11,591 matches
-
Ele vin din moștenirea bizantină pe care Marin Gherasim a primit-o în Bucovina natală, sunt filtrate prin sensibilitatea proprie, dar și printr-o filosofie din ce în ce mai cristalizată. Cupola, Porțile ce seamănă tot mai mult cu porțile împărătești ale bisericilor, Pragul, Tronul, Absida, Armura - veșmânt liturgic, Scutul formează cadrul pentru căutarea Adevărului. Formele sunt din ce în ce mai epurate, arhitecturi clare, în interiorul cărora, de multe ori, accidentul plastic devine semnul frământării, al decriptării mișcărilor vieții și sufletului. Se păstrează interesul artistului pentru funcția expresivă a
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
din Amboise reședința soției sale Charlotte de Savoie, care l-a născut aici pe viitorul Carol al VIII-lea în anul 1470. Acesta a copilărit în acest loc împreună cu sora să, Anne de Beaujeu.La 13 ani a urcat pe tron și în 1492 a decis construirea unui nou și măreț castel. La înapoierea din campania din Italia (1495), regele a adus nu numai pradă de război, mobilier, tablouri, statui, ci și multe idei, precum și o echipă de 22 de meșteri
Castelul Amboise () [Corola-website/Science/316911_a_318240]
-
decât să asiste, cu neliniște, cum Anglia protestantă începe să-i amenințe supremația pe mare, fapt ce avea să conducă, inevitabil, la crearea unei stări de încordare în relațiile dintre cele două state. În anul 1580, profitând de faptul că tronul era vacant, armatele lui Filip al II-lea atacă și ocupă regatul vecin, Portugalia. Consecința—poate cea mai importantă—a acestei acțiuni a fost una de natură economică: a avut loc unificarea coloniilor spaniole și portugheze într-un singur imperiu
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
au cerut iertare. De partea lui Alexandru Cornea au rămas hatmanul Mihu, logofătul Trotușan și boierii Pătrașcu, Crasneș și Cozma. În lupta de la Galați, domnitorul a fost decapitat, iar Petru Rareș s-a îndreptat spre Suceava. După înscăunarea sa pe tron (1541), Petru Rareș i-a acuzat de trădare pe hatmanul Mihu, pe logofătul Trotușan și pe Crasneș și Cozma, i-a închis în Cetatea Romanului, i-a condamnat la moarte și apoi le-a tăiat capetele. Gavriil Trotușan nu a
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
picturi ale mucenicilor. În stânga intrării se află Sfinții Constantin și Elena, iar în dreapta este tabloul votiv. Spre deosebire de alte tablouri votive, în cel de la biserica din Părhăuți ctitorul nu ține în mână chivotul bisericii, ci este condus de Maica Domnului înaintea tronului Mântuitorului Iisus Hristos. Fața logofătului a fost reînnoită cu tencuială, iar îmbrăcămintea sa reflectă hainele de la curtea suceveană. Scena "Pieta" (a punerii lui Iisus în mormânt) din nișa proscomidiarului, relevă o influență a picturii venețiene din secolul al XVI-lea
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
Spania, cu destinația Vitoria (13 noiembrie), iar Junot intră cu oamenii săi în Portugalia la 19 noiembrie. Convinși de iminența intervenției franceze, portughezii au încercat să negocieze și, la jumătatea lui noiembrie, acceptaseră toate condițiile franceze, sub condiția menținerii pe tron a Casei Bragança. Era însă prea târziu pentru o negociere și zece zile mai târziu (29 noiembrie), familia regală portugheză, Curtea și guvernul părăsesc Lisabona, la bordul unei flote anglo-portugheze, având ca destinație Brazilia. După un marș îndelungat și epuizant
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
lucru le-a reușit pe deplin ardelenilor 19. În mintea unora a funcționat și un alt criteriu în alegerea făcută. Era vorba de argumentul economic, astfel G. Diamandi își întreba retoric colegii parlamentari cu ocazia discuțiilor din Cameră, la mesajul Tronului, „câți români sunt peste Carpați?, Ce suprafață are Transilvania ?, Ce suprafață are Basarabia ?20. Pe de alta parte, Alexandru Marghiloman consemna în ale sale Note politice, reacția unui lider conservator: ” Ar fi o crimă de neam. Nu sacrific 3-4.000
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
sânge nobil." În timp ce Kull și Taligaro vorbesc apare un mesager de la palat care le spune că regele a înnebunit și și-a omorât toți moștenitorii. Taligaro și Legiunea se îndreaptă spre Velusia, iar Kull îi urmărește. Ei intră în sala tronului unde-l găsesc pe rege acoperit de sânge și podeaua plină cu cadavre. Regele îl atacă pe Taligaro, dar este oprit de Kull, care încearcă să-i calmeze furia oarbă, în schimb regele îl atacă pe Kull. Rănit mortal după ce
Kull cuceritorul () [Corola-website/Science/328885_a_330214]
-
