11,044 matches
-
pe an. Când nu e ocupat cu operarea vreunei tumori la cine știe ce jigodie de câine. Fi-sa era destul de jenată. Arăta incredibil de normal cu așa părinți. Când te gândești ce gene moștenea. Sau poate mă-sa, din fericire, îl înșelase pe veterinar într-un moment de luciditate. Io aș încerca și cu dânsul, părea să zică. Dumnealui. Nimeni nu știe prea bine cum să mi se adreseze. O babă, odată, m-a abordat cu domnule... apoi m-a văzut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
stradă. Avea o nepoată la care ținea mult. Ea n-a aflat nici după atâta timp că a murit. Știe doar că e plecat „peste foarte multe țări“. Asta știe la patru ani și s-ar putea să nu se înșele foarte tare. Îl visasem pe G.P. în noaptea dinaintea înmormântării. Stătea la o masă cu niște oameni pe care eu nu-i văzusem niciodată. Era un soare puternic. Într-o grădină. Iarbă care foșnea, pocnea, un verde zgomotos. Îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce n-am mai spus până acum, nici măcar colegelor mele. Dacă fiecare dintre noi a greșit în parte, asumându-și vina, eu domnule profesor, am greșit de două ori. O dată în fața dumneavoastră, ca noi toți, iar a doua oară am înșelat așteptările profesoarei mele din liceu, care v-a fost studentă și căreia i-am promis să-mi respect principiile, valorile, să nu dezamăgesc. Cred că bunul Dumnezeu mi-a dat puterea de a-mi aduna resursele și a menține patina
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
până nu a cumpărat-o, de la tatăl ei, pentru a o lua de nevastă. Povestea de care se înfioară și acum brăilenii mai în vârstă, spune că negustorul, bolnav de gelozie și-a ucis soția care se pare că-l înșelase. Vreme îndelungată a vuit orașul la dispariția fetei, iar boierul și-a vândut casa și a plecat în Grecia. Zeci de ani casa a dus cu ea blestemul unei căsnicii nefericite, iar cei care cumpărau renunțau îndată. Era parcă blestemul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
piele de capră. și astfel Isac, mâncând vânatul fript, mirosind hainele lui Esau de pe Iacob și pipăind pielea de capră de pe mâinile acestuia, ce le credea că sunt ale lui Esau, care era păros la trup „ca un cojoc“, fu Înșelat și dădu binecuvântarea lui Iacob, făcân du-l căpetenie a tribului... Dar urmările acelui blid cu fiertură sau iahnie de linte nu se opresc aci, căci poveștile biblice nu-s numai pline de o morală religioasă, dar și de o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înalte pornesc numai de la inimă, pretinde Vauvenargues, moralistul care Încearcă să dea locul cuvenit sentimentelor și pasiunilor În viața noastră; iar cele mai de seamă daruri spirituale le datorăm numai și numai sen ti mentelor și pasiunilor noastre. Rațiunea ne Înșală mult mai des decât felul nostru propriu de a fi și decât firea noastră. Pasi unile sunt cele care l-au Învățat pe om ce-i aceea rațiunea; iar cele mai mărunte bucurii ale vieții le plătești scump de tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
despre fetișcana tuciurie, fata portarului de la o fabrică dintr-un târguleț oarecare, pe care o și luă de nevastă, o plimbă peste ocean, Îi făcu vilă la Snagov și un copil, ba Îl văzui acum, de curând, că o și Înșală cu alte femei brune, dar mai tinere, cărora Încă nu le-au crescut mustăți și barbă precum acestei neveste a lui de-a doua, de hatârul căreia zevzecul meu prieten și-a urgisit buna lui nevastă și un copilaș. Familia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mișu. Le voi publica. Memoriile scrise de Beldie trebuie să fie remarcabile. El nu era un om cu preconcepții, ci o fire deschisă, veselă, de un opti mism robust. Eu credeam că este originar din Moldova, dar sigur m-am Înșelat.“ La Întrebarea relativă la ziaristul Matei Gheorghiu, mi-a răspuns că acesta a colaborat la Cuvântul și la Lupta prin anii 1927-1930. „Era la noi un mare om de afaceri, neînsurat, Stroe Lupescu. Se Încurcase cu vedeta Lisette Verea de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi de așteptat, ci costumul popular. Cum credeți că se poate explica această afinitate pentru portul popular în armata română din acele vremuri? D.F.: Mai știu și cazul Smarandei Brăescu, care a fost invitată în 1936 (sper să nu mă înșel asupra anului) la Legația Marii Britanii din București, la un dejun oferit cu ocazia încoronării regelui George al VI-lea. Printre atâtea doamne elegante și simandicoase din înalta societate bucureșteană, Smaranda Brăescu s-a prezentat purtând cu mândrie costumul popular moldovenesc
