10,298 matches
-
unul dintre regenții regali în timup, absenței lui Carol cel Pleșuv, plecat în campanie în Italia. Un anume Reginar apare ca fiind prezent la asediul asupra Parisului în 886, însă este posibil să fie vorba de un unchi sau un nepot al său omonim, numele de "Reginar" sau "Reginhar" ("Régnier", "Rainier") fiind extrem de comun în această familie. Reginar a fost inițial un sprijinitor al lui Zwentibold în 895, însă a rupt relațiile în 898, după ce acesta din urmă a devenit rege
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
unui anume Frederic Clem. Frederic Tuta a murit la 16 august 1291, la vârsta de 22 de ani, în castelul Hirschstein, din cauza consumului de cireșe otrăvitoare. Neavând un moștenitor pe linie masculină, posesiunile sale au fost divizate după moartea sa. Nepoții săi Dietrich al IV-lea și Frederic I au preluat Luzacia, în vreme ce Landsberg a fost vândut markgrafilor de Brandenburg din Casa de Ascania. Frederic Tuta a fost căsătorit cu Ecaterina (d. 1310), fiică a ducelui Henric al XIII-lea de
Frederic Tuta () [Corola-website/Science/328561_a_329890]
-
patru ani mai târziu, în 1288, a murit și Henric cel Ilustru, tatăl lui Albert. Aceste decese au amplificat și mai mult disputele din interiorul familiei. Ca urmare a morții tatălui său, Albert a devenit și markgraf de Meissen, în vreme ce nepotul său de frate Frederic Tuta - fiul lui Dietrich de Landsberg - a moștenit Marca de Luzacia, pe care a vândut-o fiului lui Albert, Diezmann în 1303. Puțin după aceea, Frederic a reușit să îl captureze pe tatăl lor în luptă
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
pe tatăl lor în luptă. Prin tratatul de la Rochlitz din 1 ianuarie 1289, Albert a obținut eliberarea, dar după ce renunța la o mare parte din posesiunile sale. El a reținut pentru sine Meissen, însă ulterior a vândut și această stăpânire nepotului său Frederic Tuta. Când, după moartea acestuia din 1291, verii săi Frederic și Diezmann au preluat arbitrar posesiunile sale, Albert —aflat în pline probleme financiare— a fost constrâns să vândă Thuringia în 1293 regelui Germaniei, Adolf de Nassau-Weilburg; potrivit contractului
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
Angliei Margareta de Anjou și Ana de Cleves. În 1265, soțul ei a primit titlurile de landgraf de Thuringia și de conte palatin de Saxonia, ca urmare abdicării tatălui său, care a păstrat pentru sine doar controlul asupra Meissen. După ce nepotul ei Conradin de Hohenstaufen a fost executat în 29 octombrie 1268 de către Carol de Anjou, Margaret, din poziția de următoare rudă legitimă a Hohenstaufenilor, a devenit regină a Siciliei cu drepturi depline și moștenitoare a dinastiei în ceea ce privește pretențiile asupra Ducatului
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
dispensă papală pentru a-și întrerupe jurămîntul și a se putea căsători, sau că pur și simplu ar fi fost extrem de urâtă. Nicio astfel de supoziție nu își găsește consistența din lipsă de probe. Moartea în 1172 a tânârului ei nepot Henric de Capua, fiul regelui Guillaume I cel Rău, a făcut-o pe Constanța moștenitoare prezumtivă a coroanei Siciliei, după ce nepotul ei mai mare Guillaume al II-lea cel Bun, care a murit necăsătorit până în 1177 și a cărui căsătorie
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
urâtă. Nicio astfel de supoziție nu își găsește consistența din lipsă de probe. Moartea în 1172 a tânârului ei nepot Henric de Capua, fiul regelui Guillaume I cel Rău, a făcut-o pe Constanța moștenitoare prezumtivă a coroanei Siciliei, după ce nepotul ei mai mare Guillaume al II-lea cel Bun, care a murit necăsătorit până în 1177 și a cărui căsătorie ulterioară nu a produs moștenitori. David Abulafia subliniază faptul că Guillaume nu a prevăzut uniunea dintre coroanele Germaniei și Siciliei ca
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
familia de Hohenstaufen. Guillaume i-a făcut pe nobili și pe oamenii importanți de la curtea sa să promită recunoașterea succesiunii Constanței, dacă el ar fi murit fără moștenitori direcți. Însă după moartea sa neașteptată din 1189, vărul său (și totodată nepot al Constanței) Tancred de Lecce a preluat tronul. Tancred era fiu ilegitim al lui Roger al III-lea, duce de Apulia, însă se bucura de sprijinul celor mai mulți nobili din regat. Socrul Constanței, Frederic Barbarossa, a murit în 1190, iar în
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
rugilor din confederația ostrogoților. El a convocat un conciliu cu scopul de a convinge confederația să încheie pace cu împăratul bizantin Iustinian I, punându-se sub suzeranitatea romană. Ostrogoții s-au opus încheierii luptei cu bizantinii, alegând în schimb pe nepotul lui Ildibad, Totila. Eraric a fost asasinat la puțină vreme după aceea de către susținătorii lui Totila. History of the later Roman Empire from the death of Theodosius I ..., Volume 2 by John Bagnell Bury.
