10,006 matches
-
puternică Încărcătură simbolică și par, la o primă vedere, să fie Într-o puternică antiteză: prima este cunoscută deoarece acolo a acționat una dintre cele mai longevive grupări de rezistență din România, „Haiducii Muscelului”, iar a doua, pentru că este localitatea natală a ultimului lider comunist al României, Nicolae Ceaușescu. Diferențele nu se opresc aici: În timp ce Nucșoara a trebuit să suporte ca un stigmat trecutul anticomunist, Scorniceștiul a avut statutul unei localități privilegiate. În sfîrșit, datorită terenului accidentat de munte, Nucșoara nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
America! America!”, Lettre Internationale, nr. 24, iarna ’97-’98, pp. 58-88. Doru Radosav, Donbas. O istorie deportată, Sathmarer Schwaben, Ravensburg, 1994, p. 48. Interviu cu Sofia Magyari, luat de Cătălin Frangulea și Jill Massino, iulie 2001. Deși noțiunea de „țară natală” generează probleme, am optat pentru folosirea acesteia În dorința de a accentua faptul că etnicii germani chestionați În cadrul acestei cercetări nu erau doar cetățeni români, ci, de asemenea, În mare măsură, aceștia se simțeau puternic atașați sentimental de România de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
, Pécs, Ungaria - 4.XI.1940, Sighișoara), traducător. După studii secundare în orașul natal, se înscrie la Facultatea de Științe Juridice din Budapesta, pe care nu a absolvit-o. Lucrează ca ziarist la Pécs și Szeged, apoi se stabilește la Arad. În perioada interbelică colaborează la mai multe periodice transilvănene cu publicistică, nuvele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
SAVU, George (29.X.1923, Pianu de Jos, j. Alba), poet. Este fiul Anei și al lui George Savu, țărani. Face școala primară în comuna natală, patru clase gimnaziale la Sebeș-Alba și pe celelalte la Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia. În 1942-1943, elev în penultima clasă, întrerupe școala pentru un an, fiind grav bolnav. Debutează la „Universul literar”, în noiembrie 1942, cu poezia Tristia, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
Ursu) și al lui Ion Bugarin, țărani. B. a urmat gimnaziul și școala normală în Caransebeș. A fost învățător, secretar al Revizoratului școlar din Lugoj, funcționar al Inspectoratului școlar regional Timișoara. Descoperind încă din școală, prin Nichifor Crainic, poezia „șesurilor natale”, începe să scrie. Debutează în „Semenicul”, în 1930. Va colabora la numeroase publicații din Lugoj („Răsunetul”, „Acțiunea”, „Învățătorul bănățean”, „Conștiința națională”), Timișoara („Vestul”, „Luceafărul”, „Fruncea”, „Colț de țară”, „Suflet nou”, „Cuvântul satelor”, „România de Vest”, „Dacia”, „Poporul român”, „Îndreptarea”), Arad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
, Mihai (3.IX.1942, Larga, j. Edineț), critic și istoric literar. Este fiul Anei (n. Habureac) și al lui Ilie Cimpoi, țărani. Urmează cursurile primare și medii în satul natal. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965), este redactor la revista „Nistru” (până în 1972), consultant la Uniunea Scriitorilor, redactor la editurile Cartea Moldovenească și Literatura Artistică, secretar literar la Teatrul de Stat „Mihai Eminescu” (1982-1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
OPRIȚĂ, Doina (25.V.1948, Dăbâca, j. Cluj), traducătoare. Este fiica Mariei (n. Mureșan) și a lui Ioan Opriță, țărani. Urmează școala elementară în comuna natală (1955-1962), Liceul „Petru Maior” din Gherla (1962-1966) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1967-1972). După ce între 1975 și 1977 este profesoară în învățământul secundar, devine cadru didactic la Catedra de limba română pentru studenții străini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288559_a_289888]
-
orizontul liric. În Ctitorie în albastru (1972) și Voievod de stea (1973) nu va mai rămâne decât o impetuozitate exterioară a declamației, echilibrată însă de o sfiiciune a dezrădăcinatului. Pentru cel ce era scoborâtor din pădurile Țării de Sus, peisajul natal devine obsedant: „Căutați-mă prin păduri, printre ape, / Fiindcă acolo mă limpezesc, acolo curg” (Căutați-mă). Se face simțită aici glisarea de la jubilația omului cetății către bucuriile mici, intime („o bucurie de dor, o bucurie de cuvânt”). Poetul își caută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
își caută rădăcinile („M-aș întoarce spre culmi, în arbori și-nceput,/ dar turmele-n pietre și-n nisip s-au prefăcut”), dar nu mai găsește drumurile, nu mai găsește nici fântânile ca „rănile vârstei să-mi spele”. Alteori pământul natal ia proporțiile fabulosului boreal. Fiorul liric este autentic și câteva poeme despre iarnă sunt notabile: „Ninge cum n-a mai nins de-o viață, / Lerui-ler, lerui-ler,/ Ning peste sănii călătorite în ceață; /săniile ruginesc la poarta raiului,/ Caii pasc iarba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