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
din pricina vijeliei, m-a salvat doamna Elena, care a făcut o ciorba, iar Părintele Ioan a pregătit, la rându-i, un pilaf cu măsline. De mâine Însă... 4 decembrie 2012 Printre picături, aseară am citit ultimele rânduri ale plachetei Cum Înșeală diavolul pe om de Părintele Cleopa (40 de pagini, editură neprecizată, deși are un ISBN), În fapt o reluare a povestirii inclusă Într-unul din volumele Ne vorbește Părintele Cleopa, dacă Îmi aduc bine aminte. Am constatat, astfel, a câta
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
într-o zi, să plănuim un pelerinaj la mănăstirea Putna. Grupul de pelerini era format din patru persoane: Gheorghe Nandriș, Butnaru Leandru, Bucescu Dragoș, și mi se pare că al patrulea era Șerban Teodor (să mă ierte dacă memoria mă înșeală) Ne-am pregătit cu haine și bagaje, din care nu lipsea mâncarea pentru două zile, ne știind ce ne așteaptă la drum. Cred că Bucescu a avut cea mai serioasă contribuție culinară, fiind aprovizionat cu regularitate de tatăl său, preotul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
de persoane adulte, se prezintă la o mănăstire și solicită să fie primiți la slujbă. Nu prea mai văzuse călugării multe cazuri din acestea. Călugărul ne-a condus în casa de oaspeți, care purta un nume curios („ ”, dacă nu mă înșel), ne-a oferit o cameră cu patru paturi și apoi ne-a explicat că prima slujbă va fi la noapte, la care suntem invitați, spunându-ne și ora. Ne-a atras însă atenția că până atunci, trebuie să nu mâncăm
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte a nins enorm și pârtia gemea de lume. Toți puștii din oraș erau acolo, unul nu lipsea. Și zău, merită să fii pe pârtie. Dar ce zic eu pârtie! Strada principală este pârtia, tot orașul este o pârtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu mine și încotro s-o apuc. După cum n-am habar dacă mai am corp sau nu și dacă, în general, totul în jur are sau nu corporalitate (eu sunt tentat să cred că da, dar cine știe, poate mă înșel...) și n-am habar nici dacă aici timpul mai curge, ca pe pământ, și dacă tot ireversibil curge. De fapt, n-am habar unde mă găsesc și dacă tărâmul ăsta dintre cer și pământ e sau nu tărâmul cuiva, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de versuri al lui Blaga. Când era cât pe-aci să-și spună că asta e tot, a zărit sus, într-un colț al raftului, o cărticică ale cărei coperte erau albastre: a recunoscut-o după cotor, nu se putea înșela, a atins-o cu o emoție pe care nu reușea să și-o disimuleze, a scos-o atent din șirul de cărți - într-adevăr, era Noul Testament, exemplarul său, care îi dispăruse, îi fusese furat la scurt timp după ce sosise în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în colonie, tata și-a mai spus în gând, a doua oară, că alunecă, alunecă ireparabil din propria lui viață. Nu ar fi trebuit să facă dragoste cu femeia aceea tânără, cu necunoscuta aceea, nu ar fi trebuit să o înșele pe Vera și încă atât de ușor, de fără apăsare. Firea lui plină de slăbiciuni, avea acum proba, îl scotea din sine însuși și îl putea azvârli oriunde, chiar și unde e răul mai mare. Și dacă s-ar termina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se cade să dovedească voință puternică și credință în cauza lor dreaptă și patriotism. Naiv și îndrăgostit lulea, fratele meu dedica în sinea sa această faptă a sa de cutezanță Monicăi: voia s-o convingă și astfel că nu se înșelase când îl alesese pe el. După alți trei-patru kilometri străbătuți prin pădurea Galimea, băieții s-au oprit