9,860 matches
-
nebunia, „Întunecarea minții”, este mai „grea decât a nopții”. Neculae Mavrocordat afirmă: „bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai Învederate, pe când cele ale sufletului ajungând culmea, robesc cu totul pe cel suferitor, și-i răpesc orice simțire”. Simptomele nebuniei sunt bine cunoscute, de mult timp. Dimitrie Cantemir vorbește de prodromele alienării: „În 1705 a fost numit Ciorbuli Ali Pașa În postul de mare vizir, Într-o zi, după ce i s-a prezentat ambasadorul Franței, Feriol, vizirul a spus: acest
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
sa continuă”. Și din acest prognostic s-a adeverit În mai puțin de una sau două zile; căci În adevăr, Feriol a Înnebunit și a fost așa de furios, Încât a trebuit să-l țină „legat În fiare” (Pompei Samarian). Nebunia intermitentă, așa-zisa psihoză periodică, este cunoscută. Pravilistul menționează unele criterii medico-legale legate de această situație: „Cele ce-i când și când nebun, iar nu În toate zilele, cum s-ar zice, patru luni iaste nebun, iar cinci, șase luni
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
pravile, care vorbesc de „muierea nădușită de Duhul necurat, adică În care lăcuește Duhul hitlean”, care poate justifica despărțirea dacă unul din cei doi soți „se va birui de dracu și se va Îndrăci”. Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum o găsim de mai multe ori, Începând din sec. al XVII-lea, boală care include multe stări patologice: - oligofreniile, a căror existență și chiar incidență o reconstituim prin analogie (majoritatea cauzelor cunoscute astăzi existau, unele
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
ciudat. El întâlnește un personaj malefic, un fel de vrăjitor practicând chiromanția, spiritismul și chiar magia neagră și care vrea să-l convertească la diabolism. Ambii prieteni, poetul și profesorul, obsedați de ideea geniului, poartă discuții repetate despre geniu și nebunie, geniu și putere, geniu și prostie, geniu și închipuire etc. Poate că acesta este cel mai bun roman al scriitorului. SCRIERI: Clopotul viselor, Craiova, 1975; Dealul lupului, Craiova, 1978; Poveștile de fiecare zi, București, 1982; Drum în tăcere, Craiova, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
circumstanțele sunt diferite, dar, în general, ele se explică prin particularități psihice, întâmplări nefericite, factori ostili din mediul familial sau social, toate supuse de personaje unei priviri insuficient distanțate. Cauze și relații dificil de lămurit produc derută și suferință continuă, nebunie, crimă, moarte. Absența lucidității, manifestările instinctuale, relativitatea reperelor, sărăcia, primejdiile și brutalitatea instaurării comunismului, condițiile din detenție, din armată sau din spitalele de psihiatrie macerează existența individului, uniformizând-o până la anulare. Personaje cu minți și suflete vitriolate simt lumea ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
de apoi, când totul va fi înghețat. Cuvinte, sintagme, câmpuri semantico-simbolice, imagini răzlețe se alătură, se întretaie, se resping, vorbind despre imposibilitatea comunicării. Lucruri, fragmente trec doar prin fața ochiului, căci spiritul e epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
Germania era altfel. Acolo, Willy și eu ne luam bastoanele și...". Vorbea cu drag despre viața din Germania. Între timp este servit prînzul. La masă, cineva aduce vorba dspre războiul izbucnit doar cu cîteva săptămîni înainte. "Ah, războiul! E o nebunie să declanșezi un război. Marile națiuni nu se gîndesc decît la putere. Nu le pasă de cei care suferă din cauza lui". Într-o manieră conciliantă, Guy prezice o prăbușire financiară a Germaniei. (Guy era destul de naiv ca să nu știe că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că truda umană submina fericirea oamenilor ca urmare a Revoluției Franceze, a filosofiei secolului al XVIII-lea, precum și a logicii carteziene. Individul era lăsat liber, pradă poftelor sălbatice și incapacității lui de a se adapta și de a prevedea viitorul. "Nebunia individului, care distruge materia primă, va duce nu numai la nimicirea civilizației, ci și la lucruri și mai rele. Trebuie găsit un răspuns acceptat de toți, dar nu pe linia propusă de ruși. Omenirea trebuie să găsească o soluție (mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Budapesta, 1946, p. 8 100 Elvan, Abba, The Story of the Jews, New York, 1968, passim 101 La 10 martie 1920, Cuza i-a trimis lui Iorga o notă scrisă pe un meniu (probabil că