, Constantin (12.V.1916, Pașcani - 2.II.2009, Iași), istoric și critic literar, poet, prozator. Este fiul Elenei (n. Nistor) și al lui Constantin Ciopraga, tâmplar. A urmat școala primară și gimnaziul în orașul natal, între anii 1927 și 1932. Din 1933, devine elev la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, pe care l-a absolvit în 1937. În același an se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, terminată în 1942
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Arta conversației. Și aici sunt urmărite micile probleme ale fiecăruia - statul la cozi, grijile, copiii, bătrânețea -, dar tragedia la nivelul întregii societăți e ignorată; cea mai mare problemă pare a fi dorul de copiii emigrați și gândul obsedant că pământul natal nu trebuie părăsit. O carte cu totul surprinzătoare este Sărută pământul acesta (1987), un roman-frescă poetizat al Daciei cucerite de romani. După aproape un deceniu, în care a dat edițiile ne varietur ale volumelor anterioare, prozatoarea revine în 2002 cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
leneșă către grajd. Auzeam sunetul înăbușit al tălăngilor, cântecul răgușit al unui cocoș. Mirosul plăcut al unui foc de lemne - mirosul cinei care se apropie - plutea în aer. Căci bunica ne spusese clar într-o zi, vorbind despre orașul ei natal: - Oh! Pe vremea aceea, Neuilly era doar un sat... O spusese în franceză, dar noi nu cunoșteam decât satele rusești. Iar satul, în Rusia, era neapărat un șir de izbe - chiar cuvântul derevnia vine de la derevo - copac, lemn. Confuzia a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vedea în ea adolescenta scheletică, lividă, care se îneca înfulecând coji de cartofi... Le cercetam viața printr-o perdea de lacrimi. Îl vedeam pe tata, într-o seară caldă de iunie, întorcându-se după lăsarea la vatră, în satul lui natal. Recunoștea totul: pădurea, râul, cotitura drumului. Și pe urmă - un loc necunoscut, o stradă neagră, alcătuită din două șiruri de izbe calcinate. Și nici o ființă vie. Doar chemarea fericită a unui cuc, ritmată de zvâcnetele fierbinți ale sângelui deasupra urechii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
COCÂRLĂ, Ion (26.VIII.1882, Costâna, j. Suceava - 1943, Suceava), poet. A făcut liceul la Suceava, absolvit în 1900, și studii superioare (neterminate) la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți. Este înmormântat în satul natal. A colaborat la „Junimea literară”, „Sămănătorul”, „Deșteptarea” ș.a., semnând uneori și Leandru. În placheta Jalea satelor (1911) predomină motivele înstrăinării și dorului de locurile natale. Versurile sunt sprințare, cu evidente reminiscențe din poeziile lui O. Goga și G. Coșbuc. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286308_a_287637]
-
studii superioare (neterminate) la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți. Este înmormântat în satul natal. A colaborat la „Junimea literară”, „Sămănătorul”, „Deșteptarea” ș.a., semnând uneori și Leandru. În placheta Jalea satelor (1911) predomină motivele înstrăinării și dorului de locurile natale. Versurile sunt sprințare, cu evidente reminiscențe din poeziile lui O. Goga și G. Coșbuc. SCRIERI: Jalea satelor, Suceava, 1911. Repere bibliografice: N. Moscaliuc, I. Pânzaru, Scriitori bucovineni, 1992, 33; Satco-Pânzar, Dicționar, 50; C. Loghin, Istoria literaturii române din Bucovina, ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286308_a_287637]
-
după modificarea frontierei - dincolo de metamorfozarea atmosferei generale a străzii - a fost că soției sale i-a căzut pe umeri toată treaba din casă, până și spălatul vaselor - aproape toate secuiencele angajate servitoare la Brașov s-au întors acasă, în satul natal, aflat peste frontieră. Polițistul din satul Armășeni (Csíkmenaság) îi dădea astfel știrea, într-o maghiară stâlcită, părintelui tânărului K.A., de 19 ani: "Acum suntem maghiari". La care cel oprit în drum i-a răspuns: "Am fost și până acum
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
mierii, al turturelelor” în nepieritoarea lume a artei. Al. HUSAR - 2006 Primul din cei patru copii ai Mariei și Constantin Toporaș, VIORICA TOPORAȘ s-a născut la 4 februarie 1941 la Pâcești - Sascut, județul Bacău. Școala o începe în comuna natală, continuând cursurile primare, gimnaziale și liceale la Liceul “Alexandru Ioan Cuza” din Focșani. Își ia licența în Istorie - Filozofie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iasi, secția istorie - română. Înclinația spre frumos se manifestă din copilărie. Mediul Intelectual al familiei îi oferă
