99,080 matches
-
această perioadă au încercat să scoată în evidență, în mod deosebit, adeziunea acestor voluntari la ideile Revoluției din Octombrie, ignorând de fapt caracterul anti-centralist și antibolșevic al acțiunilor acestora. Deși adeziunea unora dintre voluntari la ideile comuniste a fost o realitate, aceasta nu s-a produs în modul exagerat înfățișat de literatura anilor 1945-1965. După 1968 însă au apărut lucrări noi, care de această dată au cuprins și date despre voluntarii români din Rusia. Accentul în această epocă a fost însă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
lideri în societate. Este unul dintre cei mai cunoscuți români din generația formată în anii 1990. Povestea lui a fost redată de unele dintre cele mai importante publicații din România: Gândul, Revista Cariere, Q Magazine, Agerpres, Cotidianul, campania Viitorul României, Realitatea TV, Revista Psychologies, Adevărul, Nașul; Evenimentul Zilei, Income Magazine, Capital, ziare.com (interviu care a câștigat premiul I la concursul de presă „Susținem performanța”), psnews, TVR.
Sebastian Burduja () [Corola-website/Science/336070_a_337399]
-
DC2 este un drum comunal din județul Tulcea care se desprinde de lângă Nufăru, din apropierea kilometrului 10+550 al drumului județean DJ222C, și teoretic face legătura între orașele Tulcea, Sulina și comuna C.A. Rosetti. În realitate, cu excepția câtorva kilometri pietruiți din vecinătatea satelor Ilganii de Jos și Partizani, drumul comunal 2 între Nufăru și Sulina este unul de pământ, impropriu circulației, și lipsit de poduri sau podețe peste canale. Mai mult, nu există o conexiune între
DC2 (județul Tulcea) () [Corola-website/Science/336233_a_337562]
-
îi este datorat cineaștilor precum Mahmoud Ben Mahmoud, Nouri Bouzid, Elyes Baccar, Ibrahim Letaief, Nadia el Fani, Ridha Béhi, Mohamed Zran, Nejib Ben Azouz, Hichem Ben Ammar, Anis Lassoued, Abdellatif Ben Ammar, și tinerilor cineaști care consideră deosebit de importantă ilustrarea realităților tunisiene. reînvie acest gen la sfârșitul anilor 1990, fiind abordat cu sfială în primii ani de cinematografie. Festivalul Internațional de Film Documentar "Doc à Tunis" a cărui primă ediție a avut loc între 5-9 aprilie 2006, confirmă această ”renaștere”. În
Cinematografia tunisiană () [Corola-website/Science/336254_a_337583]
-
și un producător. Astfel se desenă în sufletul său convingerea că există un autor al formei, fă‘il - dar liniile acestei convingeri erau deocamdată grosolane, neclare. [...] Cum materia din orice corp are nevoie de formă, aceasta nevădindu-se și neavând realitate decât prin forma sa, cum forma nu-și datorează existența decât faptei acelui fă‘il , autor, înțelese că toate lucrurile au nevoie, ca să existe, de acest autor, că niciunul nu poate ființa fără el - care le e cauza, ele fiindu
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
diminuarea luminii din casă, însă soțul insistă asupra faptului că ea doar își imaginează acest lucru. Termenul de "gaslighting" a început să fie folosit în mod colocvial încă din 1960 pentru a descrie procesul prin care o persoană manipulează simțul realității a unei alteia. Într-o carte din 1980 ce dezbate tema violenței asupra copiluilui, Florence Rush a sumarizat filmul lui George Cukor din 1944 Gaslight spunând: "chiar și astăzi cuvântul gaslighting descrie procesul prin care cineva încearcă să distrugă percepția
Gaslighting () [Corola-website/Science/336311_a_337640]
-
unei alteia. Într-o carte din 1980 ce dezbate tema violenței asupra copiluilui, Florence Rush a sumarizat filmul lui George Cukor din 1944 Gaslight spunând: "chiar și astăzi cuvântul gaslighting descrie procesul prin care cineva încearcă să distrugă percepția asupra realității a altcuiva." Sociopații utilizează metode de gaslighting foarte des. Deseori, sociopații sunt incapabili să empatizeze cu ceilalți, încalcă legi, și exploatează oameni, însă sunt mincinoși foarte convingători care își neagă în permanență greșelile. De aceea, cei victimizați de sociopați se
Gaslighting () [Corola-website/Science/336311_a_337640]