Eraric () [Corola-website/Science/328577_a_329906]
-
a fost nevoit să acorde recompense contelui de Luxemburg pentru erorile sale. În 1183, Henric a sprijnit alegerea că arhiepiscop de Trier a lui Fulmar, care se numără printre oponenții împăratului Frederic I Barbarossa. Henric a trebuit să facă față nepotului său de frate, ducele Henric I de Brabant, conflictul izbucnind de pe urma poziției de apărător al abației de Sint-Truiden. Ducele din Brabant emitea pretenții asupra acesteia, ca parte a zestrei mamei sale. O înțelegere a pus capăt conflictului în 1191, iar
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
Adalberon (sau Ascelin) (d. 19 iulie 1030/ 1031) a fost cleric și poet francez, devenit episcop de Laon din 977. Adalberon era fiu al lui Reginar de Bastogne și nepot al episcopului Adalberon de Reims. El a studiat la Reims și s-a aflat în capitlul catedralei din Metz. Cronicarul Richerus de Reims amintește de o acuzație din 977 la adresa sa, lansată de ducele Carol de Lotharingia, fratele regelui Lothar
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
III-lea de Bar, a căzut în bătălia de la Azincourt din 1415. În 1419, Ludovic I de Bar, frate al ultimului cardinal și episcop de Châlons-sur-Marne, a acordat ducatul de Bar lui René, duce de Anjou și rege al Neapolelui, nepotul sorei sale Iolanda, René căsătorindu-se cu ducesa Isabela de Lorena. Iolanda de Lorena, care în 1444 se căsătorise cu contele Frederic al II-lea de Vaudémont, a devenit moștenitoare a ducelui Nicolae I de Calabria și de Lorena, în
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
Un conte de Cleves (limba germană: "Grafschaft Kleve"; limba olandeză: "Graafschap Kleef") a fost pentru prima dată menționat în secolul al XI-lea. În 1417, comitatul a devenit ducat. După moartea contelui Ioan din 1368, fieful a fost moștenit de către nepotul său Adolf al III-lea, conte de Mark, devenit Adolf I de Cleves. Comitatele de Cleves și Mark au fost în cele din urmă conduse în cadrul unei uniuni personale de sub Casa de La Marck, după ce fratele mai mare al lui Adolf
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
de astăzi se situează în Germania (parte landului Renania de Nord-Westfalia) și în Olanda (parte a provinciei Limburg), populația utilizând același dialect limburghez. Primul conte din regiunea ("gau") Jülich din Lotharingia Inferioară, Gerard I, a fost menționat în anul 1003; nepotul său Gerard al III-lea a început să se autointituleze conte de Jülich în 1081. Wilhelm al IV-lea, conte începând din 1219, a extins în mod semnificativ teritoriul, iar în 1234 a acordat orașului Jülich privilegii cetățenești, provocându-l
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
lui Napoleon I, Joachim Murat. Blazonul lui Murat combina leul roșu de Berg cu simbolurile ducatului de Cleves. În 1809, la un an după promovarea lui Murat din poziția de mare duce de Berg la cea de rege al Neapolelui, nepotul lui Napoleon, principele Napoleon Louis Bonaparte (1804-1831, fiul mai mare al fratelui lui Napoleon, Louis Bonaparte, rege al Olandei) a devenit mare duce de Berg; birocrații francezi au administrat teritoriul în numele minorului. Scurta existență a marelui ducat s-a încheiat
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
gresti scris că “Mueller”, cu particularitate în SUA. “Mueller” este de fapt o versiune anglicizata derivată din "Müller". însă nu și-a schimbat niciodată numele și întotdeauna a avut grijă să noteze cele două puncte deasupra literei “u.” Însă când nepotul său, Edward Groves, îl întreba care este diferența dintre “u” cu două puncte și “u” fără puncte, George își pronunța numele ca si cum s-ar fi scrist "Meller. Müller se ruga pentru orice și avea așteptarea că rugăciunea să îi fie
George Müller () [Corola-website/Science/328628_a_329957]
-
în 1246-1247, în opoziție cu Conrad al IV-lea al Germaniei. În 1226, fratele lui , Ludovic al IV-lea de Thuringia, a murit în drum spre Țară Sfântă, în vederea participării la Cruciada a șasea, iar Henric a devenit regent pentru nepotul său Herman al II-lea, aflat la vârsta minoratului. El a reușit să îi excludă pe nepotul său, ca și pe mama acestuia, Elisabeta de Ungaria, din linia de succesiune, iar din cca. 1231 a devenit landgraf în mod formal
