10,776 matches
-
IONESCU ATENA, lasă să se întrevadă că i s-ar fi propus în schimbul unor servicii prestate securității RPR posibilitatea părăsirii RPR și regăsirea fiicei sale MONIQUE la Paris, promisiuni în fața cărora ar rezista nedorind ca fiicei sale să i fie rușine de asemenea tranzacții. Starea sănătății deținutei ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU înrăutățindu-se, a fost transportată la spitalul Văcărești într-un timp prea scurt pentru a permite o informare mai amplă în ceea ce privește legăturile pe care aceasta le-a avut cu poetul ION
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înșeală. Curge lumina albăstrie pe hârtia albăstrie și, sub peniță, umbra ei aleargă de zor pentru aceleași cuvinte. A bătut 12½. Se va fi răcit apa din baie? Mie nu-mi strigă nimeni: „Cum, încă nu dormi? Nu ți-e rușine să veghezi așa de târziu noaptea! Trebuie să fie ora 3“... Ca să aud: „Nu, scumpo, e abia douăsprezece și ceva“... Noapte bună, negruța mea, nu crede când ți se spune că ești frumoasă... Dulceața mea, te sărut. M. 6/1947
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mentalități, două aspi rații diferite, noi două, draga mea, care toată viața am avut două inimi într-una singură, o viață comună, viața, pe de-a-ntregul a noastră. Simt că-mi vine să plâng în hohote, dar mă stăpânesc de rușine și din demnitate umană. Scumpa mea, încep să înțeleg că am luat asupra noastră să urcăm o cumplită Golgotă, iar dacă tu ești tânără și, așa fiind, ai să poți trece peste orice, eu n-am să pot duce crucea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bună ești că spui asta. Dar eu îmi dau seama că sunt de un egocentrism nebun, clinic: durerea mea, tristețea mea, izolarea mea, disperarea mea, situația mea, spaima mea, singurătatea mea, părăsirea mea, frica mea, obsesia mea. Și asta fără rușine, de la un capăt la altul. Joi de dimineață, 20 februarie [1949] Ieri am alergat iarăși prin oraș, ca să-i vizitez pe părinții elevelor mele. M-am întors la ora 8. Tocmai îmi terminam mărul de seară, când a sosit Irène
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lumea materialismului dialectic, situații aidoma celor din basme!), ceea ce citesc dimineața, cu o mulțime de adnotări și de caiete individuale controlate, se năruie până la ora de seminar [politic], când mă ghemuiesc în banca mea, idioată și lașă de mai mare rușinea, seminar în cursul căruia dl Coadă de Topor îmi pune întrebări la care aș fi în stare, totuși, să răspund, dacă n-ar trebui s-o fac cu un vocabular complet anchilozat. II Miercuri, 15 martie [1950], ora cinci dimineața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Îl lași în urma ta și pleci în America, fără să-ți pese deloc de soarta lui, veselă și fericită ca o privighetoare... — Fericită. Elinor întoarce capul. Tu crezi că eu sunt fericită, Rebecca? Rămân interzisă. Cu o ușoară tresărire de rușine, îmi dau seama că nu mi-a trecut niciodată prin cap gândul de a-mi pune întrebarea dacă Elinor e fericită sau nu. Singurul lucru la care m-am gândit de când o cunosc a fost cât de vacă e. — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
p. 503)"/>. Era și un act de umilire a inamicului, frecvent În această parte de lume. În spațiul balcanic, de pildă, unde mustața este un semn tradițional de virilitate, „să-ți taie dușmanul mustața” era considerat un gest de mare rușine <endnote id="(610, p. 29)"/>. Într-o legendă moldovenească, un român și un evreu s-au luat la Întrecere : „care are sfinți mai mulți”, acela poate să-i smulgă celuilalt câteva fire de păr. În final, românul a câștigat această
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu muieri de altă limbă”. Încercând să susțină o iluzorie puritate etnică, Mihail Kogălniceanu scria În 1837 că „niciodată românii nu au vrut să ia În căsătorie femei de alt neam” <endnote id="(82, pp. 87-89)"/>. Și la aromâni „era rușine să te căsătorești cu cineva din alt neam” <endnote id="(610, pp. 28 și 41)"/>. Legile endogamice nescrise erau dublate de cele oficiale. Atât Codul Calimachi (promulgat În Moldova În 1817), cât și Codul Caragea (adoptat În Țara Românească În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dorințe și plăceri. Nu se gândește la despărțenii sau la alt viitor, pe când geloasa româncă, azi se mărită, mâine se desparte : «Azi popa ne leagă, mâine ne dezleagă»” <endnote id="(735)"/>. Conform preceptelor talmudice, prostituția era