10,559 matches
-
din care carbohidrați aproximativ 3,63g, grăsimi 0,11g, proteine 0,65g, vitamina B1 0,027 mg, vitamina B2 0,033 mg, vitamina B3 0,098g, urme de vitamina B6 și B9, vitamina C 2,8 mg, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc. le este cules când are culoarea verde, și poate fi consumat crud sau murat. De asemenea, varietățile fără semințe sunt folosite în industria decorațiunilor alimentare. Pentru murat se folosesc îndeosebi castraveții a căror formă nu este așa de plăcută
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
Sărurile acidului percloric - "perclorații" - sunt cei mai stabili compuși oxigenați ai clorului. Se prepară prin oxidare anodică a cloraților în soluție apoasă sau prin încălzirea cloraților la temperaturi de peste 400°C: Toți perclorații (cu excepția celor de cesiu CsClO, rubidiu RbClO, potasiu KClO și amoniu NHClO) sunt solubili.
Acid percloric () [Corola-website/Science/312134_a_313463]
-
necesar pentru aprinderea focului. Este constituit dintr-un bețișor cu secțiune pătrată sau circulară, având la unul dintre capete o gămălie de material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare. Gămălia constă dintr-o pastă pe bază de clorat de potasiu, iar suprafața de frecare de pe cutie e alcătuită dintr-o pastă pe bază de fosfor roșu. Primele chibrituri au apărut pe piață la începutul secolului al XIX-lea. Predecesorul chibritului a apărut în China în jurul anului 577. Bețișoarele erau din
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
o metodă care putea fi utilizată numai în zilele însorite, sau prin aprinderea iascăi cu scântei produse prin izbire silexului de oțel. În 1669, alchimistul Hennig Brand, examinând urina, descoperă fosforul alb. În 1786, chimistul francez Berthollet descoperă cloratul de potasiu. Una din formele chibritului modern a constituit-o invenția francezului Jean Chancel, asistent al chimistului Louis Jacques Thénard. Amestecul inflamabil conținea clorat de potasiu, sulf, zahăr și cauciuc. Aprinderea se realiza prin scufundare într-un recipient de azbest care conținea
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
alchimistul Hennig Brand, examinând urina, descoperă fosforul alb. În 1786, chimistul francez Berthollet descoperă cloratul de potasiu. Una din formele chibritului modern a constituit-o invenția francezului Jean Chancel, asistent al chimistului Louis Jacques Thénard. Amestecul inflamabil conținea clorat de potasiu, sulf, zahăr și cauciuc. Aprinderea se realiza prin scufundare într-un recipient de azbest care conținea acid sulfuric. Aceste chibrituri au început a fi produse pe scară industrială în anul 1812, cu toate că ofereau o alternativă la aprinderea focului, prezentau însă
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
frecare, este concretizarea invenției chimistului englez John Walker. Acesta a reluat lucrările din 1680 (pe atunci fără vreo aplicație practică) ale savantului Robert Boyle privind utilizarea fosforului și a sulfului. Walker realizează un amestec de sulfură de antimoniu, clorat de potasiu, cauciuc și amidon, care se aprindea ușor prin frecare pe o suprafață rugoasă, prezentându-și aceste chibrituri pentru comercializare în 1827 într-o cutie. În 1829, inventatorul scoțian Sir Isaac Holden a inventat o versiune îmbunătățită a chibritului lui Walker
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
În ziua de azi există diverse procese industriale cu ajutorul cărora se poate obține biodiesel. Cele mai împortante sunt: 1.Procesul bază-bază, prin care se folosește un catalizator, hidroxidul. Acest hidroxid poate fi Hidroxid de sodiu (soda caustică) sau Hidroxid de potasiu. 2.Procesul acid-bază, este procesul în care se face prima dată o esterificare acidă și apoi continuă cu procesul normal bază-bază, se folosesc în general acizi cu un înalt grad de aciditate. 3.Procese supercritice, în acest proces nu este
Biodiesel () [Corola-website/Science/311097_a_312426]
-
diferiților explozivi industriali cum ar fi: geluri, dinamită RA, explozivi plastici, pulberi omogene etc. Gelurile explozibile se prezintă sub forma de șlamuri, mâluri sau geluri explozibile, constituite dintr-o soluție de azotat de amoniu, azotat de sodiu și azotat de potasiu, la care se poate adăuga praf de aluminiu și TNT. Gelurile explozibile se caracterizează prin sensibilitate redusă față de șocuri, frecări și impulsuri termice, prin siguranță a sistemului de amorsare și prin rezistență mare la apă. Pentru declanșarea procesului de descompunere
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
