11,416 matches
-
numai până la Iași și așezându-și tabăra la Mănăstirea Aroneanu. A stat acolo trei zile, timp în care a primit vestea că trupele turco-tătare și moldovene au câștigat bătălia, după care a plecat spre țara sa. Cronicarul Ion Neculce a relatat următoarele: ""Atunce, când au mărsu Suliman-pașea cu Cantemir-vodă înainte leșilor la Boian, vinit-au și Șerban-vodă cu oaste din Țara Munteniască pân-în Iași, de-u descălecat cu oastea la mănăstirea lui Aron-vodă, de-u șădzut vro 4, 5 dzile de
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
ai germanilor transnistreni și ai germanilor de la Volga (care au fost împrăștiați de Stalin pe întregul cuprins al fostei Uniuni Sovietice), nu ai celor basarabeni. În Germania există o Societate a germanilor basarabeni cu centrul la Stuttgart. Horst Köhler a relatat într-un interviu faptul că pe teritoriul Basarabiei, germanii au întemeiat inițial 25 de localități, numărul acestora s-a extins ulterior (în mod special, coloniștii germani s-au stabilit cu traiul în sudul Basarabiei, în locuri nepopulate). După împărțirea Europei
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
demonstrat că și denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne în română) din Constantinopol vine de la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală Biserica Sfânta Maria din Vlaherne (Blachernitissa) are de asemenea o conotație românească. În textul medieval "Vita Sancti Methodii" se relatează că înaintea fraților Chiril și Metodiu, la slavii moravieni au venit misionari de la români (valahi), greci și nemți în anul 863 Totuși în jurul textului înca există controverse generate și de ipoteza că Moravia era de fapt amplasată pe Dunăre, lângă
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
fi fost întemeietorul cătunului), Maala di-di-supră (primul loc de întemeiere), Maala-lu-Biciac (întemeiată de nântenii conduși de Biciac, care s-au refugiat aici după refuzul de a trece la mahomadanism), Maala-lu-Ristu, Maala-lu-Stepan. I.G. von Hahn a fost cel dintâi care a relatat despre asemănarea dintre limba vorbită de locuitorii vlași ai ținutului Meglen și cea a dacoromânilor carpatici. Mai apoi, primul care s-a ocupat de originea acestora a fost Gustav Weigand, în lucrarea sa, Vlacho-Meglen, din 1892. Emigrarea nântenilor (meglenoromânilor musulmani
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
fost preluați ulterior în Cadrilater. „Nântenii, conștienți de naționalitatea lor, mai mult de cât comunitatea religioasă ce-i lega de turci, au cerut, prin consulat, să fie colonizați în România, dar, neprimind un răspuns favorabil, s-au hotărât pentru Turcia”, relatează A. Hâciu, din cele ce aflase de la C. Noe. (Hâciu, 1936: 240, nota 5) Urmașii lor sunt găsiți astăzi în zona Edirne, în localitățile următoare, cu indicarea numărului de familii: Edirne (100?), Kirklareți (100), Babaescki (70), Lüleburgas (80), Uzunköprü (100
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
direct cu Himmler și Eichmann, i-a comunicat lui Freudiger, la începutul lunii august 1944, că viața îi este în primejdie și că ar trebui să dispară imediat din Budapesta. Așa s-ar putea explica fuga lui Freudiger la București. Relatând povestea lui Freudiger, istoricul israelian Iaakov Geller scrie că România mareșalului Ion Antonescu ținea, uneori, "poarta deschisă" pentru refugiații evrei care se ascundeau de persecutarea lui Eichmann. Rudolf Kasztner acuzat de Rudolf Vrba că nu l-a informat pe Horthy
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
în Portugalia și-a scris memoriile, "„Ein Leben für Ungarn”" („O viață pentru Ungaria”"), publicate cu prenumele german și particula germană nobiliară "von" atașată numelui de familie (echivalentul maghiar e ypsilonul final din nume), Nikolaus von Horthy. În cadrul memoriilor, a relatat numeroase experiențe personale, din tinerețe până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit notelor de subsol, Horthy era foarte dezamăgit de eșecul revoluției ungare din 1956, la care se pare că a colaborat întrucâtva. În testamentul său, fostul regent
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
sau din aramaică: mărturie stă prezența unei terminologii cu forme stilistice și cu jocuri de cuvinte posibile numai în limba greacă. Evanghelia subliniază cum Isus a împlinit proorociile mesiance. Anumite detalii ale vieții lui Isus, în particular copilăria lui, sunt relatate doar în Evanghelia după Matei. Este singura evanghelie care menționează Biserica sau "ecclesia". Matei pune accentul pe respectarea legii mozaice de către creștini. Deoarece această evanghelie are proza ritmică, aproape poetică, ea este foarte potrivită pentru citirea în public, fiind astfel
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
