10,579 matches
-
îmbulzeala de la intrare, am găsit cu greu un loc în ultimul rând de scaune al imensului hangar amenajat ca sală de concert, și de acolo, spri jinind cu spatele peretele din partea opusă celei unde se afla scena, abia de-am zărit silueta vag mișcătoare a faimosului artist. Bine că totuși, grație megafoanelor, l-am auzit. Dar să mai spun ceva despre filmele care ne deveniseră accesibile datorită minidezghețului ideologic de la mijlocul deceniului al șaselea. Cu oarecare întârziere față de momentul producerii lor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Arghezi, după anii de interzicere, petrecut tot la B.C.U., unde sala gemea de oameni care îl ovaționau pe bătrânelul însoțit de îngerii păzitori Baruțu și Mițura, iar eu, strivit de balustrada unuia dintre balcoane de nenumărații doritori măcar să-l zărească pe marele poet, făceam o periculoasă echilibristică ce se putea solda cu un dezastru pentru mine și pentru cei de sub mine, de la parter. Dar parcă și mai multă emoție mi au dat cele câteva întâlniri particulare, ca să le zic astfel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de departe din inima târgului înțesat de lume, din modul încâlcit al treburilor și al nevoilor, simțeam că mă trage chemarea și așteptarea maestrului, care din balconul caselor străjuia cu ochii bulevardul Epureanului în tot lungul lui doar ne-o zări venind. Așa, mai bine de un an întreg, am avut nespusul noroc să trăiesc nu numai alături dar chiar în intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N-a fost gând al meu pe care să nu i-l spun, n-a fost
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
o victorie concludentă. Faza zilei a fost furnizată, însă, de antrenorul oaspeților care, la un moment dat, a protestat la una din deciziile trăznite ale cuplului de arbitri Murariu-Tabacariu, ajungând în dreptul mesei oficiale. După încheierea protestului, tehnicianul vasluian l-a zărit la masa oficială pe primarul Bacăului, având o reacție spontană: “Aaaa, mă scuzați, să trăiți, dom’ primar”. În privința jocului propriu-zis, am remarcat dorința de afirmare a juniorilor moldoveni prezenți în teren, cu un plus pentru extrema Bulov, longilinul inter Macovchin
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
acestea, vulpea în aceeași clipă cade moartă la pământ. Am făcut cu toții un chef nespus de această ciudată întâmplare. Unii spuneau că Rosetti are farmec la pușcă; alții că biata vulpe a murit de spaimă în momentul când i-a zărit căciula cea țurcănească; iar Cățeaua susținea că a fost împușcată de dânsul în iarna trecută și că abia acuma i-a venit ceasul să moară. Las pe Cățeaua, că nimene nu știa să înflorească lucrurile ca dânsul. De fapt, vulpea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fricei. Da' bine, Codrene, nu ți-ai pus o pelcică la fundul pantalonilor? Eu, pelcică!... Ha! Ha!... răspunse Codreanu trântind un hohot de râs de-au răsunat cele patru colțuri ale codrului. Am cinstea să-ți spun, prietine, că am zărit roșind spinarea unui cogeamite Martin bine blănit, dar când i-a mirosit a Codreanu a scaparat 131 nemernicul, de n-am mai avut vreme să trag în el. Noroc c-a scaparat!... Că altfel era să fie vai de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
anecdote vânătorești, popești, țigănești, iar noi, care, se înțelege, nu ne lăsam mai prejos, îi țineam isonul cu alte anecdote și mai și. În răstimpul acesta trăgeam mereu cu coada ochiului la ușa pe unde ieșise baba, că doar vom zări ceva care să ne bucure, dar, în zadar, mâncarea nu venea. Manolucă uitase, se vede, că avea să meargă la târg și ne ținea mereu de vorbă. De la o vreme noi mai cascam, ne mai răstogoleam pe paturile cele late
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vezeteu se întoarse înspre mine: Chicoane!... îmi zise el cu glas schimbat, sunt doi oameni răi înaintea curuței. Într-adevăr așa era. În același moment, mă sculai în picioare, îmi înarmai pușca și adresându-mă celor doi oameni care se zăreau ca niște fantome prin întuneric și erau mai, mai să puie mâna pe dârlogii calului, le zisei cu glas răstit: Ia ascultați, bădișorilor! Poate ați prăpădit ceva în căruța mea; poftim, mă rog, să căutați!... Ei văzură steclind țevile puștei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