și-l otrăvește imediat pe Kull. După aceea face ca întreaga curte regală să creadă că este mort, cu toate acestea Kull se trezește și află adevărul despre Akivasha. El scapă de oamenii lui Akivasha și plănuiește să-și recupereze tronul și s-o învingă pe vrăjitoarea cea rea. El este însoțit în căutările sale de către Ascalante, un preot al unui zeu vechi abandonat (Valka) și de Zareta, sora lui Ascalante și ghicitoare, care a fost o sclavă în haremul lui
Kull cuceritorul () [Corola-website/Science/328885_a_330214]
-
fost o sclavă în haremul lui Kull și a fost acuzată pe nedrept de uciderea lui Kull de către regina. În continuare are loc o serie de teste și aventuri, care în cele din urmă duc la moartea vrăjitoare, reinstalarea pe tron a lui Kull, reformarea legislației în regatul său, precum și numirea unui noi regine (Zareta). Filmul a primit recenzii majoritar negative din partea criticii și are un scor de doar 26% pe website-ul Rotten Tomatoes. Filmul s-a clasat doar pe locul
Kull cuceritorul () [Corola-website/Science/328885_a_330214]
-
Zenobia a cucerit noi teritorii și a mărit suprafața imperiului de la Palmira. Scopul ei declarat era de a proteja Imperiul Roman de Răsărit de Imperiul Sasanid, pentru pacea Romei. Cu toate acestea, eforturile sale au crescut în mod semnificativ puterea tronului ei. În 269, Zenobia și armata ei, condusă de generalul palmirez Zabdas, au cucerit Egiptul cu ajutorul aliatului lor egiptean, Timagenes, și armata sa. Prefectul roman al Egiptului, Probus Tenagino, și forțele sale au încercat să-le respingă atacul, dar forțele
Zenobia () [Corola-website/Science/328976_a_330305]
-
ulterior, tot ca gărzi. Dinastia lor este întemeiată de mamelucul baḥrid (1279-1290). Au existat 24 de mameluci baḥrizi, în afară de Šağar-al-Durr și 23 de burğizi. Burğizii nu recunoșteau principiul succesiunii ereditare și nu au dus o politică de nepotism. În timpul lor, tronul îi aparținea celui care reușea să se impună sau să îi determine pe emiri să îl aleagă. Atât în timpul baḥrizilor cât și al burğizilor, de multe ori sultanul era succedat de un sclav al său și nu de un fiu
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
o flotă importantă cu care a reușit să mențină pacea, dar și să cucerească teritorii. Cu toate acestea, încercarea sa din 54/674 de a cuceri Constantinopolul a eșuat.<br> După moartea lui Mu'awiya în 680 a urmat la tron fiul său Yazid, însă această acțiune nu a fost lipsită de comentarii și chiar răsculări împotriva succesiunii pe bază de ereditate. Revoltele au avut ca principal aspect motive reigioase și astfel s-a încercat detronarea și totodată încheierea dinastiei umayyazilor
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
și o ucide pe Clarisse. Disperat, Arsène intenționează să se sinucidă, dar renunță în cele din urmă și își reia viața de spărgător. În anul 1913 el se află iarăși la Paris, unde sosise într-o vizită de stat moștenitorul tronului austriac. El o vede din nou pe Joséphine, care pare să nu fi îmbătrânit nici măcar cu o zi și vrea să provoace un atac cu bombă asupra arhiducelui prin intermediul unui tânăr. Arsène intervine și recunoaște, spre oroarea lui, că ajutorul
Arsène Lupin (film din 2004) () [Corola-website/Science/325371_a_326700]
-
Țarul Alexandru I a adoptat o politică de neutralitate. Această poziție intra în contradicție cu opțiunile Regatului Unit, cu care Imperiul Rus semnase documentul final al Congresului de la Aix-la-Chapelle din 1818, dar corespundea cu principiile Sfintei Alianțe. După venirea pe tronul Rusiei a noului împărat Nicolae I, poziția guvernului de la Sankt Petersburg față de problema Greciei a început să se schimbe. În aceste condiții, puterile aliate au început să concureze pentru câștigarea unei poziții cât mai bune în lupta pentru împărțirea Imperiului
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
a deveni o marcă, a fost un principat sau ducat guvernat de principi slavi inițial independenți, iar apoi a trecut sub Bavaria și ulterior sub suzeranitea francilor. Regiunea a fost divizată în comitate care, după succesiunea ducelui de Carintia pe tronul Franciei de răsărit, au fost unificate sub o singură autoritate, ca marcă de apărare împotriva slavilor din Croația panonică. Atunci când a fost promovată ca ducat în 976, o nouă marcă de Carintia a fost creată, devenind ulterior Marca de Stiria
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
Ugo de Alsacia și Godfrid de Frizia, la curtea de la Lobith, Henric a fost cel care i-a arestat, executându-l pe Godfrid și închizându-l pe Ugo la ordinele lui Carol. În 884, când Carol cel Gras a dobândit tronul din Francia occidentală, el l-a trimis pe Henric acolo pentru a menține controlul asupra Mărcilor de Neustria împotriva invadatorilor vikingi. În 886, el a fost trimis pentru a acorda sprijin Parisului asediat de normanzi. Henric nu a stat multă