a fost dată pe mâini necorespunzătoare”. În darea de seamă care a rezumat primele cinci rapoarte ale Einsatzgruppe D, trimisă la 30 octombrie 1941 ministrului de externe german Ribbentrop, comandantul poliției de siguranță SD (Chef der Sicherheitspolizei und des SD) relata: „Modul în care românii se comportă cu evreii este complet lipsit de metodă. Nu am avea nimic de reproșat numeroaselor execuții dacă pregătirile tehnice și execuțiile ar fi suficient de corecte. În general, românii lasă cadavrele celor uciși pe locul
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
cu precădere în Templu (; ; ; ; ), unde se înfruntă cu adversarii săi pe tema identității sale de Mesia din neamul lui David (; ) și a raportului său cu Dumnezeu Tatăl (). Tot Templul din Ierusalim este locul unde proclamă marele discurs escatologic (). ultima secțiune () relatează evenimentele pregătitoare și Pătimirea : Isus apare ca Mesia condamnat () și renegat (), ca «rege al Iudeilor» refuzat și batjocorît (). În epilog (), femeile apar ca ucenici exemplari care îi urmăresc și îi observă atent moartea și înmormântarea () și primesc cu teamă reverențioasă
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
Patru ani mai tarziu, în 1774, exploratorul britanic James Cook ajunge pe Râpă Nui. Consemnările acestuia menționează statuile ca fiind în paragină iar câteva chiar trântite la pământ. În 1825, nava britanică Blossom ajunge la țărmul insulei. Rapoartele acestei expediții relatează că nici o statuie nu era în picioare în locurile pe care englezii le-au vizitat. Au existat mai multe încercări de debarcare pe insula în decursul secolului XIX, dar lucuitorii acesteia au fost extrem de ostili la orice încercare de debarcare
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
citesc devin nemulțumiți de viețile lor”. Biografiile sunt „povești despre morți”, iar fericirea este posibilă doar cu prețul egalității (un fel de comunism - în fond, toți locuitorii se numesc, între ei, „veri”). Este o lume imbecilizată prin excelență. Aici, știrile relatează evenimente de „mare importanță” statală, adică faptul că, într-o anume zi, au fost descoperite și arse „n” kilograme de cărți. Este o lume a oamenilor sterili unde lecturarea, desigur, este un act interzis și profan, dar când Montag se
Fahrenheit 451 (film) () [Corola-website/Science/302755_a_304084]
-
naturii, despre zei și eroi legendari. ul implică fiinte spirituale, precum Dumnezeu, înger sau demoni, si personaje fantastice ca de exemplu: oameni-animale, precum și existența unei alte lumi. Încercând să definească mitul, Eliade arată că acesta „povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al «începuturilor». Altfel zis, mitul povestește cum, mulțumită isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, Cosmosul, sau numai de un fragment: o
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
păcatului originar", explică cum gesturi făcute la origine devin fondatoare ale realității umane prezente. El arată de ce oamenii de azi suferă și cum se pot ei insera în procesul de mântuire propus de către religia creștină Mitul este o poveste care relatează evenimentele situate la origine, în timpurile fără seamăn ale începuturilor: apariția cosmosului, a omului, a plantelor și animalelor, emergența vieții. Este timpul fondator al credinței omului într-o divinitate sau un singur Dumnezeu. Sensul miturilor variază de la o epocă la
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
sprijin în afara lui însuși pentru a dovedi că exprimă un adevăr, atunci când spunea că ""Pământul mitologiei este rotund"". Altfel spus, nu putem justifica veracitatea mitului decât apelând la un alt mit sau acordând o valoare importantă evenimentelor pe care le relatează. Fapt care ne readuce la întrebarea asta: Un discurs este adevărat doar pentru că îi acordăm o mare importanță? Discursul mitic, ca manieră tradițională de gândire, a reprezentat pentru mult timp unicul mod de a înțelege și a explica lumea. La
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
sacru și profan; el face semnificativ ceea ce inițial poate părea absurd, anume nașterea, moartea, sexualitatea, etc. În mitul tradițional, ființe supranaturale acționează în lumea noastră, creând lucruri, creația desfășurându-se într-un trecut care este acela al Originilor. El nu relatează decât ceea ce interesează în cel mai înalt grad ființa umană, ceea ce îl bântuie, ceea ce îi pune probleme: moartea, sexualitatea, viața în societate. Mitul face apel așadar la o logică anume, aceea a imaginarului, fapt care îi asigură de altfel puterea
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
logice permanente. Mitul traduce, în opinia lui Claude Lévy-Strauss, aporiile logice ale dualității același-altul. Mitul narează o istorie sacră, sugestivă pentru cel care face parte din cultura care a creat respectivul mit și care aderă necritic la aceasta. Mitul poate relata nu numai originea lumii, a animalelor, a plantelor și a omului, ci și toate evenimentele primordiale în urma cărora omul a devenit ceea ce el este astăzi, adică o ființă organizată în societate, obligată să muncească pentru a trăi și trăind după