de suprafață este identic cu rocă de adâncime „sienitul”. Concentrația lui în bioxid de siliciu (SiO) variază între 57,6 și 69 % , acest procent este mai mic că și în cazul riolitului. Pe când procentele în oxizii alcalini de sodiu și potasiu ( NaO și KO ) sunt mai ridicate că la dacit atingând un procent de peste 7 %. Trahitul este compus în mare parte din feldspate alcaline (9 0%) (sanidin și ortoclaz) ca si plagiclaze bogate în natriu, Procentul mineralor bogate în siliciu că
Trahit () [Corola-website/Science/311305_a_312634]
-
ce contribuie la formarea unor țesuturi. Macroelementele minerale sunt într-o concentrație în organism de cel puțin 50 mg/kg greutate corporală. Pe când microelementele sunt într-o concentrație de sub 50 mg/kg greutate corporală. Alte funcții are Na (natriul), K (potasiul), care are rolul de reglare a presiunii osmotice prin așanumita „pompă Na/K”, iar funcții plastice au clorul, fierul. Iodul. Unele din substanțele minerale se găsesc în organism într-un circuit, influențându-se reciproc, ca de exemplu sodiul și potasiul
Microelement () [Corola-website/Science/311360_a_312689]
-
potasiul), care are rolul de reglare a presiunii osmotice prin așanumita „pompă Na/K”, iar funcții plastice au clorul, fierul. Iodul. Unele din substanțele minerale se găsesc în organism într-un circuit, influențându-se reciproc, ca de exemplu sodiul și potasiul care au funcții antagoniste în transmiterea impulsului nervos, Alte substanțe minerale sunt părți a unor hormoni, ca de exemplu iodul care face parte din hormonul tirodei. Sunt de asemenea substanțe minerale care sunt dizolvați ca electroliți sub formă de cationi
Microelement () [Corola-website/Science/311360_a_312689]
-
formă de magiunuri, dulcețuri. Fragul este renumit pentru gustul deosebit de parfumat al fructelor mici, asemănătoare cu căpșunul. Fructele conțin mucilagii, pectine, glucide, vitaminele A, B1, B2, PP și C, acid salicilic, antocianidina, protide, lipide, taninuri, acizi organici, săruri minerale de potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, fosfor. Frunzele conțin taninuri elagice, fragarol, cvercetol, cvercitrină, citrol, săruri minerale, ulei volatil, zaharuri, vitamina C, acizi organici (citric, malic).
Frag () [Corola-website/Science/311461_a_312790]
-
pe Thomas Roe ca ambasador la curtea lui Jahangir. A fost semnat un tratat comercial, prin care mogulii permiteau Companiei să construiască posturi comerciale în India în schimbul unor plăți în natură. Compania a făcut comerț cu bumbac, mătase, nitrat de potasiu, indigo și ceai. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Comapnia stabilise posturi comerciale în aproape toate marile orașe indiene - Bombay, Calcutta și Madras. În 1670, regele Charles al II-lea a oferit Companiei dreptul de a ocupa teritorii, recruta armată, bate
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
semnificative de derivați clorurați de acid benzoic. Din acest motiv, acidul benzoic utilizat pentru consumul oamenilor a fost obținut prin distilarea uscată a gumei benzoină. Derivații benzenici având ca substituenți radicali alchil formează acid benzoic cu oxidanți stoechiometrici permangant de potasiu, trioxid de crom și acid nitric. 3.3. Preparare în laborator Acidul benzoic este ieftin și se poate obține ușor. O trăsătură neobișnuită a acestui compus este ca punctual sau de topire este egal cu masa (122). Pentru toate sintezele
Acid benzoic () [Corola-website/Science/310904_a_312233]
-
fumului. Îa analiza alimentelor, partea mineralelor care nu ard și nu se evaporă este numită de asemenea cenușă. După calcinare este mai ușor de analizat fiecare mineral în parte. Cenușa de plante (lemn, vreascuri etc.) are un înalt conținut de potasiu, calciu, magneziu și alte minerale esențiale pentru ele. Pot fi folosite ca fertilizanți și se știe că nu conțin metale grele sau alți contaminanți. Cum este foarte alcalină se poate amesteca cu apă și lăsată un timp la aer ca să
Cenușă () [Corola-website/Science/310960_a_312289]
-
ajuns la noi, sub formă de traduceri, și textele antice grecești. Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi (în latină "Rasis" sau "Rhazes"), precum și alți alchimiști, aduc o contribuție fundamentală în ceea ce privește: tehnica distilării, descoperirea acidului clorhidric, acidului sulfuric, acidului azotic, sodiului, potasiului. Din arabă au rămas mulți termeni, care s-au păstrat și astăzi (chiar și în limbile de mare circulație): Să semnalăm și descoperirea apei regale, amestec de acid azotic și acid clorhidric care poate dizolva și metalul nobil aur, descoperire
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
