14,286 matches
-
era pe CNN, atunci trebuie că era un infractor extrem de periculos. Se târî În dormitor și se așeză la calculator. Apoi căută pe Google Josh Epstien la secțiunea „imagini“. Înainte să meargă mai departe, trebuia să vadă dacă semăna vreun pic cu Sam. Trebuia să fie sigură că ăsta e același Josh Epstien. Primul rezultat era o poză cu un bărbat și o femeie la nuntă. Bărbatul brunet și arătos avea peste douăzeci și cinci de ani și era leit Sam. Ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
De ce ar mai sta prin zonă? Mă mir că a stat aici de Crăciun. Se Îndreptară spre șoseaua M4. La un moment dat, Ronnie Își luă puțin privirea de la drum și se uită la Ruby. Nu te-ai gândit nici un pic că poate motivul adevărat pentru care Sam fuge la New York e din cauza poveștii cu surogatele? Uiți totuși că numele lui e pe lista aceea pe care ai găsit-o. — Dar mereu mi s-a părut că a fost o Înscenare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
față serioasă. — Speram să nu mă Întrebi asta. De ce? Chanel respiră adânc și lăsă aerul să iasă Încet de tot. —Tu ești Capricorn, nu? Da. — Păi, vezi tu, Saturn e de fapt planeta ta dominantă. —Ceea ce Înseamnă... Chanel ezită un pic. —Păi, cam Înseamnă că, atunci când Saturn merge Înainte, viața ta va fi mereu mai mult sau mai puțin o luptă. —A, super. Adică, căprița ta e născută ca să se cațere pe munți și munții ăștia sunt de-obicei Înalți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
întunecată, cu maxilarul relaxat, mă gândesc: Ce face femeia asta aici? Ce legătură are ea cu mine? De ce nu stă în casa de peste drum, cu bărbatul pe care uneori îl văd plimbându-se în chiloți, un bărbat robust cu un pic de burtă? De ce nu traversează strada, intră pe poartă și se duce acolo, să scotocească în beuty-case pe patul bărbatului? Da, ar fi mai bine dacă ar face-o acum, cu expresia asta puțin bovină. Poate eu o iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în beuty-case pe patul bărbatului? Da, ar fi mai bine dacă ar face-o acum, cu expresia asta puțin bovină. Poate eu o iau pe micuța roșcovană, care trăiește cu bărbatul robust cu burtă, poate e simpatică, poate vorbim un pic, poate îi place să audă gândurile unuia care toată ziua despică oameni. O privesc pe soția mea și nu există un singur lucru care să-mi placă la ea, un singur lucru care să mă intereseze. Are un păr minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu mânca, era doar obosită. Trebuia să doarmă și să viseze, în timp ce eu aș fi mângâiat-o în ciuda lunei aceleia grase, iar dacă i s-ar fi făcut foame în timpul nopții, aș fi mers în bucătărie să fur ceva, un pic de pâine, o felie de tobă. Și aș fi privit-o ca o iubire în noapte cum mănâncă. A vomat în farfurie. Efortul a surprins-o, i-a înroșit fața, o venă întunecată i s-a umflat pe frunte. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Vreun cutremur o fi înghițit peste noapte Corcubión-ul? De ce nu Lipsca? O, asociația lirică de idei, dezordinea pindarică! Lumea e un caleidoscop. Logica e introdusă-n ea de om. Arta supremă e cea a hazardului. Să mai dormim, așadar, un pic.“ Și se-ntoarse pe-o parte în pat. La Correspondencia!... Vânzătorul de oțet! Apoi o trăsură, și apoi un automobil, și după-aceea niște țânci. „Imposibil! - își spuse din nou Augusto -. Se-ntoarce viața. Și odată cu ea, dragostea... Și ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așa? — Cinism, da! Dar cinismul nu-i pornografie. Cruditățile astea sunt un mod de a stimula imaginația și-a o îndruma astfel către o investigație mai pătrunzătoare a realității lucrurilor; cruditățile astea sunt crudități... pedagogice. Chiar așa, pedagogice! Și-un pic grotești... — E-adevărat, nu te contrazic. Plăcerea bufoneriei. — Care, în fond, e totdeauna sumbră. — Tocmai de-aceea. Nu-mi plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
