11,710 matches
-
asiatice, africane). 21 23 Cu titlul de exemplu redăm cele patru reguli de bază pentru o interrelație, reguli care trec peste diferențele culturale și aspiră la un caracter de universalitate. Acestea se referă la: • necesitatea de a respecta intimitatea altuia, singurătatea și secretele; • necesitatea de a privi interlocutorul în ochi în timpul conversației; • obligativitatea de a nu discuta cu altă persoană tot ce are caracter confidențial; • obligația de a nu critica în public altă persoană. În același timp menționăm că sunt o
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
cca 75 milioane de surzi. Printre aceștia se numără și elevii Școlii pentru Hipoacuzici din București. Ei trăiesc într- o lume a auzitorilor și sunt, de cele mai multe ori, neînțeleși și neacceptați, ceea ce duce la un sentiment frustrant de izolare, de singurătate. Aici intervine rolul profesorului din școala pentru hipoacuzici. El trebuie să îi ofere elevului hipoacuzic instrumentele intelectuale și psiho- comportamentale necesare integrării în viața socială și culturală din societatea auzitorilor în care trăiește. Dar, în același timp, trebuie să cultive
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
reformați ă tradiția hughenotă. În căutarea unei coeziuni bazate pe Încercările prin care au trecut, departe de a-și uita cultura proprie, aceste populații se organizează și cultivă o memorie colectivă, creând cercuri de sociabilitate care le permit să suporte singurătatea și depărtarea de țara de origine, precum și să-și structureze grupul. Însă, fără crearea unor rețele de comunicare și de solidaritate puternice și influente, așa cum sunt cele Întemeiate de evreii americani aflați În poziții foarte influente, populațiile dezrădăcinate Își pierd
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a inițiat și o expoziție numită Muzeul Nomadic, în care a expus imaginile care au făcut înconjurul lumii despre perfecțiunea animalelor și a oamenilor necontaminați de căderea din paradis. Eseul său cinematografic este o tulburătoare scrisoare de dragoste despre splendoare, singurătate dar și comuniune, despre incompatibilități și compatibilități cosmice, despre frumusețe în primul rând. Imaginile sunt într-atât de obsedante încât creează senzația de drog: zile la rând, după ce am văzut filmul întâia dată, l-am revizionat pe laptopul de acasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
aparențe - este vorba despre o simplitate dantelată, sofisticată, în cea mai firească tradiție a extravaganței regăsibile în lucrurile simple, aici și acum. Filmul este, de aceea Ăși nu doar de aceea), inițiatic: cele 365 de zile sunt scrisorile de dragoste, singurătate și frumusețe ale unui bărbat care este compatibil cu femeia sa, chiar dacă aceasta se află departe și este intangibilă Ădeocamdată). Nu în zadar, de altfel, Muzeul Nomadic este conceput ca un templu uriaș, unde imaginile din film sunt aranjate pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
fragmentele de viață cotidiană respiră candoarea implicită a unei priviri atente, dar blânde, față în față cu o realitate crudă, de care cei mai mulți nu se fac vinovați. Realitate în care personajele lui Ó Ceallaigh sunt umbre ale unui trecut și singurătăți ale unui prezent marcat de tranziția spirituală. Simple, „curate“, însă nu lipsite de sugestie. » „Și-a îndesat romanul și poemele mele în geantă, pe care nu mai reușea să o închidă, murmurând întruna: Nu futut gratis! Nu futut gratis!/ De ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
stimuleze empatia manifestă a cititorului. E un lucru imposibil, mai ales când îl vezi exclamând cu satisfacție după ce a reușit să facă dragoste o oră vorbind la telefon în același timp... Un personaj fără îndoială puternic, singur, dorindu-și această singurătate ca pe un test suprem de rezistență. Partea diaristică - încadrată de o ramă teoretică/descriptivă Dar să revenim la structura cărții: două jurnale independente care se întâlnesc abia în final pentru a pune între oglinzi paralele o relație amoroasă/sexuală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
specularea adăugirii lui Lacan din 1966 la „stadiul oglinzii“, care afirmă că, la recunoașterea imaginii, pe lângă infans, participă și unul dintre părinți, cel mai iubit. Recunoașterea imaginii acestuia duce la recunoașterea propriei imagini. Astfel, în continuarea ideii prin care afirmam singurătatea emitentului în fața suprafeței speculare, ne dăm seama că perpetuarea scriiturii diaristice nu este altceva decât o continuă defulare a unui psihotic ce nu-și găsește liniștea. Acestea ar fi implicațiile inter-frame ale romanului, cuprinse între marginile vagi ale parantezelor auctoriale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
