10,861 matches
-
era considerată a fi “barbarii sălbatici”, fiind numărați folosindu-se numărătoarea specifică pentru animale în limba japoneză: ippiki, nihiki, sambiki - unu, doi, trei etc. Membrii ei nu sunt numiți folosindu-se pronumele pentru persoane (hito), ci pentru lucruri (mono). Potrivit ritualului religiei budiste, în Japonia medievală, o serie de munci ca tăierea vitelor, prelucrarea pieilor precum și cele ale groparilor, călăilor, latrinarilor, îngroparea morților, sacrificarea vitelor ș.a. erau considerate rușinoase pentru oamenii liberi. Aceste munci erau îndeplinite de către condamnații pentru diferite infracțiuni
Burakumin () [Corola-website/Science/302870_a_304199]
-
un sistem complet de porunci sau mitzvot (sing. "mitzvá" în ebraică). În total, Tora conține 613 porunci (mițvot) esențiale pentru religia iudaică , inclusiv Decalogul sau cele Zece porunci. În practică, o parte mare din cele 613 porunci se referea la ritualul din Templul din Ierusalim, care nu se mai pot aplica de când acesta a fost distrus de romani în cursul Războiului Iudeii din anii 69-73. Denumirea ebraică a cărților nu este alta decât primul cuvânt din fiecare carte care face parte
Pentateuh () [Corola-website/Science/302932_a_304261]
-
răspândite prin mai multe tipuri și variante de fluiere etc. În cultura Indiei antice, muzica era la loc de mare cinste în credința vechilor indieni, ea fiind dăruita oamenilor de către principalii zei: Brahma, Indra, Siva, Sarasvati. În Veda (carte de ritual la vechii indieni în care se găsesc melodii pentru diverse ocazii) se fac precizări asupra practicii muzicale și prezenței acesteia în toate domeniile de activitate spirituală. Instrumentele sunt și la indieni foarte variate, iar prețuirea de care se bucură artă
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
culturi, s-a dezvoltat artă muzicală la popoarele "asiro-babiloniene", la "evrei" sau la "egiptenii lumii antice". Muzică aparținând fastului de cult la evrei era grandioasă (se spune că la templul regelui Solomon au cântat 2.000 de muzicanți) iar în ritualul de cult al egiptenilor ocupă un loc de prim ordin. Există apoi o muzică pentru regii evrei și faraonii egipteni care întregea ceremonialul palatelor. Se menționează și o muzică populară a oamenilor de rând, neîngrădita în canoane rigide, în care
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
în urmă cu aproximativ 100000 de ani, în această perioadă fiind ocupate și regiunile sudice din Bazinul Congo. Tot aici apar în registrul arheologic african primele semne ale apariției artei prin utilizarea ocrului pentru decorarea trupului și apariția riturilor și ritualurilor funerare. Aproximativ 10000 î.Hr. societățile africane au dezvoltat tehnologia microlitelor iar comunitățile de vânători și culegători au evoluat treptat devenind comunități sedentare și agrare. Primele dovezi ale producției de ceramică, ale domesticirii plantelor și animalelor datează în jurul perioadei 7000 - 6000
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
nobili sabini care veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus. Acești oameni erau numiți, de asemenea, patricieni, în timp ce descendenții lor aveau să devină elita Republicii. Numa a reformat Calendarul roman ajustându-l pentru anul solar, instituind la fel de bine mai multe ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona din și din afara Romei în districte pentru un management mai ușor. El este, de asemenea, creditat pentru organizarea primelor bresle profesionale ale Romei. Numa este amintit ca cel mai religios dintre regi (surclasându
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Catehetice din Alexandria. Decius emite un edict anticreștin în 248. Apar scrierile cu caracter creștin între timp, având polemică între intelectuali. Dioclețian, în 303-304, emite patru edicte, izbucnind marea persecuție a creștinilor. Treptat, sunt emise edicte prin care participarea la ritualuri păgâne era obligatorie pentru toți membrii palatului imperial, extinsă la întreagă populație sub pedeapsa închisorii. Prevedea pedeapsa capitală pentru cei care refuzau vechile religii, iar lăcașele creștine erau dărâmate, iar creștinilor le erau confiscate proprietățile. Împărații ilyri, ca Claudius al
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
sau Euharistia ori Sfânta Liturghie, din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe, este ritualul central al cultului, având o dublă semnificație: pe de o parte, împărtășirea cu elementele euharistice, reprezentând o sfântă taină, iar, pe de altă parte, celebrarea morții și învierii lui Iisus Hristos, în cadrul căreia creștinii rostesc, în mod solemn, texte din
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