profesorul Cuza avusese un acces de nebunie în timp ce cina la Hotelul "Bulevard"): "Cuza către Iorga". Apoi: "Cuza este reperul după care poate fi măsurată distanța străbătută de Iorga din momentul intrării lui în lupta politică pînă unde se află astăzi". Nota era nesemnată, dar scrisul lui Cuza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se amuză cu subînțeles pe seama „erecțiilor generale” și „războiului erotismului care ne Îneacă”. Doi ani mai târziu, În Laberinto de pasiones (Labirintul pasiunilor), teroriști și nimfomane se tachinează reciproc cu remarci scabroase, dezbătând la un moment dat dacă „micile lor nebunii” au sau nu prioritate În raport cu „viitorul unei națiuni”. Cu fiecare film, decorurile erau tot mai elegante, peisajele urbane tot mai șic. În 1988, cu Mujeres al borde de un ataque de nervios (Femei În pragul unei crize de nervi), Almodóvar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru nouveaux riches din mediul de afaceri - nu era pe placul venerabilei elite conducătoare a țării; la rândul ei, le Întorcea antipatia cu vîrf și Îndesat. Conservatorii mai bătrâni erau șocați de disprețul ei rece pentru tradiție sau experiență: când nebunia privatizării a atins apogeul, fostul prim-ministru Harold Macmillan a acuzat-o că vinde „argintăria familiei”. Predecesorul ei, Edward Heath, care descria cândva cu indignare mașinațiunile bine cunoscute ale unui afacerist britanic corupt drept „fața inacceptabilă a capitalismului”, o detesta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
central-secundar jucat de această țară. Printr-un „dublu și nemeritat noroc”, Austria, care a fost - cu sau fără voie - principalul aliat al lui Hitler, a beneficiat de avantajul de a fi alipită Vestului și, totodată, descrisă drept „prima victimă” a nebuniei naziste. În ultimii ani ai comunismului, ea era privită drept poarta spre libertate, drept locul ce le amintea statelor devenite sateliții Moscovei de propria prosperitate, libertate și demnitate. Viena reprezintă o proiecție a Europei chiar prin imaginea celor două gări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
modificat, această formulă stă În picioare și atunci când vorbim despre tranziția postcomunistă. Ceea ce confirmă teza Îmbrățișată și de Tony Judt conform căreia răsturnarea lui Ceaușescu e rezultatul deciziei eșalonului secund de a-și prezerva privilegiile Într-un mediu eliberat de nebunia paranoică a Conducătorului. Rândurile de față nu și-au propus să fie o analiză amănunțită a acestei extraordinare cărți. Ecoul critic internațional formidabil este pe deplin motivat. Istoria lui Tony Judt nu este doar opera unui savant perfect echipat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre. Îmi pun o întrebare: de ce la Pitești au fost schingiuiți numai legionari și numai Biserica Lui Hristos a fost batjocorită? Lucrurile nu sunt întâmplătoare. Așa a fost și în războiul sfânt din Spania. Răspund
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
aruncă în chinuri și bezna celulelor tineretul naționalist care nu făcea altceva decât că se pregătea ca ostași fideli ai neamului pentru zilele viitoare. Această faptă nedreaptă și păgubitoare pentru viitorul neamului își avea resortul în miopia sa politică și nebunia de a se considera un trimis al Cerului, credea că prin dispariția sa, se pierde neamul românesc. A murit în condițiuni rușinoase pentru istoria noastră, vândut de proprii lui colaboratori și de regele pe care el l-a servit, distant
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ucidere în masă, precum cea a desfrânatului asasin Carol al II-lea, a nefericitului Ion Antonescu, condamnarea la moarte a tineretului și trimiterea pe front în așa zise batalioane de reabilitare, batalioanele morții, apoi îngrozitoarele crime comuniste, este un blestem, nebunie și trădare. Da, cercetați faptele celor trei guvernanți, dragi cititori, și apoi luați poziție. De ce ne asupriți și ne ucideți fără a cerceta și a cunoaște adevărul? Noi, legionarii, nu avem dreptul de a ne mărturisi crezul nostru, nu avem
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