condamnată ca o mare rușine, iar un bărbat avea „dreptul să-și repudieze soția doar dacă a descoperit că-i este necredincioasă” <endnote id="" (481, pp. 241-246)/>. O pedeapsă relativ ușoară, având În vedere faptul că adulterul și desfrânarea sexuală erau pedepsite cu moartea atât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Alexandria ș.a. apar proxeneți, codoașe și prostituate evreice venite din România : „Peste tot am dat de ovreice din România, niște codoașe” <endnote id="(723, p. 557)"/>. Vorba poetului Ion Barbu : „Pezevenghe [= codoașă] cu scurteică/ (Cam grecoaică, cam ovreică)” (Cântec de rușine, 1924) <endnote id="(874)"/>. Având un „caracter parazitar”, fiind „avizi de bani” și „buni afaceriști” - se scria În România la Începutul anilor 1920 -, evreii au ajuns să-și vândă În Occident „femeile tinere și chiar copilele”, „pe care le plasează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreu veritabil” Înseamnă mai degrabă să ți se pună În cârcă un set de vicii stereotipe. „E evreu, mon ami - spune un personaj dintr-un text de George Orwell -, un evreu veritabil ! Și nici măcar nu are bunul-simț să-i fie rușine de asta” <endnote id="(697, p. 159)"/>. Este distanța care, În limbaj popular, se măsoară Între „ovrei” și „jidan”, Într-o expresie de tipul „Tu nu ești ovrei, tu ești un jidan scârbos” <endnote id="(216)"/> sau Într-un proverb
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a nu fi omorât. Astfel evreii, Împotriva cărora strigă sângele lui Isus Cristos, deși nu trebuie să fie omorâți, pentru ca poporul creștin să nu uite legea divină, trebuie să rămână rătăcitori pe pământ, până ce fața acestora va fi acoperită de rușine și până când ei vor căuta numele lui Isus Cristos, Dumnezeul” <endnote id="(455, I, p. 220)"/>. Chiar și În primele decenii ale secolului al XVII- lea, când legenda lui Ahasverus nu prinsese Încă rădăcini, „evreul rătăcitor” era asemuit cu biblicul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
uita religia dată lor de D-zeu prin Moise cu Sfânta Toră și moștenită de la părinți. Critică asimilarea poporului evreu în moravuri și obiceiuri cu poporul țării în care trăiește, mai spune că poporul evreu este unul superior, este o rușine a se asimila și de a lua obiceiurile altor popoare pentru că din timpurile vechi evreii au fost recunoscuți ca un popor cult și cu multă judecată. prin el D-zeu a trimis lumina și adevărul. La 10 iunie 1929 șeful
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
un eșec, marile puteri au evitat să-și ia vreun angajament, ceea ce însemna, în fond, că România nu putea conta pe sprijinul Marii Britanii și Franța. Carol al II-lea avea să spună politica de împăciuire care era să culmineze prin rușinea de la Munchen ne azvârlea, vrând nevrând, în orbita germană. La 24 noiembrie 1938, Carol al II-lea s-a întâlnit cu Adolf Hitler la Berchtesgaden. Regele a constatat că nu se bucura de încrederea lui Hitler, mai ales din cauza orientării
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Ion Antonescu un memoriu prin care, își exprima bucuria și satisfacția pentru că am recâștigat două provincii frumoase și că am readus milioane de suflete românești la vatra strămoșească”, acțiune în care, „jertfa sângelui scump al armatei noastre glorioase a reparat rușinea pe care cârmuitorii inconștienți de pe vremuri au adus-o țării noastre. Însă, Iuliu Maniu se pronunța împotriva continuării războiului pe teritoriu sovietic. Eliberarea Basarabiei și a părții de nord a Bucovinei a anulat pentru moment consecințele brutalului ultimatum sovietic din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Dragă domnule Călin, Realitatea este că nici una din vorbele pe care mi le-ai trimis n-au ajuns la mine. și eu eram contrariat, bănuind că n-ai avut timp să-mi scrii sau că ești plecat undeva. Cu toată rușinea, o spun că nici pentru nr. 5 nu vă pot trimite articolul cu Specificul care, în linii mari, e gata, dar trebuie să-i fac unele adăugiri absolut necesare. Ai însă promisiunea mea solemnă că pentru nr. 6 îl ai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scrisoare care ne-a bucurat. Ne-a[u] cam neliniștit însă detaliile medicale. Probabil că acum totul e bine. Nu-mi spun decît să fim sănătoși, și atunci vom putea face lucruri de care mai tîrziu să nu ne fie rușine. Fiindcă trebuie să facem mai ales ceea ce ne spune conștiința noastră, chiar dacă ar fi să pătimim pentru rectitudinea ei. Ieri a avut loc la Facultate alegerea noului Consiliu profesoral și științific. Mafia a lucrat tare. Nu am mai fost propus