când m-am trezit, copil fiind, singură în tot apartamentul. Senzație imposibil de descris întocmai, un soi de disperare febrilă, sentimentul că lumea întreagă se rezumă la 60 de metri pătrați în care nu mai există nimeni și nimic. Părăsire. Singurătate greu de suportat. Mama plecase cu noaptea în cap să cumpere lapte. Pe atunci erau cozi lungi. Mult mai târziu am descoperit că cel mai interesant lucru pe care îl poți face într-o cameră (virtuală) încuiată este să încerci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
întâmplător, adus de cine știe ce chestie, prezența persoanei mă irita, încercam să scăp cât mai repede posibil de ea, ca și cum aș fi avut mare nevoie de liniște, de timp... Fițe! Liniște era berechet, timp cu ghiotura! Și-atunci? Mă obișnuisem cu singurătatea. Îmi ștergeam migălos ochelarii cu șervețele parfumate, scotoceam bibliotecile, scoțând cărțile aiurea... le răsfoiam, găseam însemnări vechi, unele chiar datate... mai beam un gât de cafea, mai piguleam niște bloguri, mai picneam pe mess vreo figurică... De câte ori suna telefonul mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cu generalii întomnați ai lui Gabriel Garcia Márquez. La fel ca dictatorul lui Márquez din Toamna patriarhului, Polikarp Feofanovici joacă domino cu ceilalți veterani, ajunge dintr-un „general“ respectat, un bătrân ramolit și impotent, și moare în cea mai hidoasă singurătate. Căminele suprapopulate, îmbibate de „mirosul penetrant, pestilențial de ceapă fiartă-clor-urină-borș“, fără balcoane, cu bucătării mizerabile și camere sufocante, cu băi comune neiluminate, alcătuiesc un peisaj dezolant în care viața pare imposibilă. În acest univers sumbru, Ionel Pantaleevici Pâslari visează la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
a companiei britanice Dreamthinkspeak. Ușa se deschide, o fată ținând în mână o lanternă strigă trei nume. Grupul o urmează tăcut. Peste cinci minute va reveni. O urmez, împreună cu doi bărbați. Nu vom schimba nici un cuvânt, întreaga călătorie. Vom experimenta singurătatea în trei, fiecare cu spaimele noastre. Urcăm pe scările înguste, în întuneric. Clădirea primăriei e atât de schimbată, încât după două etaje și câteva coridoare, uiți unde ești. Ferestrele sunt tapetate cu catifea neagră, anumite uși sunt blocate, ești dus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cu spatele încovoiat și cu capul în pământ. Voce aspră, joasă, guturală, puțin întinsă, cu accent stins. Conversație tristă, lentă, gravă. Caractere psihologice (Caracter) Caracter pătrunzător și chibzuit, predispus la teamă, tristețe, mânie și răzbunare. Egoist, bănuitor, vindicativ, încăpățânat, căutând singurătatea, meditativ, natură pesimistă, bizară, concentrată, avară. Teoretician complicat, rutinier, perseverent în tot ceea ce întreprinde, torturat de dorințe anormale. Memorie dificilă dar tenace. Deși are imaginație și intuiție, este un spirit sistematic, excesiv, superstițios sau sceptic. Somn dificil, tulburat de coșmare
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
idee. Prins în evenimentele organizate de cercurile revoluționare, Vania Răutu este acaparat cu totul de ideea că finalitatea mișcării este libertatea omenirii întregi. După arestarea lui, în urma înscenării unui complot, ajunge în închisoare, unde se trezește singur și, în această singurătate, punctele sale de sprijin le găsește mereu la Năpădeni și în împrejurimile satului său natal. Moartea unuia dintre camarazi, după ce apucase să strige „Trăiască revoluția socială! Jos Țarismul!“ (3, 72), și la a cărui execuție asistase, îi strivi sufletul, provocînd
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
atunci de ce această înduioșare, acest sentiment de intimă legătură morală?“ (4, 97 - 98). Răspunsurile căutate în doctrinele filozofice sau revoluționare nu-l satisfac, iar discuțiile cu vechii camarazi sînt acum posibile numai imaginar, dar pot fi rodnice în condițiile de singurătate din închisoarea de la Tobolsc, cînd încerca să-și pună ordine în gînduri. Aceasta este explicația spovedaniei adresate lui Moise Roitman, „față de care, știindu-l refractar ideilor sale, credea mai cu seamă necesar să-și justifice îndoielile“. „Adesea m-am
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
exprimare pe ton de confesiune, de "lirica măștilor", în care apare un "eu" mai îndrăzneț, mai radical în opinii, si de "lirica rolurilor", în care poetul poate experimenta atitudini depărtate de cea obișnuită lui. Distincțiile au fost urmărite la Eminescu (Singurătate, Rugăciunea unui dac, înger fi demon exemplifică, în ordine, cele trei feluri de lirică) în articolul Atitudinea și formele eului în lirica lui Eminescu, din volumul Figuri și forme literare, București, 1946, republicat în Studii de literatură rom&nă, București