-
de această tehnică contribuie la provocarea atacurilor de panică, căderilor nervoase și, în cazuri extreme, la sinucidere." Și în relațiile părinte-copil sunt întâlnite elemente ale procesului de gaslighting, fie părinții, fie de copiii, fie ambii folosesc minciuna pentru a altera realitatea și a-l deziluziona pe celălalt. De asemenea, acest fenomen a fost observat și la relația dintre angajații clinicilor de psihiatrie și pacienți. Într-un articol de mare influență din 1981, "Some Clinical Consequences of Introjection: ", Calef și Weinshel analizează
Gaslighting () [Corola-website/Science/336311_a_337640]
-
cu perioada copilăriei și încheindu-se la vârsta de 13 ani, când Hussein merge la Cairo pentru a studia la Al-Azhar . Autobiografia sa reprezintă, așadar, bildungsromanul unui copil orb, care trece prin diferite etape, devenind conștient de sine și de realitatea care îl înconjoară. Relatarea se face la persoana a treia, beneficiind de o notă subtilă de ironie din partea autorului, care se detașează de protagonist, pe care îl numește „băiatul” sau, mai târziu, „tânărul”. Mai mult, romanul este, în principal, scris
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
fiice, Aisha și Khadija, dar și pe cei trei fii, Fahmy, Yasin și Kamal, care încearcă, pe parcursul celui de-al doilea roman, să scape de sub dominația paternă, încurajați fiind de modernitatea și freamătul anilor 1920. "Al-Sukkariyyah" surprinde evoluția dramatică a realității, întrucât bătrânul Al-Sayyid își vede nepoții alăturându-se comunismului și fundamentalismului. Destinul familiei se suprapune, așadar, schimbărilor petrecute în societatea egipteană între cele două războaie mondiale. Sfârșitul anilor 40 este caracterizat de emergența iubirii ca temă centrală, uneori instrumentată drept
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
vede nepoții alăturându-se comunismului și fundamentalismului. Destinul familiei se suprapune, așadar, schimbărilor petrecute în societatea egipteană între cele două războaie mondiale. Sfârșitul anilor 40 este caracterizat de emergența iubirii ca temă centrală, uneori instrumentată drept mijloc de evadare a realității. Numele asociate acestui curent sunt Yusuf al-Sibaˁi, Muhammad ˁAbd al-Halim ˁAbdallah și Ihsan ˁAbd al-Quddus, din care poate cel mai controversat este ultimul. Al-Quddus scrie romane dedicate, în general, luptei tinerelor fete pentru a se elibera de constrângerile emoționale și
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
Rica. Autorul Fernando Contreras Castro, de asemenea născut și crescut în Sân Ramon, este un scriitor recunoscut la nivel internațional în ceea ce este descris ca fiind stilul de "generație urbană". Contreras preda literatura la Universitatea din Costă Rica. Scriitor despre realitățile sociale, Fabián Dobles a crescut în Atenas. Opera să se concentrează pe situația dificilă a celor săraci din Costă Rica. Dobles, membru al Partidului Popular Vanguard, a petrecut ceva timp în închisoare pentru convingerile sale politice. Scriitorul Carlos Luis Fallas
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
Deși nu toți oamenii care vin în Țara de nicăieri încetează să crească, cel mai cunoscut rezident al ei a refuzat să crească și este adesea folosit ca metaforă pentru copilăria veșnică (și pentru caracterul copilăros), nemurire, si fugă de realitate. A fost introdusă pentru prima dată că "Țara de niciunde", în piesa de teatru "Peter Pan, sau Băiatul care a refuzat să crească" de scriitorul scoțian J. M. Barrie, pusă în scenă pentru prima data in 1904. În românul "Peter
Țara de nicăieri () [Corola-website/Science/336350_a_337679]
-
apelor, poduri, podețe, iluminat, telecomunicații, semnalizare rutieră, marcaje rutiere, amenajări peisagistice), austriece (panouri fonoabsorbante), germane (finisare terasamente), franceze (sistem ITS), etc. Nodurile rutiere situate la kilometrii 538 și 542 sunt semnalizate ca Arad Est 1, respectiv Arad Est 2. În realitate, ele se află în sud-vestul, respectiv în vestul orașului Arad.