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la carte, culeasă... la Vaslui, cu numeroase și enorme greșeli de tipar. Azi am primit corectura a II-a. Deci la Bacău vom lansa numai cartea mea, probabil în prima jumătate a lunii februarie . Cu articolul pentru tine rămîn de rușine și sper să mă revanșez cu ceva pentru Ateneu . Îți trimit, alăturat, decupat, articolul din Flacăra Iașului . Cu poșta de mîine vă trimit Sadoveanu cu prefața și tabelul cronologic scrise de mine. în numele meu și alor mei îți doresc multă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
decît să puneți o notă undeva (pitită cît de tare) și să arătați pricina, aceea de care vorbeam mai sus. Sîntem, sau nu sîntem serioși? (Eram să spun vorba cea mare: constructivi, dar o tac, a început să mă cuprindă rușinea.) Al D-tale, sincer devotat, I. R. încă o dată LA MULȚI ANI! </citation> (6) <citation author=”Ion Rotaru” loc="București" data =”6 iunie [1983]”> Stimate Domnule Călin, Am primit misiva d-tale și mă conformez. Sînt de părere ca dintre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Moga Gheorghe, cu respect vă comunicu că ceilanți, după informațiunile luate, parte sunt duși pe la Corpurile lor iar parte nu se știe unde sunt și la ivirea vreunuia Îndată se va prezenta Batalionului local”. Totuși, de data asta pata de rușine pe obrazul Poliției Huși va fi fost mare dacă evidența persoanelor era vraiște și aruncată În aer așa că, șeful instituției și-a pus În alertă agenții și comisarii de Despărțiri pentru a afla ce s-a Întâmplat cu absenții
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a unui spital”. Procentul de NUMAI 3% a participării românești la construirea locomotivei Diesel hidraulice (LDH) la uzinele „23 august” din București, trebuia să rămână de-a pururi secret poporului român deoarece nu trebuia să se afle despre această mare „rușine” de vreme ce În „Scînteia” se scria zilnic numai despre „mari realizări ale puternicei industrii românești”, inovații și invenții cu ghiotura. Autorul eliminării: E. Neacșu. Neamțul (sau ce-o mai fi fost el) S. Schlesinger, atent foarte, descoperise În desfășurătorul emisiunii „Seară
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sex în iarbă cu Păcală și Păcălița (Anemona Niculescu), la care toți copiii din sală au făcut : Oaaau ! . și un discurs (rostit de criticul de film Călin Căliman) care se vrea un fel de ars poetica : Să nu vă fie rușine să ascultați povești, să spuneți povești... povestea, oricum ar fi ea, aduce un strop de suflet omenesc, de viață... și pe ăla căruia nu-i plac poveștile, eu îl bag în mă-sa ! Frumoasă idee (și exprimată cu meșteșug, deși
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
filme romînești cu șanse comerciale sînt filmele bune (adică filmele cu șanse de succes în festivaluri și, prin urmare, cu șanse de a se vinde), și CNC-ul ar trebui să știe asta. într-adevăr, nu trebuie să-ți fie rușine să asculți și să spui povești, dar atunci cînd finanțezi o poveste ca Păcală ar trebui să-ți fie. Cu riscul de a fi înjurat de mamă de Călin Căliman. Dilema Veche, iulie 2006 Unul pe an Margo (Romînia, 2006
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
că e fiul regretatului Gusteau), ucenicul ajunge să-și închipuie că poate și singur ; dar bineînțeles că nu poate, după cum nu poate nici prietena lui, o executantă loială, necreativă a rețetelor lui Gusteau. A nu avea talent nu e o rușine, spune filmul, dar nu e totuna cu a avea. în privința asta, Ratatouille e la fel de categoric ca filmul precedent al lui Brad Bird, Incredibilii (2004) : unii au, alții n-au, iar între cei fără și cei cu nu poate fi vorba
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cărții, dar ar fi nerezonabil din partea mea să le reproșez cineaștilor regizorului Joe Wright și scenaristului Christopher Hampton că au subțiat pînă la insignifianță sofisticatul metadiscurs al lui McEwan, rămînînd cu tradiționala combinație de dragoste și război. Nu văd nici o rușine în asta. Problema filmului Atonement (tradus Remușcare) nu e că nu se ridică la înălțimea romanului, ci că nu se ridică la înălțimea altor combinații cinematografice de dragoste și război, cum ar fi Pacientul englez. Dragostea sa e falsă. Războiul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]