Henric de Franconia () [Corola-website/Science/325410_a_326739]
-
Alexios (viitorul Alexios al IV-lea al Constantinopolului), cumnat al lui Filip. Alexios l-ar fi convins pe Bonifaciu și ulterior și pe venețieni să devieze cruciada către Constantinopol pentru a-l reinstaura pe Isaac al II-lea Angelos pe tronul Bizanțului, dat fiind că de curând fusese depus de către fratele său, Alexios al III-lea Angelos, unchiul tânărului Alexios și al Irinei. Următorii doi ani s-au dovedit și mai nefavorabili pentru cauza lui Filip. Otto, având susținerea regelui Ottokar
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
cărei documente finale au fost semnate pe 7 mai 1832 de ambasadorii plenipotențiari ai Regatului Unit, Regatului Franței și Imperiului Rus, a stabilit condițiile pentru acordarea independenței Greciei, încetarea stării de conflict dintre Grecia și Imperiul Otoman și acceptarea pe tronul noului stat independent a principelui bavarez Otto von Wittelsbach. Prevederile acestei conferințe au fost consfințite în Tratatul de la Constantinopol, care a urmat semnării Convenției de la Akkerman, prin care sultanul acceptase importante modificări politice și teritoriale în Balcani, (retragerea armatelor otomane
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
luna mai 1827, grecii adoptaseră o constituție republicană, iar Ioannis Kapodistrias, fostul ministru de externe al împăratului Alexandru I al Rusiei până în 1822, fusese ales ca președinte. În 1830, candidatul pe care cele trei puteri europene în numiseră pentru ocuparea tronului Greciei, Leopold de Saxa-Cobourg și Gotha a renunțat la această onoare pentru ca să devină primul rege al Belgiei. Leopold era o figură marcantă a nobilimii europene. El a refuzat tronul, motivând că este nemulțumit de noua linie de frontieră a statului
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
candidatul pe care cele trei puteri europene în numiseră pentru ocuparea tronului Greciei, Leopold de Saxa-Cobourg și Gotha a renunțat la această onoare pentru ca să devină primul rege al Belgiei. Leopold era o figură marcantă a nobilimii europene. El a refuzat tronul, motivând că este nemulțumit de noua linie de frontieră a statului elen: Aspropotamos-Zitouni, aflată mai la sud de granița convenită mai înainte Golful Amvrakikos - Golful Volo. Un rol important în refuzul lui Leopold l-a jucat și Kapodistrias, care i-
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
mai la sud de granița convenită mai înainte Golful Amvrakikos - Golful Volo. Un rol important în refuzul lui Leopold l-a jucat și Kapodistrias, care i-a trimis principelui un raport în care se sublinia opoziția cetățenilor față de venirea pe tronul țării a unui domnitor străin. Kapodistrias a profitat în plus de îngrijorarea marilor puteri față de evenimentele din timpul Revoluției Belgine, care avea să ducă la apariția unui nou stat independent în vestul Europei. Toate aceste manevre nu i-au asigurat
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
Ministrul de externe britanic Palmerston a convocat ambasadorii Franței, Imperiului Rus și Bavariei. Diplomații au căzut de acord asupra proclamării independenței Greciei, instaurarea monarhiei constituționale și înscăunarea unui principe german de 17 ani, Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach. Succesiunea la tronul Greciei urma să fie ereditară. Linia de demarcație avea să fie pe linia Arta - Volo. Propunerile bavareze pentru un acord secret cu privire la Creta au fost respinse. Pentru consfințirea independenței Greciei, mai trebuia obținut acceptul Sublimei Porți. Principalele puteri europene și-
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
(24 iulie 1689 - 30 iulie 1700) a fost fiul Prințesei Anne, care a accedat la tronul Marii Britanii în 1702, și a soțului acesteia, Prințul George al Danemarcei. Numit Duce de Gloucester el a fost singurul copil din cei 17 ai părinților săi care a supraviețuit copilăriei. La sfârșitul anului 1688, în ceea ce a devenit cunoscut ca
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]
-
și în cei șase ani de căsătorie Anne fusese însărcinată de șase ori însă nici unul dintre copii nu a supraviețuit. La 24 iulie 1689, la 5 a.m., Anna a născut un fiu. Potrivit obiceiului în cazul nașterii potențialilor moștenitori la tron, la naștere au participat mai mulți martori, regele și regina și "mare parte dintre persoanele de calitate de la curte" au fost prezente. Trei zile mai târziu, nou-născutul a fost botezat William Henry după unchiul său, regele William. Regele, care a
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]