potop de oameni ca o altă mare tot atât de nesfârșită, de nepotolită, cu aceleași porniri capricioase, cu aceleași adâncuri de inimi și de suflete ca și fundurile nesondabile ale mărei. Alteori urmăream în depărtări, între cer și apă, bărcile ce se zăreau ca niște paseri albe cu aripile întinse sau vapoarele, adevărați monștri plutitori, cari, suflând din greu, brăzdau marea lăsând în urmă-le o cărare de fum în aer, și o altă cărare de diamante în apă. Așa îmi petreceam zilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu aceeași pompă cu care plecase. Cerul era înnourat și toți munții acoperiți sub o naframă imensă de ceață prin care nimic nu străbătea, dar din care se scurgea o mică ploaie subțire ca prin sită. Ceea ce am putut însă zări în locul soarelui au fost unele piepturi goale, unele brațe trandafirii rău acoperite de șaluri, care s-au retras iute în fața vremei posomorâte și a privirilor noastre indiscrete. M-am retras și eu și m-am culcat a doua oară, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de care se poate bucura un suflet iubitor de natură. La planul întăi se desfășură grădina mea veselă cu multă verdeață, cu multă umbră, cu brazi frumoși de munte răsădiți de mâna mea acum treizeci de ani, prin luminișurile cărora zăresc colo în vale așternându-se întreg orașul Iași, de unde îmi vine întocmai ca glasul ritmic al mărei, freamătul mișcării, vuietul vieței acestui furnicar omenesc. Dincolo de oraș, pe al doilea plan, se rădică capricioase dealurile înconjurătoare, acoperite cu vii și livezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acela e cât se poate de ușor de făcut la 16 ani, când îți închipui că toate păsările ce zbor se mănâncă. O vedeam, deci, deseori în balconul ei cu ochii ațintiți pe-o carte, cetind cine știe ce romanuri, alteori îi zăream silueta prin perdelele străvezii ale odăiei. De la o vreme chipul ei mă urmărea cu îndărăpnicie. O vedeam în jocurile mele copilărești, în cărțile mele de studiu, în visurile mele de noapte, o vedeam pretutindene și mai cu samă în inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un loc mai periculos numit „la custuri”, unde se urcă circa 30 de metri foarte abrupt, în serpentine, pe stânca golașă, ici și colo fiind nevoie de sprijin cu mâna. De la custuri poteca continuă circa 30 de minute până ce poți zări deja cabana Podragu, dar din acest punct încă mai ai de mers circa 45 de minute ca să ajungi la destinație. De pe potecă se pot vedea la un moment dat resturile unui helicopter prăbușit prin anii ’60, când se transportau materiale
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
inspira aerul rece și curat de munte și pentru a ne bucura îndeaproape de peisajul mirific. Trecătoarea este situată între Munții Rodnei, aflați la sud și Munții Maramureșului, aflați la nord, la 1416 m altitudine. Pete cristaline de zăpadă se zăreau pe culmile munților falnici. Toți eram fermecați de priveliște. Nu aveam cuvinte să descriem frumusețile care le vedeam. Lăsând în urmă peisajul de vis de la Pasul Prislop ne-am continuat drumul către Borșa. Această stațiune se află în inima munților
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu este capabil, Urmuz a urmat Dreptul, a intrat apoi În magistratură, ajungând până la gradul de președinte de tribunal și cu serviciul la Casație. Dar inveteratele lui apucături Încă boeme nu se Împăcau cu o asemenea situație În magistratură. Îl zăream umblând bezmetic noaptea pe străzi, așteptând prin ganguri după, slăbi ciunea lui!, servitoare și, din obișnuința chilipirurilor sau expe dientelor din prima noastră tinerețe comună, nu-i intra În cap că ne-a venit acum și nouă vremea să ne
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
câteva alte „Întâmplări din Capitală“, cum se inti tula rubrica respectivă din Universul, [care] Îmi apar acum cu Înțe les nou după perdeaua grea a atâtor ani. Cine trece astăzi În goana tramvaiului 16 prin dreptul bise ricii Icoanei are să zărească În colțul de peste drum o casă cu balconaș să-l atingi cu mâna, În care, la Începutul lui 1901, doi băieți de liceu au săvârșit o crimă „fină“ din motive obscure și nemaiîntâlnite de atunci și până acum. Unul dintre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi luat, după Înfățișarea lui de acum, ca apar ținând unei generații imediat precedente [generației] mele, ju decând numai după fața lui veștedă, obrajii căzuți, gingiile goale, privirea ostilă, spinarea mult adusă, decrepit și sinis tru cacochimen pe care-l zăresc noaptea, târziu, pe bulevard, pân dind pe după [câte] un stâlp femeile singure În stație; sau la o masă de bodegă cu altele alese printre cele mai sordide și scoase din uz; sau În cârciuma din colț a lui Vrancu, singur