ul modern este o filozofie bazată pe Biblia Satanica și pe Biserică lui Satan, fondată de Anton Szandor LaVey. În această filozofie, Satan devine un simbol pozitiv, arhetip al sinelui și al egoului. Deși este asociată în cultura populară cu ritualuri ce au în prim plan violență și cruzimea, filozofia Bisericii Satanice are la bază următoarele caracteristici: Individualismul fundamental, bazat pe conceptul nietzschean că individul este singurul responsabil pentru viața sa și că trebuie să se ridice peste percepută conformitate a
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
sub numele de Satanism tradițional sau satanism spiritual) este o credință satanista bazată pe ideea că Satan este o divinitate sau forță supranaturala care trebuie venerata sau respectată. Alte caracteristici specifice includ credință în magie, care este controlată prin intermediul unui ritual, și devotamentul. Spre deosebire de satanismul laveyan, satanismul teist îl consideră pe Satan o ființă reală și nu un simplu simbol al individualismului. Luciferianismul este credința în care trăsăturile esențiale și inerente lui Lucifer sunt venerate. Aceasta este des identificată cu mișcarea
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
la ceremonie(socotită ilegitimă după canoanele bisericii deoarece este protestantă), iar Elisabeta este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de Carlisle, o figură puțin importantă, iar comuniunea este celebrată de capelanulul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic. Încoronarea Elisabetei va fi ultima celebrată cu ritualul latin: următoarele încoronări se vor desfășura cu ritualul în limba engleză. Mai târziu ea îl va convinge pe preotul mamei sale Mathew Parker, să devină primul arhiepiscop de Canterbury. Convingerile personale
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
protestantă), iar Elisabeta este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de Carlisle, o figură puțin importantă, iar comuniunea este celebrată de capelanulul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic. Încoronarea Elisabetei va fi ultima celebrată cu ritualul latin: următoarele încoronări se vor desfășura cu ritualul în limba engleză. Mai târziu ea îl va convinge pe preotul mamei sale Mathew Parker, să devină primul arhiepiscop de Canterbury. Convingerile personale religioase ale Elisabetei I au fost mult dezbătute de către
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
de episcopul de Carlisle, o figură puțin importantă, iar comuniunea este celebrată de capelanulul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic. Încoronarea Elisabetei va fi ultima celebrată cu ritualul latin: următoarele încoronări se vor desfășura cu ritualul în limba engleză. Mai târziu ea îl va convinge pe preotul mamei sale Mathew Parker, să devină primul arhiepiscop de Canterbury. Convingerile personale religioase ale Elisabetei I au fost mult dezbătute de către cercetători. Deși protestantă, ea a păstrat simboluri catolice
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
la piept pentru a le expune sânii în timpul ocaziilor festive. Femeile aveau opțiunea de a purta un corset fără bretele montate. Pe haine aveau desenate modele simetrice și geometrice. Religia minoică se axa pe zeități de sex feminin. Femeile oficializau ritualurile și ceremoniile. Existența statuilor ce reprezintă preotese și frescele care prezentau bărbații și deopotriva femei ce participau în aceleași sporturi, cum ar fi săritura peste taur, i-au făcut pe arheologi să concluzioneze că bărbații și femeile erau egali din
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
că toate acestea sunt aspecte ale unei singure Mari Zeițe. Ele sunt adesea reprezentate de șerpi, păsări și alte animale. O importantă sărbătoare minoică era „dansul cu taurul”, adesea reprezentată în frescele de la Cnossos și în sigiliile miniaturale. În acest ritual care pare destul de periculos, la care participau atât bărbații, cât și femeile, dansatorii se confruntau cu un taur și, apucând-l de coarnele sale, erau aruncați pe spatele acestuia. Fiecare dintre aceste mișcări apare în reprezentările minoice, dar semnificația reală
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
anului 1958 este ales ca Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan, activând în această poziție până în anul 1960. În ciuda vârstei sale fragede, prima sa experiență spiritual-administrativă ca lider religios al armenilor din Azerbaidjan, Nagorno Karabah și Nahicevan a avut succes. Ritualul spiritual al vieții bisericești a fost complet reorganizat, numărul clericilor a sporit, în biserici au fost organizate coruri, iar numărul credincioșilor care mergeau la biserică s-a multiplicat datorită considerației Sheikh-Ul-Islam și Ministrului Afacerilor Religioase. În această perioadă, spiritul Bisericii
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
