazate pe creație este minimă în rândul oamenilor de știință și inexistentă în rândul celor specializați în domeniile relevante. În interiorul comunității științifice
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
ocazie, a avut contribuții majore la trasarea actualelor frontiere din vest ale României, cunoscând bine engleza, franceza și italiana. În 1922 este ales episcop de Lugoj. Ca senator de drept, a apărat cu curaj drepturile Bisericii Române Unite și principiile moralei creștine. A dispus, la indicațiile și pe cheltuiala sa, înfrumusețarea "Catedralei Pogorârea Sfântului Spirit din Lugoj", cu o lucrare monumentală a pictorului Virgil Simionescu. Ca urmare a decesului mitropolitului Vasile Suciu, episcopul Alexandru Nicolescu a fost ales mitropolit al Bisericii
Alexandru Nicolescu () [Corola-website/Science/306802_a_308131]
-
ebraică. Lévi a fost fiul unui cizmar din Paris; urmând cursurile Seminarului Romano-Catolic. Părăsește în scurt timp seminarul, având în vedere că se îndrăgostise. Este autorul mai multor lucrări religioase minore: "Des Moeurs et des Doctrines du Rationalisme en France" ("Morala, Obiceiurile morale și Doctrinele Raționalismului în Franța" - 1839), " La Mère de Dieu" ("Maica Domnului" - 1844), urmate de două lucrări radicale publicate după părăsirea seminarului, "L'Evangile du Peuple" ("Evanghelia Oamenilor" - 1840), "Le Testament de la Liberté" ("Testamentul Libertății"), publicată în timpul Revoluției
Eliphas Lévi () [Corola-website/Science/306840_a_308169]