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și altele Încă, rebelă, neînduplecat de rebelă la acel „puțin“, prea puținul și esențialul puțin, constând În nu mai știu ce și nu mai știu cum, care ar fi făcut, poate, din Lilica R. o ființă perfectă, așa cum o Între zărisem și cum o voiau stăruințele și apelurile mele nebu nești - infructuoase și zadarnice până la catastrofa noastră finală. [...] „Ființa bolnavă“, cum Îi spunea Pascal neamului femeiesc, refuză cu Îndărătnicie să smulgă din sine buruiana cea rea, ancestrală, care cu vremea o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acasă, prin bunul lor simț nativ, practic și gospodăresc, cum și prin studiu și eforturi personale, În dorința lor firească de a se sălta din colo de ceea ce au putut realiza, cu răbdare de secole, părinții și strămoșii. ...și mai zăresc În fiecare zi și seară, la cârciuma lui Vrancu din colț, pe un fost ministru al țării la Londra, varaiarna abia târându-și picioarele impotente În cipici, cu „melonul“ peste urechi și tăiat În două, ca două mici fese de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de ce va zice lumea, Într-atâta sediul nostru din acel pasaj, eminamente cultural și frecventat de filo zofi, de sociologi, de esteți, de eseiști și de economiști, insufla respect și le apăra astfel În ochii lumii care le-ar fi zărit intrând și ieșind la ore chiar nepotrivite. Însă corpul (unii Îi ziceau: porcul) didactic, mai ales cel se cun dar și de ambe sexe, era strălucit reprezentat pe faimoasa dormeuză a redacției noastre prin Însuși secretarul acesteia, profesor, și el
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a adus țării sale Întreg bazinul Congoului; apoi Marie Studenta, amanta ministrului Rusiei PokliewskiKoziel; Mimi Moft, amanta regelui Alfonso al XIII-lea și ctitoră a dispensarului pentru femei gravide În casele ei din strada Dionisie; Angela Marioțeanu, pe care o zăresc și astăzi la restaurantul lacto-vegetarian de pe bulevard, fostă amantă atitrată a prințului Turun, fratele regelui Farak al Egiptului, de la care s-a ales cu o rivieră de 140 de brili ante mari; și, pentru finalul deprimant al acestui palmares, Pertică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și de mititei sau cârnați În piele pe talerul de lemn, tot lucruri alcătuind fondul nostru etnic național, la care suntem obligați a apela continuu, Întru susținerea zilnică a tonu sului nostru vital) și, coborând pe Rue du 4 septembre, zăresc la un colț tăblița indicând o stradă și apoi un număr de care auzisem ceva la ospățul ministerial din ajun, de la Café de Paris. Îmi iau inima-n dinți și intru pe un gang, urc o scară elegantă până la entresol
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
când și când, își face apariția cu ea de la București băiatul doamnei Voican, care e foarte chipeș și a ajuns mare de tot, a studiat la Moscova și acum e colonel, cel mai tânăr colonel de Securitate din țară; ori de câte ori zărim Skoda trecând zveltă, strălucitoare, noi, toți copiii, alergăm după ea amețiți, vrăjiți de frumusețea sa izbitoare și ne zicem că într-o bună zi am putea să fim noi în locul băiatului doamnei Voican, să dea norocul peste noi. Și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
el mai fusese, cică e un spectacol grozav. Într-adevăr, mai fusese, cunoștea locul. Ne-a condus pe o străduță întunecoasă, aflată în spatele fostului regiment care găzduia acum liceul agricol. Ne-am urcat pe un gard metalic. De acolo se zărea ca-n palmă, prin geamul luminat: fetele erau în dormitor, se așezaseră în pat, îmbrăcate în cămăși de noapte alburii, se odihneau, stăteau fără grijă, neglijente, pulpele li se dezveliseră, pulpe frumoase, strălucitoare, semănau cu niște lingouri de aur. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe crengile golașe ale teiului. Cam o jumate de oră a trecut fără să se întâmple nimic. Apoi becul de la dușuri s-a aprins. Inima ne bătea asurzitor, ochii ne erau ieșiți din orbite. Prin geamul din partea de sus, am zărit o fată cu cozi negre, în cămașă de noapte și cu un prosop în mână. Mamă, e o zi mare, am nimerit-o chiar pe Carmen! a exclamat Cornel și a adăugat pentru cei neinițiați: Carmen e o minune, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]