și rege și despre originea regalității ce descindea din cadrul divinităților. În Sumer, suveranul era denumit "Lugal"-"Omul Mare". Regii erau diferiți de ceilalți oameni în viață și în moarte. Au fost descoperite 15 morminte regale ce se distingeau prin arhitectură, ritualuri și inventare. Erau incluși slujitori, precum și animale în camerele exterioare din mormintele regilor și reginelor. În camera interioară era îngropat un singur personaj central înconjurat de obiecte de lux. Supușii își urmau stăpânii în viață, în moarte și în războaie
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
socială, sexuală și educațională. Mariajul nu era exclusiv. Femeile măritate chiar puteau întreține relații sexuale și să aibă copii cu alți bărbați spartani ce se dovedeau mai puternici că soții lor. Familiaritatea reciprocă inexistentă era atenuată de o serie de ritualuri. Mireasă era rasă pe cap, și îmbrăcată cu o cămașă masculină în noaptea nunții pentru că bărbații erau obișnuiți din timpul instrucției să întrețină relații cu alți bărbați. Tradițiile și obiceiurile trebuiau menținute cu strictețe pentru că societatea spartană să se mențină
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
derivă din titlul unuia dintre cele mai importante vrăji, vraja 17, "prt m hrw". "Rw" este pluralul lui "r" 'hieroglifa gură'. "R" se poate referi la "a spune un lucru", cum ar fi o propoziție sau, în acest caz, un ritual de incantație. "Nw" este o variantă a adjectivului genitival a lui "n" ('de' sau 'la'). "Nw" este forma masculină la plural. "Prt" este o acțiune ne-derivată din verbul "prj" 'a se ridica'. Ea exprimă actul de ridicare sau de
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
nu afirmă nicăieri că masturbarea ar constitui păcat. Masturbarea era considerată un act divin în Egiptul antic, urmare a convingerii că lumea a fost creată de zeul Atum care și-a slobozit sămânța pe Pământ. Faraonii obișnuiau să practice un ritual care simboliza creația, masturbându-se în timpul unor ceremonii publice, apoi ejaculau în Nil pentru a se asigura că nivelul fluviului nu va fi afectat de secetă. De asemenea, în timpul sărbătorii închinate lui Min, zeul fertilității masculine, egiptenii se masturbau în public
Masturbare () [Corola-website/Science/303498_a_304827]
-
care aceste capete sunt astfel manipulate încât să se evite orice contaminare a cărnurilor proaspete. 32. Eviscerarea trebuie să fie efectuată imediat și terminată nu mai târziu de 45 minute după asomare sau, în cazul unei sacrificări impuse de un ritual religios, după o jumătate de oră după sângerare. Plămânii, inima, ficatul, rinichii, splina și mediastinul se pot fie detașa, fie lăsa să adere la carcasă prin legăturile lor naturale. Dacă sunt detașate, ele trebuie marcate cu un număr sau cu
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85162_a_85949]
-
capsula perirenală. 33. Se interzice introducerea cuțitelor în cărnuri, spălarea acestor cărnuri cu ajutorul unui șervet sau altor materiale sau să se facă insuflări de aer. Totuși umflarea unui organ poate fi autorizată în cazul în care este impusă de un ritual religios dar în acest caz organul care a fost supus suflajului trebuie să fie interzis consumului uman. 95/23 Umflarea mecanică pentru jupuirea mieilor și iezilor în greutate vie de mai puțin de 15 kg poate fi aprobată de autoritățile
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85162_a_85949]
-
prezent și din trecut. Conform statisticilor, producția anuală mondială de miere în 2005 a fost de 1,4 milioane de tone. a de albine a fost prima substanță dulce folosită de om, fiind prețuită în special de preoți în cadrul diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în civilizațiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen și levuri din faguri, însă, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană. De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare și folosire a mierii. Babilonienii și diferitele civilizații străvechi din India și China, utilizau mierea atât ca medicament cât și la ritualuri și ceremonii. În Vechiul Testament găsim scris "miere" de peste 60 ori. În Grecia antică s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecțiuni (gastrointestinale, renale, respiratorii) și pentru tratamentul plăgilor. Dioscoride, autorul unei cărți în
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
fistulizate folosind mierea în aplicații locale. Pliniu indica mierea în asociere cu untură de pește la tratarea rănilor infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală. Folosirea mierii în alimentație (ca hrană, băutură, conservant), în medicină, în ritualurile religioase a fost în continuă creștere până la descoperirea zahărului din trestie și sfeclă. În anul 1871 a fost descoperită invertaza, (o enzimă care grăbește conversia zahărului în glucoză și fructoză). La clasificare se mai poate lua în considerare și: "compoziția
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]