10,018 matches
-
marcate de masacrele recente și din acest motiv mai puțin agresive decît înainte, care nu aveau alt țel decît satisfacția calmă a economiilor lor naționale care le mărginea orizontul atîta vreme cît structura unei economii mondiale dispăruse la 1914. Ori, nenumărații scriitori și artiști de toate felurile doreau altceva. O mîntuire promisă unora de revoluția socială din Rusia, iar altora de aceea ce avea să devină revoluția rasistă. Cînd se aflau pe poziție de stînga, aceștia preferau Internaționala Marseiezei fie că
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se situează germanofonii, cehii, maghiarii, polonezii și chiar croații, iar de cealaltă, slovacii, slovenii sau rutenii. De asemenea, vor diferenția popoarele ce au conaționali în afara frontierelor Imperiului italieni, polonezi, sîrbi și români din cele ce nu au. În felul acesta, nenumăratele naționalități sînt cam peste tot amestecate și în poziție de rivalitate. În schimb, dificultățile presupun totuși și un avantaj, anume, stimularea căutării unor formule noi de coexistență politică. Împăratului Franz-Josif, nu-i trece prin minte nici un moment ideea germanizării unificatoare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În fapt, singură armata elvețiană este națională iar aceasta evită, bineînțeles, să se acopere de glorie. Pactul helvetic poate fi astfel interpretat ca un angajament de "co-cetățenie" mai curînd anarhistă decît aflată sub tu-telă. În ciuda abținerii masive a elvețienilor în timpul nenumăratelor lor consultări electorale, limbajul oamenilor politici ca și al presei atestă acest fapt. Vocabula cea mai plină de semnificație, din lexicul politic nu exaltă Republica sau Parlamentul, adică Statul sau casta profesioniștilor ce dețin puterea, ci se referă la Suveran
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
etnocultural, chiar și atunci cînd acesta rămâne fantasmagoric, exceptînd Catalania, Țările basce și Galicia. Avînd în vedere specificarea evanescentă a cetățeanului individual, nimic nu ne împiedică, în definitiv, să ne imaginăm că suveranitatea acestor popoare reprezintă esențialul. Ceea ce înseamnă că nenumăratele colectivități ale demos-ului spaniol sînt inventate pe trei sferturi și elementul spaniol nu are existență politică decît dacă se admite în prealabil obligația de a se integra într-o comunitate primordială și nu numai civică. Ce-am putea spune
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
adună focul gheenei prin flacăra aceasta, pe care o aprind împotriva noastră! Încetați de a mă plânge și de a-mi sfărâma inima! Sunt gata să mor pentru numele Domnului Iisus (Fap. 21, 13) nu numai o dată, ci chiar de nenumărate ori, de-ar fi cu putință»”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 531. footnote>. Mucenicului Agapie, împăratul roman Maximian i-a făgăduit că-l eliberează dacă-și reneagă credința. Agapie a mărturisit însă că, de dragul credinței în Făcătorul
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
p. 14. footnote>. Ni s-au păstrat până astăzi colecții cu Viețile Sfinților, în paginile cărora găsim mărturii despre martirii primelor secole și despre martirajul lor. Creștinii au păstrat cu cinste și pietate sfintele lor moaște care săvârșesc și astăzi nenumărate minuni. Ne-au rămas, de asemenea, calendare creștine cu numele lor, rugăciuni ale lor, precum și pildele lor de cutezanță în mărturisirea și apărarea dreptei credințe. Cu toate acestea, nu cunoaștem viețile tuturor sfinților martirizați. Persecuțiile veneau atât de intempestiv, atât
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
văzut, pentru că relatările mele despre Închisori, despre sărăcie, colectivizarea forțată, despre cozile la alimente i-au decepționat Într-atît Încît am fost considerat un personaj care n-avea ce căuta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumărate ori ocazia să aud din partea lor observația potrivit căreia ceea ce s-a Întîmplat În România este imposibil să se Întîmple și În Franța pentru că „noi n-o să ne lăsăm duși de nas”, așa ziceau francezii. Pentru ei, instaurarea unei dictaturi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