trebuie nimicit. Toate guvernările, începând cu anul 1930, sunt o „cascadă” de morți și de morminte, fior de prigoniri care au masacrat pe nepartizani, legionari, până la al șaptelea neam. Numele de legionari a ajuns „stafie înfiorătoare”, plăcere cruntă, dirijată de nebunia și desfrâul unor oameni, lupii beznelor, comuniștii, care au născocit atâtea infamii pe seama legionarului pentru ca omul să nu mai vadă îngrozitoarele lor crime cu care au însângerat țara, și pun paravan legionarofobia la adăpostul căreia guverneză și azi pe cei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fost scut pentru Biserică și Neam. Unii, vitejia și dăruirea legionarului, le-au considerat râvnire de măriri fiindcă ei, handicapați mintal și spiritual, sunt niște răgălii de ars în foc, sunt cioburi ridicole din adevăratul om. Ei au mers până la nebunia de a afirma că jertfele legionare sunt misticism și naționalism infantil. Da! Jertfa supremă a eroilor legionari Ion Moța și Vasile Marin, căzuți pe frontul Spaniei naționaliste pentru apărarea Crucii și a Mântuitorului Hristos la Majadahonda în 13 ianuarie 1937
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la ora două. La ora opt, încă mai mâncau. Cidrul galben lucea, vesel, limpede și auriu, în paharele mari. După fiecare fel de mâncare se făcea un " trou normand "*, cu un păhărel de rachiu care aruncă foc în trupuri și nebunie în creieri. * "Le trou normand " este un obicei din regiunea franceză Normandia, conform căruia se consumă un pahar de rachiu după fiecare fel de mâncare, pentru a înlesni digestia. B. Masă se află în tinda mare, unde puteau încăpea o
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de oameni. S-au așezat la ora două. La ora opt, încă mai mâncau. Vinul alb lucea, vesel, limpede și auriu, în pocaluri. După fiecare fel de mâncare se făcea o pauză de rachiu, care aruncă foc în trupuri și nebunie în creieri. Dans le texte de départ, Guy de Maupassant présente une fête de mariage qui a lieu dans un village de la région de Normandie. Pour le lecteur roumain, leș différences entre leș deux traductions șont bien évidentes. Le traducteur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și a unei sensibilități care se conturează problematic odată cu pierderea Euridikei, alegerea unui personaj mitologic ca Orfeu devine emblematică pentru modul în care simbolismul se inserează în modernitate. Sfârșitul tragic al eroului-poet corespunde sinuciderii lui Narcis, precursor al dandy-iilor sau nebuniei Ofeliei, evenimente similare unei sensibilizări a materiei care incorporează printr-un animism liric substanța acestor personaje. De asemenea, o posibilă temă decadentă este adusă în discuție cu tabloul Decapitarea sfântului Iona Botezătorul, expus în 1870. Pictura se remarcă prin echilibrul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
români, și nu numai ei, nu vor fi rămas insensibili și care, cu forța pe care o are moda, impune un stil, o atitudine, care se regăsesc atât în literatura, cât și în pictura simbolistă: "Câțiva ani, cât a durat nebunia Burne-Jones, femeile franceze în pas cu moda s-au îmbrăcat și s-au comportat "à la Burne-Jones", au cultivat un ten palid, ochi încercănați și un aer de epuizare nesănătoasă"82. În acest context, entuziasmul lui Ștefan Popescu își găsește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un cocktail tipic decadent. Cu toate acestea, cu Ophelia (1852), Millais tratează tema cu o concizie realistă care-l caracterizează, de altfel, și pe William Holman Hunt. De asemenea, Lucie-Smith apreciază caracterul simbolist al acestor picturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestuia o dizgrație aproape unanimă. Semnele aproprierii poetului ca figură simbolică se găsesc peste tot la sfârșitul secolului, iar întâlnirile întâmplătoare cu Eminescu sunt consemnate de contemporani mai tineri sau mai vârstnici ca întâlniri emblematice, învăluite în mister. Moartea degradantă, nebunia care-l condamnă la o stare deplorabilă și abandonarea sa într-un sanatoriu configurează tiparul unei martirologii a artistului excepțional, martirologie de factură simbolistă. În aprilie 1883, apare la Viena poemul "Luceafărul", care-l va consacra pe Eminescu drept marele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Micle, contribuie la forjarea martirologiei romantice eminesciene. Nefericit în dragoste, cu lira sfărâmată, într-o lume mult prea trivială pentru a găzdui și recunoaște geniul, înzestrat cu o capacitate vizionară asociată geniului poetic, și care suportă o reconversie maladivă în nebunie, cum sună clișeul sentimental romantic, Eminescu dobândește în foarte scurt timp chipul emblematic al propriei sale ficțiuni poetice, al alter-ego-ului său ficțional, Luceafărul-Hyperion. Majoritatea ilustratorilor vor porni de la această corespondență, apelând deopotrivă la o fotografie din tinerețe a poetului, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]