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
, George (17.XI.1932, Bilca, j. Suceava - 1.VI.2004, București), critic, istoric literar și folclorist. Este fiul Varvarei (n. Tărâță) și al lui Atanasie Muntean, țărani. A făcut școala primară și gimnaziul în satul natal, o clasă la Școala Normală din Siret (1946-1947) și apoi Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți (1947-1953). În 1953 a fost admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția regie de film, de unde este îndepărtat după numai un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
o familie preoțească, de origine aromână, compensa puțina instrucție școlară cu bogate cunoștințe folclorice. Viitorul poet a început să vorbească abia la patru ani și n-a reușit niciodată să pronunțe ușor consoana r. Cursul primar îl începe în satul natal (1901), continuând la școala săsească din Sebeș (1902-1905). Urmează apoi Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1905-1914). Elev foarte studios, cu atracție precoce pentru filosofie, după ce trece bacalaureatul, ca să nu fie încorporat în armată, odată cu izbucnirea primului război mondial, se înscrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
veșniciei lui, prin fauna sacră pe care o găzduiește, taurul neînjugat, ursul tămăduitor, licuricii cu lămpașe. Volumele La curțile dorului și Nebănuitele trepte reiau motive lirice anterioare, adăugându-le o mai intensă nostalgie în prelungita depărtare de țară, după plaiurile natale, dar și imagini cu tot mai dese note locale (Olarii, Mânzul, Veste) și cu trimiteri spre credințe străvechi. E sensibilă și o abandonare treptată a formelor prozodice libere, în favoarea celor regulate, cu preferință pentru metrica populară. În asemenea versuri ritmate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
L'Agonie sans mort53 apărut în 1960 la Paris (Editura "Le mont Saint-Clair") semnat de Ch. Sèverin, pseudonim identificat cu ilustrul clasicist N.I. Herescu, de către Virgil Ierunca 54, pe baza unor indicii precum numele ales aluzie la toponimul Severin, orașul natal al profesorului de istorie a literaturii latine, pasiunea pentru clasici, vădită în frecvența citatelor și a topoi-lor greco-latini, caracterul aproape memorialistic al multor pasaje referitoare la situația românilor exilați din Paris. Captivantul roman în care "N.I. Herescu relatează fapte autentice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nezburătoare, asemenea struțului african, cu miraculoasa lume a insectelor ce cuprinde omizi albastre de lungimea unui braț de om și molii de 25 cm, păianjeni mortali ca cei din Sydney cu pânza sub formă de pâlnie etc. Ciudățeniile pământului lor natal au devenit o sursă nesfârșită de fascinație pentru turiști. Sortiment bizar de faună nativă: mamifere care depun ouă, șobolani care mănâncă pitoni, păianjeni care mănâncă păsări și crocodili care mănâncă crocodili, capricii ale naturii, datorat epocilor de evoluționistă de izolare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Phar Lap, „Red Terror” (Teroarea Roșie), al cărui palmares este excepțional: 51 de curse din care 37 câștigate, ultima fiind la Agua Caliente Handicap, În California. Celebritatea amintirii sale continuă și după dispariție: scheletul său se află În Noua Zeelandă, țara natală, pielea sa Împăiată este la Melbourne, iar inima la Canberra. Cel mai mare jocheu australian a fost George Moore. Cursele de cai sau de câini de vânătoare continuă să captiveze imaginația tuturor, și aduce milioane de dolari În gențile bookmakerilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
neam de oameni pașnici - tongata venua. Disperați de atâtea căutări, Toi și tovarășii săi de drum au hotărât să se stabilească acolo, unde pământul era roditor, poporul prietenos, iar pește și păsări se găseau din belșug. Vatonga revenind pe pământul natal, Tahiti, a strâns o ceată mare de războinici și Împreună cu nevestele lor au plecat În căutarea lui Toi, ajungând pe țărmurile insulei Ao-tea roa, unde s-au regăsit. În secolul al XIV-lea În Polininezia Centrală aveau loc certuri și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Zeelande, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost căpitanul James Cook, dar nu a putut intra În Milford Sound. Fiordul a fost botezat abia În anii 1820 de John Grono, un căpitan galez de corabie, În amintirea orașului său natal, Milford Haven din South Walles. Maorii numeau fiordul Piopio-tahi, adică „Sturzul Singuratic”, despre care tradiția spune că Însoția eroul legendar, Maui care ceruse Zeiței Morții nemurirea pentru ființele omenești, făcând dragoste cu ea În timp ce aceasta dormea. A doua zi, zeița
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]