translații sau mișcări de populație dintr-un punct În altul al globului pot fi considerate emigrații și imigrații. De aceea, procesul de metamorfozare a românilor mutați În SUA În români americani a fost unul foarte complex și care a ridicat nenumărate semne de Întrebare. Nu știm exact și nici nu vom ști vreodată cîți dintre românii care au traversat Atlanticul și au ajuns În America au devenit români americani. Unii s-au Întors În țara de origine, iar alții nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În România - sau fiind duși direct În Germania de Vest sau Ungaria - Între 1947 și 1951. Pentru cei care au supraviețuit pînă la sfîrșit, reacția la aflarea veștii că vor fi eliberați a fost neîncrederea, de vreme ce gărzile Îi amăgiseră de nenumărate ori că vor pleca acasă. Într-adevăr, nici chiar pregătirile de plecare nu i-au liniștit, dimpotrivă, au creat mai multă teamă, așa cum s-a Întîmplat cu Maria Cocîrlă: A venit timpu’ cînd ne-a spus că venim acasă. Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și nostalgia după comunism. Pentru perioada imediat postrevoluționară, aceeași autoare oferă date În Românii după ’89. Și În acest context, e de remarcat că teoria situației istorice cu privire la sistemul politic românesc nu poate fi respinsă a priori. Ar rămâne neexplicate nenumărate elemente dacă am considera că discontinuitatea instituțională a fost „absolută”. Filiația cu sistemul anterior nu poate fi contestată. De altfel, chestiunea menținerii, sub o formă sau alta, a Securității (evident, nu În aceleași structuri instituționale), care, după cum Înșiși autorii observă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
industrie, acolo unde au avut loc cele mai multe disponibilizări, urmați de cei din construcții. Aceste ramuri ale economiei naționale au fost cele mai serios afectate de criza economică, iar firmele care își desfășurau activitatea în cadrul lor au fost nevoite să ia nenumărate măsuri organizatorice pentru a își putea continua activitatea. Graficul 5.1 Ponderea numărului mediu de salariați din România în populația totală a țării în perioada 2007-2009 --------- NOTĂ(CTCE) Imaginea graficului se găsește în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237017_a_238346]
-
intitulată Ei pășesc spre țelul propus, prilej pentru S. de a realiza o parodie a literaturii schematice, după cum apreciază Valeriu Cristea. Și în romanul Solfegiul biruinței alcătuirea și redactarea unui ziar devine un mobil ideal pentru a pune în pagină nenumărate mostre de comedie lexicală, ca simptom al vidului interior. Cărțile de reportaje - Martori oculari (1976, semnată împreună cu Dorin Tudoran) și Evenimente mari, evenimente mici (1982) - uzează, de asemenea, de etalarea și demontarea demagogiei de partid, căreia i se dezvăluie goliciunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
învăța nimic din această experiență. Dar cine crede că Dumnezeu poate folosi suferința în favoarea lui, să vorbească în ea Și prin ea, va fi deschis în a vedea mâna lui Dumnezeu la lucru în această nenorocire. Cuvioșii părinți, atinși de nenumărate boli, mulțumeau lui Dumnezeu și le considerau pe acestea ca fiind „iubirile lui Dumnezeu”. În acest sens, Cuviosul Părinte Porfirie Kavsokalivitul menționează: „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli (traducătorul cărții menționa că părintele a suferit de următoarele
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
administrată pacienților diabetici prezentând o formă de boală asemănătoare, sau cea apreciată de echipa de îngrijire ca fiind cea mai potrivită, luând în calcul oscilațiile glicemice din ultima perioadă. În caz că pacienta va refuza tratamentul prescris (așa cum a făcut-o de nenumărate ori), acest lucru va fi consemnat în foaia de observație. 6. Începând din data de 08.11.1997, pacienta a recurs la o formă nouă de șantaj și anume „greva foamei”, solicitând în mod expres prezența directorului institutului, precum și doze
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
dincolo de materie și... în Ceruri! Acesta este un element prelucrabil, iar prin trup și prin nevoile acestuia se exercită puterea din interior spre exterior. Sufletul este parte constitutivă din anatomia politică a puterii! Lecția victimelor și a torționarilor ne oferă nenumărate exemple ale relațiilor putere-contraputere sau rezistență. Tortura pentru mărturisire este lupta și puterea ce se exercită pe sufletele celor ce nu renunță, a celor care nu acceptă anumite idei/cunoașteri interesate politic, dogme ale regimurilor politice, compromisuri. Să ne amintim