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
spus, "în mod clar, rezultatele acestui studiu [Wakefield] au avut repercusiuni". Jurnalistul Brian Deer a cerut acuzații penale împotriva lui Wakefield. Pe 1 aprilie 2011, Fundația Educațională James Randi a acordat lui Wakefield Premiul pigasus pentru "refuzul de a înfrunta realitatea". Un jurnal din 2011 a descris conexiunea vaccin-autism ca fiind "cea mai dăunătoare farsă medicală din ultimii 100 de ani". O scriitoare din "New York Times", care relata la un eveniment din 2011 în Tomball, Texas unde Wakefield a vorbit, a
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
XX-lea, evidențiind dezamăgirea profundă a participanților la război în fața conservării postbelice a aceleiași organizări sociale și a acelorași mentalități egoiste ce contribuiseră la declanșarea conflagrației. Romanul prezintă criza de identitate a tânărului avocat Radu Comșa produsă de confruntarea cu realitatea războiului, precum și dramele existențiale trăite de exponenții unei „generații pierdute”. Având o carieră promițătoare la momentul intrării României în război, personajul principal pleacă voluntar pe front, crezând că războiul va purifica și însănătoși moral societatea postbelică. Este grav rănit și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
prietenilor și camarazilor săi, care fuseseră martori vii ai tragediei. Cu toate acestea, descrierile realizate de el au fost veridice, aspect remarcat de unii cititori ce luptaseră în război. „La fața locului nu m-am informat însă niciodată despre nimic. Realitatea a fost, totuși, atât de bine interpretată, încât, făcând cunoștință cu niște ofițeri, cititori ai romanului meu, aceștia au pretins categoric că au participat la una din luptele descrise de mine, iar unul își amintea că mă văzuse luptând în dreapta
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
11 spre 12 mai 1918, fiind salvat de la moarte de paznicii primăriei. Mama sa, Olga Petrescu, acoperă diferența de bani care i se imputa, iar dosarul este clasat. Eroii romanelor sale sunt învinși ai vieții, confruntați cu aspectele brutale ale realității și marcați de o existență banală și cenușie, de stres, de dr-a-m-a ratării și a compromisului. Tuberculoza osoasă contractată în studenție a recidivat într-o formă mai gravă, iar scriitorul a fost internat în spital timp de șase luni, începând
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a vorbit decât de justiție socială, de tranșee, de lumea cea nouă”. Cezar Petrescu a avut ambiția să realizeze o "Cronică românească a veacului XX", proiect grandios în care s-a folosit de experiența sa de ziarist. El a observat realitatea din cele mai diverse medii, valorificând observația ambianței umane cu talentul romancierului. Criticul Alex. Ștefănescu scria că „este vorba, în fond, despre o combinație de gazetărie de senzație și literatură melodramatică, scrisă cu vervă și cu o eleganță stilistică bine
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
înfruntat mizeria din anii studenției și începe să-și dea seama că are de îndeplinit o datorie față de sine însuși și de generația sa. Pleacă voluntar pe front după intrarea României în război, fiind grav rănit și desfigurat. Perspectiva asupra realității se schimbă, ceea ce-l va face să-i mărturisească lui Vardaru că înainte de a pleca pe front "„nu mă cunoșteam încă. M-am descoperit acolo! Acum suntem mulți care am învățat că am fi dezertori, dacă după război, nu ne-
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
original. Apariția cărții a fost întâmpinată cu elogii de scriitorii și criticii epocii precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Alexandru Philippide, Mihail Dragomirescu, Perpessicius etc., singurele rezerve aparținându-i criticului Pompiliu Constantinescu care a reproșat predominarea documentului („paralelism până la identificare între realitate și artă”) în dauna reprezentării artistice. Unul din primii critici, Al. Bădăuță, evidenția evoluția prozei lui Cezar Petrescu de la lirism către epic și de la mediul rural (în "Scrisorile unui răzeș") către mediul urban (în "Drumul cu plopi"), considerând că autorul
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
își trăesc viața simplu și autentic”, fiind urmăriți în toate ramificațiile lor sociale dintr-o perspectivă epică pentru ca ulterior să-l considere romanul unei generații care a luptat pentru un ideal social-național. Războiul este privit doar ca determinant al noilor realități sociale și sufletești. În opinia criticului sus-menționat, elementele literare sunt dozate simplu și cu măsură, fiind eliminate descrierile abuzive și excesul de lirism, în timp ce controlul epic al faptelor ar apropia "Întunecare" de romanul "Ion" (1920) al lui Liviu Rebreanu. Alți
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
catalogându-l în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" drept „un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă”. Romanul "Întunecare" era considerat „o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii”, un roman eșuat și lipsit de substanțialitate. Criticul afirma că scrierea poate fi lecturată agreabil și comod, dar este lipsită de starea de tensiune care ar
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
numele lui Hermes Trismegistul ("Hermes Trismegistos"), unul din Marii Înțelepți Inițiați din trecutul istoric. Hermetismul, ca filozofie, se bazează pe șapte legi universale, denumite și "Principiile Adevărului": Totul este spirit, Universul este mintal" Această lege explică faptul ca Totul este Realitate Substanțială, aflându-se în toate manifestările și aparențele ei exterioare pe care le cunoaștem sub denumirea de Universuri materiale, Fenomenele Vieții, Materiei, Energiei - într-un cuvânt, tot ceea ce este perceput de simțurile noastre materiale - este spirit. Acest spirit nu poate
Hermetism () [Corola-website/Science/336552_a_337881]
-
au o natură identică însă de grade diferite, extremele se ating, toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri, toate paradoxurile pot fi conciliate" Această lege arată că în orice lucru sunt doi poli, două aspecte opuse, iar contrariile nu sunt în realitate decât două extreme ale aceluiași obiect, între care sunt intercalate grade diferite. Căldura și frigul, deși par opuse, în realitate sunt același lucru, distingându-se doar prin diferența de grade. La fel, dragostea și ura, binele și răul depind doar
Hermetism () [Corola-website/Science/336552_a_337881]