unde cca.70% din apă este reabsorbită în sânge prin porii de apă (acvaporina 1)AQP1. La sfârșitul tubului, încă 10% din apă este reabsorbită printr-un por de apă similar, (acvaporina 2)AQP2. Separat de aceștia , ionii de sodiu,potasiu și clor sunt de asemenea resorbiți în sânge. Hormonul antidiuretic (vasopresina) stimulează transportul AQP2 spre membranele celulelor din pereții tubului și prin urmare crește reabsorpția apei din urină. Oamenii cu deficiențe ale acestui hormon pot fi afectați de o boală
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
în Fiziologie sau Medicină în 1963. Ei au arătat că transportul ionilor prin membranele celulelor nervoase, produce un semnal care converge de la o celulă nervoasă la alta ca într-o întrecere cu ștafetă. În primul rând ionii de sodiu și potasiu Na+ si Ka+ , care sunt activi în aceste reacții. Astfel cu mai bine de 50 de ani în urmă au fost bine dezvoltate cunoștințele despre rolul central al canalelor de ioni. În acest sens,era evident rolul selectiv al canalului
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
Ostwald -1890). În anul 1970 s-a admis faptul că acest canal ionic este capabil să selecteze tipul de ioni, fiind echipat cu un fel de “filtru ionic”. De interes particular a fost găsirea unor canale care admit ionii de potasiu dar nu și pe cei de sodium, chiar dacă Na+ sunt mai mici ca K+. De asemenea se bănuia rolul atomilor de oxigen în acest proces biochimic. Progresul în acest domeniu de cercetare a devenit posibil doar după ce biochimistul, medicul și
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
cu atomii de oxigen în interiorul canalului ionic, pe când ionii de Na+, din cauza volumului mic nu-și poate păstra legăturile cu atomii de oxigen,ceea ce le face imposibilă înaintarea prin canalul ionic.Acest proces de filtrare, ce permite trecerea ionilor de potasiu fără consum de energie, este un fel de transport selectiv catalizat de ioni. Celula trebuie de asemenea să fie în stare să controleze deschiderea și închiderea canalelor de ioni. MacKinnon a arătat că acest lucru este realizat de un « senzor
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
a fost arăt că acest canal de ioni este capabil să admită doar un singur tip de ioni, pentru că acesta este echipat cu un fel de “filtru ioni”. De interes particular a fost găsirea unor canale care admit ionii de potasiu dar nu și pe cei de sodiu- chiar dacă ionii de sodiu sunt mai mici ca ionii de potasiu. A fost suspectat faptul că atomii de oxigen au jucat un rol important în proteine ca substituient pentru moleculele de apă cu
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
pentru că acesta este echipat cu un fel de “filtru ioni”. De interes particular a fost găsirea unor canale care admit ionii de potasiu dar nu și pe cei de sodiu- chiar dacă ionii de sodiu sunt mai mici ca ionii de potasiu. A fost suspectat faptul că atomii de oxigen au jucat un rol important în proteine ca substituient pentru moleculele de apă cu care ionii de potasiu se înconjoară în solutia de apă și de care trebuie să se elibereze în timp ce
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
pe cei de sodiu- chiar dacă ionii de sodiu sunt mai mici ca ionii de potasiu. A fost suspectat faptul că atomii de oxigen au jucat un rol important în proteine ca substituient pentru moleculele de apă cu care ionii de potasiu se înconjoară în solutia de apă și de care trebuie să se elibereze în timp ce intră în canal. Dar progresul care a urmat cu aceasta ipoteză a fost dificil- ceea ce era necesar acum obținerea unei imagini de rezoluție înaltă care la
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
aprilie 1998. În 1998 MacKinnon a determinat prima structură de rezoluție ridicată a unui canal de ioni numit KcsA. MacKinnon a descoperit pentru prima dată cum funcționează canalele de ioni la nivel atomic. Filtrul de ioni, care admite ionii de potasiu și îi stopează pe cei de sodiu ,putând fi studiat acum în detaliu. Nu numai că a fost posibil după mult timp să înțelegem cum ionii trec prin canal,dar pot fi de asemenea văzuți în structura cristalină- înconjurați de
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
pot fi de asemenea văzuți în structura cristalină- înconjurați de molecule de apă chiar înainte să intre în filtrul de ioni, direct în filtru, și când ei întâlnesc apa în cealaltă parte a filtrului. MacKinnon poate explica de ce ionii de potasiu sunt admiși în filtru iar cei de sodiu nu: pentru că distanța între ionii de potasiu și atomii de oxigen în filtru este aceeași cu distanța dintre ionii de potasiu și atimii de oxigen în moleculele de apă din jurul ionilor de
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]