numai s-o vadă, aprinzându-i poftele. Odată el îi spuse: — Mă cuprinde dorința de a scrie niște versuri în cinstea ochilor tăi! Și ea îi răspunse: — Scrie-le! — Dar pentru asta - adăugă el - ar fi nimerit să cânți un pic la pian. Auzindu-te cântând la instrumentul tău profesional, m-ar inspira. — Știi însă, Augusto, că de când, mulțumită generozității tale, am putut renunța la lecțiile mele, n-am mai pus mâna pe pian și-l detest. Mi-a adus atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu Shakespeare i-a creat pe Macbeth și pe Hamlet, și pe regele Lear, și pe Falstaff, și pe Othello..., ci aceștia pe el, toate acestea se pare că nu sunt pe măsura înțelegerii celor ce au studiat istoria fără pic de simț istoric. Și așa li se întâmplă celor mai mulți istorici. Altă concepție pe care acel eu necunoscut a însămânțat-o în Pirandello și-n mine a fost modul de a vedea și dezvolta personalitățile istorice - sau fictive - într-un flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
însumi? Și de ce ar trebui să mor când voi isprăvi de citit cartea și personajul autobiografic va muri? De ce să nu-mi supraviețuiesc mie însumi? Să-mi supraviețuiesc și să-mi examinez cadavrul. Voi continua să mai citesc câte un pic până când amărâtului de el nu-i va mai rămâne decât un strop de viață, și atunci, când voi întrevedea sfârșitul, voi trăi crezând că-l fac să trăiască pe el. Când don Juan Valera, bătrân deja, a rămas orb, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Am închis robinetul, am traversat încăperea și am urcat alte câteva trepte până în holul de la etaj. Apropiindu-mă mai mult, am auzit țipete, chicoteli și o voce de femeie care fredona ușor: „Vaporul meu are pânze de mătase“. Greșise un pic notele. „Ce fel de mamă le cântă copiilor Kurt Weill?“ întreabă soacra mea. Ce fată se căsătorește cu un nou-venit despre care nu știe mai nimic, un străin care ar putea fi un hoț, un criminal sau un nazist, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai bogată, mai amăruie, pe care simțurile mele aproape că și-o amintesc dintr-o copilărie îndepărtată și aparent fără griji. A spus că, dacă mă simt pe jumătate la fel de nefericit pe cât se simțea Susannah, mi-ar prinde bine un pic de veselie. A spus că o să mă scoată în oraș și o să mă îmbete. Nu era genul de lucruri pe care le-ar spune o fată de treabă și am fost surprins, puțin jignit, dar am iertat-o. Începusem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
zece, ar trebui să se țină de ea, am murmurat eu spre Madeleine. Ea își ridică ochii din carte, îi aruncă o privire recepționerei, apoi se aplecă spre mine. —E puțin după zece, îmi șopti. — Ora zece nu înseamnă un pic după zece. Unde aș fi ajuns dacă aș fi lăsat oamenii să îmbătrânească așteptându-mă? —Ai doar emoții. Nu am emoții. Doar că nu îmi place să aștept. Poate a avut o urgență. Sau poate îi place să lase oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sau cărți poștale referitoare la probleme de ordin practic. Câțiva ani mai târziu, pe la Începutul lui 1982, Yael și Ted trecură pe la Fima Într-o seară de iarnă, Împreună cu fiul lor În vârstă de trei ani, un copil albinos, un pic sașiu, un mic filosof cu ochelari cu lentile groase, Îmbrăcat Într-o salopetă de cosmonaut american, cu o insignă strălucitoare pe care scria CHALLENGER. Micuțul se dovedi capabil să compună propoziții condiționale complicate și să evite Întrebările delicate. Fima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mâță plouată. Bea mai Întâi puțin scotch. Păcat că nu poți să te vezi. După aceea o să-ți aduc ceva de mâncare. Ce te-a făcut să te gândești azi la mine? —Articolul tău de vineri. Destul de bun. Poate un pic prea isteric. Nu știu dacă ar trebui să-ți spun asta, dar Țvi Kropotkin plănuiește să organizeze un grup care să năvălească În casa ta, să-ți percheziționeze sertarele și să-ți publice toate poemele pe care le vor găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e ceea ce vor ei de la noi. Vor Ierusalimul, Fimucika, vor Jaffa, vor Haifa, vor Ramla. Vor să ne taie gâtul puțin, asta-i tot ce doresc. Să ne distrugă ca popor. Ce bine ar fi dacă v-ați da un pic osteneala să ascultați ce vorbesc Între ei. Necazul e că nu vă auziți decât pe voi, pe voi și iar pe voi. Din nou Îi scăpă din