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
are loc „Între apusul zânelor și dominația oamenilor”, "" urmărește încercarea casnicului hobbit Bilbo Baggins de a căpăta o parte din comoara păzită de dragonul Smaug. Călătoria lui Bilbo îl poartă din împrejurimile rurale luminoase adânc în teritoriile întunecate. Povestea este relatată sub forma unei căutări împărțite pe episoade, majoritatea capitolelor introducând o creatură sau un tip specific de creatură din Ținuturile Sălbatice ale lui Tolkien. Acceptându-și latura romantică și aventuroasă (latura Took) și folosindu-și bunul simț, Bilbo atinge un
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
ministru Clemenceau, generalul Mordacq, făcea următoarea prezentare reginei României: În perioada 8 iunie 1930 - 18 iulie 1938, Regina Maria a locuit izolată, majoritatea timpului, la castelele sale din Bran si Balcic . Cauzele decesului său, după o lunga si grea suferință, relatate in prestigioasa revistă americană TIME ,numărul din 21 iunie 1937, au fost datorate comportamentului reprobabil al fiilor săi : Coroana Coroana confecționată pentru încoronarea de la Alba lulia a Reginei României, a fost realizată de casa de bijuterii „Falize”, din Paris, pe
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
afirmațiile făcute. Despre regina Maria, acesta pomenește, fără a preciza vre-o sursă, despre „"desfrânatele orgii conduse de «gingașa domniță» la Palatul Cotroceni, dar și prin toate cantonamentele armatelor aliate"”. Gârneață susține că regina Maria ar fi fost chiar alcoolică, relatând că ea a fost văzută în repetate rânduri „"coborând beată dintr-un yacht, purtată fiind de tot atât de trejii săi tovarăși de beție"”. Această afirmație de presupus alcoolism al reginei, este o pură invenție a autorului, ea ne mai fiind menționată
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
al VIII-lea. După cum îi arată numele, sărbătoarea celebrează convertirea la creștinism a lui Saul din Tars (Apostolul Pavel de mai târziu), care a avut loc, probabil în anul 36 d.Chr. (cf. Gal 2, 1; Fapte 15). Evenimentul este relatat de trei ori în Faptele Apostolilor (9, 1-19; 22, 4-21; 26, 9-18). Sărbătoarea laudă puterea harului dumnezeiesc, care ni l-a trimis pe Apostolul neamurilor, chemat să fie "învățător al neamurilor" (păgâne) (1 Tim 2, 7). Acest lucru era un
Convertirea Sfântului Paul () [Corola-website/Science/303276_a_304605]
-
împreună cu operatorul Daniau-Johnston, două aparate de filmat sistem „Prevost”, o mașină de copiat și alta de perforat. În revista umoristică „Furnica”, din 12 aprilie 1912, George Ranetti a publicat un articol despre evenimentele de pe platoul de filmare de la Cotroceni. El relatează despre existența "„unui francez adus din inima Parisului, care, în timpul acesta, învârtește de foc manivela unui aparat fotografic, de parcă ar cânta cu flașneta”", însă nu menționează numele său. În 1925, Marcel Blossoms opina, pentru periodicul parizian „Ciné-Magazine”, că "„francezul Damian
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
vestea minunei ce au văzut.”". Din Brașov, Petra Popescu scria că, pe lângă succesul pe care l-a avut producția, "„cu filmul acesta facem mai mult decât zece volume în popor. E un delir la reprezentație...”". Mai mult chiar, Manuela Gheorghiu relatează într-un studiu al său că "„s-a întâmplat ca elanul transilvănenilor să se transforme la ieșirea din sălile de cinema în adevărate manifestații de stradă.”" Casa de producție „Alter Ego” a realizat, în iunie-iulie 1912, mai multe vizionări de
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
fost dată pe mâini necorespunzătoare”. În darea de seamă care a rezumat primele cinci rapoarte ale Einsatzgruppe D, trimisă la 30 octombrie 1941 ministrului de externe al Germaniei Ribbentrop, comandantul poliției de siguranță SD ("Chef der Sicherheitspolizei und des SD") relata: „Modul în care românii se comportă cu evreii este complet lipsit de metodă. Nu am avea nimic de reproșat numeroaselor execuții dacă pregătirile tehnice și execuțiile ar fi suficient de corecte. În general, românii lasă cadavrele celor uciși pe locul
Mihai Antonescu () [Corola-website/Science/303301_a_304630]
-
Cele mai timpurii izvoare istorice privind filistenii sunt inscripția și basoreliefurile monumentului dedicat lui Ammon, ridicat la Medinet Habu, în Egiptul Superior, în apropiere de Teba. Monumentul a fost construit în perioada faraonului Ramses al III-lea (1184-1153 î.Hr.). Inscripția relatează despre campania luir Ramses al III-lea împotriva libienilor și a unor „popoare ale mării”. Prin termenul „popoarele mării”, izvoarele egiptene se referă la diverse grupuri etnice care în perioada faraonilor Ramses al II-lea (1279-1213 î.Hr.) și Merneptah (1213-1203
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]