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu lujeri de trandafiri decorativi care înconjurau intrările... Planul guvernatorului luminat eșuase. Revoluția din Octombrie a curmat toate acele tendințe decadente ale artei burgheze. Iar clădirea - o bucată îngustă din bulevardul visat - rămăsese unică în felul ei. De altfel, după nenumărate reparații, nu mai păstra decât umbra stilului său inițial. Îndeosebi campania oficială de luptă “împotriva supraabundenței arhitecturale” (la care, în fragedă copilărie, fusesem martori) îi dăduse lovitura fatală. Totul părea „supraabundent”: muncitorii smulseseră lujerii trandafirilor, astupaseră ferestruicile... Și cum întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de carne sfârtecată și sângerândă... Iar cerul nocturn al acelor ani s-a umplut pentru totdeauna cu monstruozitatea spălăcită a două zeppeline nemțești printre stalagmitele luminoase ale proiectoarelor. În sfârșit, a existat o zi, acel 14 iulie 1919, în care nenumărate șiruri de soldați au traversat Neuilly-ul îndreptându-se spre capitală. Trași la patru ace, cu privirea semeață și cu încălțările bine lustruite - războiul își relua aerul de paradă. Se afla oare printre ei și ostașul care avea să strecoare în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sfârșit, seama că erau doar nume franțuzești: Șampanskoe, Coniac, Silvaner, Aligoté, Muscat, Cahors... Da, îndeosebi contradicția aceasta ne lăsa perplecși: anarhiștii aceia știuseră să elaboreze un sistem de băuturi atât de coerent și de complex! Și, în plus, toate acele nenumărate vinuri alcătuiau, după spusele Charlottei, combinații nesfârșite cu brânzeturile! Iar acestea, la rândul lor, compuneau o veritabilă enciclopedie a gusturilor, a culorilor locale - aproape a toanelor individuale... Așadar, Rabelais, care bântuia adesea serile noastre din stepă, nu mințise! Descopeream că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un negustor de excremente de câine. Eram foarte mândru știind că marfa aceea ciudată era folosită, pe vremuri, la înmuierea pieilor... Dar cea mai importantă inițiere a mea, din vara aceea, a fost să înțeleg cum poți să fii francez. Nenumăratele fațete ale acestei identități insesizabile se orânduiseră într-un tot plin de viață. Era un mod de existență foarte ordonat, în ciuda excentricităților sale. Franța nu mai era pentru mine o simplă colecție de curiozități, ci o făptură sensibilă și consistentă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zdrobit era numit de oameni „samovar”. A povesti viața Charlottei era pentru ei o modalitate de a evita etalarea propriilor răni și suferințe. Cu atât mai mult cu cât spitalul ei, amestecând sute de soldați, veniți de pe toate fronturile, concentra nenumărate destine, acumula atâtea întâmplări personale. De pildă, soldatul care mă impresiona întotdeauna cu piciorul lui umplut cu... lemn. O schijă înfiptă sub genunchiul lui sfărâmase lingura de lemn pe care o purta vârâtă în tureacul lung al cizmei. Rana nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la altul... Simțeam că, în rezumat, iureșul acela îmi amintea insidios de ceva. „Viața!”, mi-a sugerat brusc o voce mută și buzele mele au repetat tăcut: „Viața...” Aceeași vânzoleală de trupuri mânate de dorință și care o ascund sub nenumărate fandoseli. Viața... „Și unde sunt eu în clipa asta?”, m-am întrebat, ghicind că răspunsul la această întrebare avea să dea naștere unui adevăr extraordinar, care urma să explice totul, definitiv. Dinspre alee au răsunat strigăte. I-am recunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trecător de uitare, un somn fulgerător de câteva minute. Căci nu am văzut vaporul apropiindu-se. Noi am deschis ochii când toată imensitatea lui albă, scânteind de lumini, ne domina deja. Crezusem că adăpostul nostru se afla în fundul unuia dintre nenumăratele coturi înțesate de epave ruginite. Dar se produsese contrariul. Ajunsesem, în întuneric, la extremitatea unui cap ce ieșea afară în mijlocul fluviului... Pachebotul iluminat care cobora ușor pe Volga s-a înălțat brusc deasupra bacului nostru vechi, etajându-și cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
numele ei „țvetok”, ba se învăluia într-o aură catifelată, discretă și feminină - devenind „o floare”. Mai târziu, aveam să mă gândesc la povestea miriapodului care, întrebat despre tehnica dansului său, s-a încurcat imediat în mișcările, altădată instinctive, ale nenumăratelor lui membre. Cazul meu nu a fost atât de disperat. Dar, din ziua lapsusului, problema „tehnicii” s-a dovedit inevitabilă. În prezent, franceza devenea o unealtă, căreia, vorbind, îi măsuram importanța. Da, un instrument independent de mine și pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlottei sub haină, am alergat spre casa noastră. Povestirea întreruptă îmi părea foarte tipică: la primele semne de liberalizare, toți rușii începuseră să-și scoată din străfundurile memoriei trecutul cenzurat. Și nu înțelegeau că Istoria nu avea nevoie de acele nenumărate gulaguri mărunte, îi ajungea unul singur, monumental și considerat clasic. Charlotte, trimițându-mi mărturiile ei, fusese probabil captivată, ca și ceilalți, de beția cuvântului descătușat. Zădărnicia mișcătoare a acelui pachet mi-a făcut rău. Am măsurat din nou nepăsarea disprețuitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]