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
IV-lea de Thuringia, a murit în drum spre Țară Sfântă, în vederea participării la Cruciada a șasea, iar Henric a devenit regent pentru nepotul său Herman al II-lea, aflat la vârsta minoratului. El a reușit să îi excludă pe nepotul său, ca și pe mama acestuia, Elisabeta de Ungaria, din linia de succesiune, iar din cca. 1231 a devenit landgraf în mod formal. În 1242 Henric Rașpe, împreună cu regele Venceslau I al Boemiei, a fost ales de către împăratul Frederic al
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
Conrad era unul dintre fiii împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen cu regina regenta a Ierusalimului, Isabela a II-a (Iolanda), ca al doilea fiu al acestora. Mama sa a murit în timpul nașterii sale. Prin tatăl său, Conrad era nepotul lui Henric al VI-lea și strănepotul lui Frederic I Barbarossa. Conrad a trăit în Italia până în 1235, când a vizitat pentru prima dată Germania. În acest răstimp, Regatul Ierusalimului, al cărui monarh era, era condus de tatăl său că
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
apărare și de fortificațiile subterane. Aceste fundații au fost construite cu calcar poros de Leitha adus de la Winden am See. Lucrările de lăcătușerie și fierărie au fost executate de Alexander Nehr. După 1906 împăratul Franz Joseph l-a numit pe nepotul său și succesor desemnat la tron, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, ca protector al clădirii palatului, l-a înlocuit pe Ohmann cu Ludwig Baumann, care a continuat lucrările de construcție până în 1923, dar nu le-a putut finaliza. Fațada dinspre
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
III-lea și Iacobine (Jacqueline). În cele din urmă, războiul s-a încheiat cu victoria lui Filip al III-lea cel Bun, ducele de Burgundia în 1432, care, între timp, moștenise pretențiile lui Ioan asupra comitatului de Olanda. Filip era nepot de frate al lui Willem al VI-lea, care se căsătorise cu o fiică a ducelui Filip al II-lea cel Viteaz de Burgundia. În 1432, Filip al III-lea a constrâns-o pe Iacobina să abdice din Hainaut și
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
asupra întregii Frizii, atât în dreptul său propriu cât și în cele al lui Dirk. Moartea fratelui său, Balduin al VI-lea din 1070 a condus la izbucnirea unui război civil în Flandra. Pretenția lui Robert de obținere a protecției asupra nepotului său Arnulf al III-lea a fost pusă în discuție de către Richilde, contesă de Mons și de Hainaut și văduva lui Balduin al VI-lea. Chestiunea a fost tranșată prin victoria de la Cassel a lui Robert, din februarie 1071, în
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
Robert al II-lea (n. septembrie 1250 - d. 11 iulie 1302) a fost conte de Artois. Robert a fost fiul postum și moștenitorul contelui Robert I de Artois cu Matilda de Brabant. Totodată, Robert era nepot de frate al regelui Ludovic al IX-lea al Franței. Soldat experimentat, Robert a luat parte la Cruciada aragoneză și a încercat să incadeze Sicilia în 1287. De asemenea, el a înfrânt pe flamanzi în 1297 în bătălia de la Furnes
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
n. 1237-d. 1288), moștenitoare a Bourbonului, iar apoi, în 18 octombrie 1298 cu Margareta (d. 1342), fiică a contelui Ioan al II-lea de Hainaut. După moartea lui Robert, comitatul de Artois a fost moștenit de către fiica sa Mahaut, însă nepotul său Robert al III-lea a contestat domnia acesteia.
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
Ermengarda de Limburg din 1283. Waleran al IV-lea nu avea fii, iar Ermengarda nu a avut urmași. Ea se căsătorise cu contele Reginald I de Geldern, cre în noua conjunctură emitea pretenții asupra ducatului de Limburg. Cu toate acestea, nepotul de frate al lui Waleran, Adolf al VIII-lea, conte de Berg, fiu al fratelui mai mare al lui Waleran, Adolf al VII-lea de Berg, de asemenea pretindea ducatul de Limburg. Neputând să își exercite aceste pretenții, Adolf le-
Războiul de succesiune pentru Limburg () [Corola-website/Science/328694_a_330023]