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
infernul lui Miller / 127 Un demon ironic și extravagant / 130 Elaborări Ochiul străin / 135 Gentlemen's agreement / 140 Toamna senină a doamnei Ralian / 146 10 ore cu Mircea Ivănescu / 149 Arhetip și monstru / 155 Oglinda lui Dorian Gray / 161 Zeii singurătății / 167 Comunismul, în roz și negru / 174 Banatul, de aproape și de departe / 179 Anima neagră / 183 O trilogie a înstrăinării / 188 Eseuri și fragmente Confuz, înnebunit, dezagregat... / 197 Avangarda și literatura pentru copii / 209 Fotografiile post-mortem / 222 American Beauty
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ordinii sacre matriarhale, ca legăturile dintre oameni să rămână intacte, iar fiul rătăcitor să fie găsit și adus acasă. Nu atât călătoria în sine, cât mirajele ei transformă experiența depărtării într-o inițiere. Ionatan caută liniștea aridă a deșertului și singurătatea stranie a orașului Petra, deoarece doar în labirintul incert al nisipului și în melancolia stinsă a lumilor miraculoase de altădată poate intui coordonatele locului său în lume. Paternitatea, fundamentală în ecuațiile identității, e adaptată structurii flexibile a lumii de acum
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în românește nu poate fi decât prilej de desfătare. "Dilemateca", anul VIII, nr. 82, martie 2013 Însingurare Ernesto Sabato este, fără îndoială, unul dintre acei autori a căror amprentă transformă textul într-o "dare de seamă" despre criză, exces și singurătate. E cunoscut faptul că scriitorul și-a început cariera ca fizician, detaliu semnificativ dacă privim mai îndeaproape epoca în care Sabato lucra la Paris, la Insitutul Joliot Curie și frecventa cercurile suprarealiștilor. Cele două lumi, aparent incongruente, își găsesc înțelesul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Iribarne, femeia pe care a iubit-o și-a ucis-o, întregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul este mai mult decât metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cît și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg nimic din
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
literatura lui Sabato. Viața Maríei, cu toate petele ei obscure, devine rapid sursa unei angoase sufocante, a cărei rezolvare presupune traversarea ireversibilă a unei limite ultime - crima. Tunelul este romanul unui maraton prin tranșeele înguste ale unei conștiințe strivite de singurătate, fiind în același timp relatarea voit lucidă a unei derive psihice severe. Romanul e marcat încă de la început de încrederea autorului într-un stil propriu, asumat și bine calibrat, ce transformă narațiunea într-o vecinătate, subtil instaurată, cu zona întunecată
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ca în oglinzi paralele, cel mai adesea deformatoare, protagonistele romanului - Sophie, sora ei, Margot, Ivona și Vica - se reflectă reciproc într-o temporalitate intrinsecă, supraistorică, generată de fluxul memoriei. Amintirile fluide ale Ivonei învăluie prezentul degradat într-un halou de singurătate și neputință - fetița sensibilă, marcată de moartea tatălui, se transformă într-o femeie nesigură de sine, înșelată de un soț flegmatic, privată de prezența fiului, plecat în străinătate. În Vica ea regăsește confortul familiar al unei lumi dispărute odată cu moartea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prin procedeele complicate ale rememorării, sunt intense, chiar brutale, deoarece copilul percepe, treptat, fragmente dintr-o realitate exterioară rece și străină, în fața căreia simte doar teamă și rușine. Primele amintiri sunt tulburătoare tocmai pentru că emană un amestec de melancolie și singurătate incompatibil cu nostalgia curată a copilăriei. Coetzee invocă aici componenetele unei structuri interioare ce identifică încă de foarte devreme haosul și violența - cartea începe cu o relatare despre găinile bolnave din gospodărie, ale căror picioare erau îngreunate de o piele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fi motivul pentru care scriitoarea și-a înzestrat eroina cu o existență echivalentă nemuririi, deci și cu o memorie enormă, în a cărei arcuire s-a țesut, cu miracolele și ciudățeniile ei, lumea modernă. În momentele ei de reverie și singurătate, Orlando, ajunsă la maturitatea vârstei de treizeci și sașe de ani, întoarsă sub stejarul adolescenței sale, intuiește cum e să fi trăit totul. "Dilemateca", anul VIII, nr. 84, mai 2013 Zuckerman over & out Nathan Zuckerman deține rolul compex de alter-ego
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]