într-o poiană unde exista o colibă veche, construită din bârne putrezite de vreme. Cândva, se pare că fusese locul de popas, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dăduseră peste cap, nu alta, îi trecuseră toate nădușelile străduindu-se să iasă vizita ca la carte - voiau să-i arate prin asta tovarășului prim cât se bucură ei de promovarea dânsului și voiau să-i arate că nu se înșelase când le acordase încrederea sa. Sărbătoarea Zilei Femeii era doar un pretext: de fapt îl sărbătoreau pe tovarășul Cameniță, doar de aici, de pe meleagurile acestui raion, pornise ascensiunea lui, pe care ei i-o doreau fără egal... Și, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-i venea, să le spele, nu se întreba exact de ce-o face. Când a auzit ușa de la intrare deschizându-se tânguitoare, a crezut că i se năzare. Cine să fie? Au răsunat apoi pași cunoscuți, apropiindu-se: nu se înșela, erau pașii lui Vlad. Cum, Vlad se întoarce, e cu putință o asemenea minune? E drept că toată noaptea se rugase, dar nu se așteptase ca rugăciunile sale să se îndeplinească atât de repede. În gând, ceruse din tot sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
diavolului. Tovarășul Cameniță i-a cercetat mamei fața împietrită, pe care nu putea citi decât refuz și dispreț. Iar în privirea ei era ceva ce semăna cu o lamă de oțel ascuțită. Primul-secretar a avut confirmarea faptului că nu se înșelase: cu nemernica asta n-o s-o scoată ușor la capăt. Ochii i s-au injectat de furie: să vedem, ori ea, ori eu, a gândit el și s-a aruncat în luptă. -Bă! a răcnit. Îndată s-a ivit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui nu erau îngropați în același loc, ci fiecare altundeva, ca străinii. A aprins câte o lumânare la fiecare cruce. Era apăsat de vină, niciodată n-are să izbutească să se spele de păcatul greu: n-ar fi trebuit s-o înșele pe Vera, n-ar fi trebuit să se îndrăgostească de altă femeie, oricât de tânără și plină de strălucire ar fi fost, oricât l-ar fi atras; considera că fapta lui e de neiertat, în orice justiție, omenească sau cerească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
firească: întinerea, întinerea la propriu, accelerat. Ceea ce, evident, îi plăcea teribil, așa cum îți place la un spectacol de circ cine știe ce număr de acrobație care contrazice legile gravitației, dar îl și îngrijora teribil, fiindcă era convins că natura nu poate fi înșelată, mai devreme sau mai târziu, va plăti, va plăti neapărat pentru acest mers împotriva curentului, pentru această vremelnică, amăgitoare suspendare a timpului. Tata s-a mutat cu doctorița în apartamentul de bloc cu două camere pe care-l primise aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte a nins enorm și pârtia geme de lume. Toți puștii din oraș sunt aici, unul nu lipsește. Și zău, merită să fii pe pârtie. Dar ce zic eu pârtie! Strada principală este pârtia, tot orașul este o pârtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prin spălarea creierelor în comunism. Fie-mi iertată confesiunea! Dar această calitate are la bază dragostea mărturisită de atâtea ori prin evocarea copilăriei petrecute pe plaiurile natale românești. Mi-am dat seama de aceasta - nu sunt singurul și nu mă înșel - chiar din primele momente când l-am ascultat vorbind la TVR cu ani în urmă. Apoi, când prin anumite neprevăzute întâmplări am luat contact direct cu imensa personalitate a domniei sale, am simțit baza dragostei sale mărturisite de atâtea ori, privind
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pentru că apreciatul dirijor, cunoscând valoarea celor care fac muzică de calitate, l-a preferat pe violonistul Kavakos ca solist al concertului său, tot ca un gest de curată prietenie și apreciere profesională și, după cum s-a văzut, nu s-a înșelat. Totul s-a înscris în concepția unui program de elită, cum a devenit respectivul concert și prin interpretarea ce a urmat cu Simfonia nr. 3 cu cor în Do Major op. 21 de George Enescu. Am trăit sentimente de nostalgie
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]