piept acel șuierat prelung, slab, de parcă era uimit de naivitatea fiului său. —Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În aceeași barcă. Dar uite, Annette. S-a Înseninat afară. Zilele astea frumoase de iarnă din Ierusalim, lumina care se ivește Între ploi, de parcă cerul ar cânta. Ce-ar fi să ne plimbăm puțin? Doar așa, să ne dezmorțim un pic? E deja patru și jumătate, acuși se Întunecă. Dacă aș avea curaj, ți-aș spune chiar acum că ești o femeie frumoasă și atrăgătoare. Nu mă Înțelege greșit. Mergem? Doar așa, să ne mișcăm puțin și să vedem cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rost de o rezervă cu toate micile răsfățuri necesare. Revizionistul ăsta Încăpățânat nici n-o să vrea să audă cuvântul „spitalizare“. O să erupă ca un vulcan. De fapt, de ce n-aș ruga-o pe Yael să Încerce să-l Înmoaie un pic? Are pentru ea o slăbiciune veche. I-a păstrat, cum s-ar zice, un colțișor cald În inimă. Poate pentru că și-a băgat În cap că Dimi e nepotul lui. Exact cum s-a convins singur că India e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mantaua misterului pe umerii sexului masculin: cu toții suntem cufundați În minciună. Cu toții ne prefacem. Dar adevărul gol-goluț e că fiecare din noi știe exact ce Înseamnă compasiunea și când trebuie să o acorde, Întrucât fiecare din noi tânjește după un pic de milă. Însă când vine momentul În care avem datoria să deschidem poarta milei, ne prefacem că nu știm nimic. Sau că mila și compasiunea nu sunt decât niște forme de umilință ieftină, ceva Învechit, sentimental. Sau că asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
capitol nou. De acum Încolo viața sa va fi deschisă, cumpătată și cinstită. Cum a spus șoferul? Fără nici un fel de conștiință Încărcată. Nu există nici un motiv pe lumea asta să-și ascundă iubitele una de cealaltă. Dacă țin un pic la mine, de ce să nu țină și una la alta? Împrieteniți-vă imediat și vă veți putea Încuraja una pe cealaltă. Au atât de multe În comun: amândouă au suflete pline de compasiune și inimi bune și generoase. Pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Iar ți s-a terminat cafeaua? Sau s-a ars siguranța? Să vin să ți-o schimb? —Mulțumesc, spuse Fima, e foarte frumos din partea dumitale. Mulțumesc. Doar telefonul mi s-a stricat, dar e chiar plăcut, În sfârșit am un pic de liniște. Îmi cer din nou scuze că v-am deranjat atât de devreme. Am crezut doar, poate... n-are importanță. Mulțumesc și mă scuzați. — Nici o problemă, spuse Pizanti expansiv. Ne trezim În fiecare zi la șase și un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
poți să Înmoi puțin Încăpățânarea lui revizionistă. Care ilustrează exact lucrul la care m-am gândit când am spus că În Ierusalim fiecare a doua persoană e un Mesia. Ei, și ce-i cu asta? Fiecare din noi e un pic ridicol În ochii celui care-l privește din afară cu o privire rece și logică. Chiar și tu, Yael, cu motoarele tale cu reacție. Cine are nevoie aici de motoare cu reacție, când de fapt tot ce ne lipsește e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care-l privește din afară cu o privire rece și logică. Chiar și tu, Yael, cu motoarele tale cu reacție. Cine are nevoie aici de motoare cu reacție, când de fapt tot ce ne lipsește e puțină milă și un pic de minte. Și toți Împreună, inclusiv observatorul rațional din afară, suntem ridicoli În ochii munților. Sau ai deșertului. Ce, Teddy nu e ridicol? Lada asta umblătoare? Sau Țvika? Nu mai departe de azi-dimineață am citit un articol de-al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
erau scânduri de frasin, legătura urma să fie montată în șuruburi, cu două „buci“ metalice, care țineau pantoful pe părțile laterale și erau legate printr-o curea de piele. — Nu are voie să fie prea lejer, trebuie să forțezi un pic pantoful când îl vâri sub curea, ca să se fixeze. Și în timp ce-l ascultam pe bătrân spunându-mi ce aveam de făcut, ceea ce mai târziu mi se păru la mintea cocoșului, am înțeles solidaritatea tatei cu bătrânul ăla ciufut, privirile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]