10,318 matches
-
cerc de umbră, desface/ un pui întreg din hârtia ca pergamentul,/ ne îndeamnă să-nfulecăm./ Un timp e tăcere. Doar când/ învelește oasele toate la loc,/ grijuliu, cu o minerală răbdare,/ se-aude un foșnet. Și-n vreme ce toți/ adormim, în noaptea difuză,/ oasele păsării se încheagă la loc, prind contur,/ printre pleoapele-ntredeschise se mai văd/ bătrânul și pasărea șchiopătând,/ iar femurul subțire/ ce-l aruncase pe geam/ la răsărit luminează” (Călătorie de noapte). Apropiindu-se de Ileana Mălăncioiu
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
primește omagiile zeilor care îl așteaptă. Apoi îi poruncește lui Candaka, scutierul său, să vină cu calul Kaṇțhaka, și rezistând tuturor rugăminților și obiecțiilor credinciosului servitor iese prin poarta de sud-est și părăsește Kapilavastu. Nu-l oprește nimic. Zeii au adormit întregul oraș. Ei îi deschid porțile care trebuiau să-l oprească și fac un covor din mâinile lor în calea copitelor bidiviului alb. Acest ajutor este de fapt superfluu, căci miraculosul patruped își urmează calea prin aer. După cum spune Buddhaghoșa
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
gamelele și să le spălăm; aveam o tinetă acolo În care aruncam apa... și dup-aia le luam și le duceam la capătul coridorului. Și mi s-a-ntâmplat Într-o zi că stăteam pe bancă și, rezemat așa, am adormit. Și s-a uitat milițianul pe vizetă, m-a văzut și, când am ieșit afară după ce-am pus gamelele-acolo, am văzut că-nchide ușa și-mi zice: „Bă, banditule, de ce dormi?”. „Păi”, zic, „n-am dormit”. „Băi, mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și m-a băgat În celulă. Când am intrat În celulă, ceilalți au auzit toată treaba asta, că m-a lovit, și: „Ce ți s-a-ntâmplat?”. Zic, „uite, asta mi s-a-ntâmplat, că m-a văzut că am adormit”... Da’ adormitu’ ăsta era de fracțiuni de secundă, știți? Deci ăsta era regimul acolo la Zarcă. Era groaznic, În tot cazul. Și hainele... vai de capul nostru cum eram Îmbrăcați... Eram sub orice critică... Am reușit să obțin când am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a băgat În celulă. Când am intrat În celulă, ceilalți au auzit toată treaba asta, că m-a lovit, și: „Ce ți s-a-ntâmplat?”. Zic, „uite, asta mi s-a-ntâmplat, că m-a văzut că am adormit”... Da’ adormitu’ ăsta era de fracțiuni de secundă, știți? Deci ăsta era regimul acolo la Zarcă. Era groaznic, În tot cazul. Și hainele... vai de capul nostru cum eram Îmbrăcați... Eram sub orice critică... Am reușit să obțin când am venit acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-o folosesc, pentru că, neavând voie să dorm sau să mă Întind, o Întorceam cu fundul În sus și m-așezam pe ea, Îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și totuși nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut În acea primă noapte... Nu puteam să mă Întind pe pat, am luat pătura aceea și am Împachetat-o În câteva, am pus-o puțin sub mine și pe spate și m-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În acea primă noapte... Nu puteam să mă Întind pe pat, am luat pătura aceea și am Împachetat-o În câteva, am pus-o puțin sub mine și pe spate și m-am lipit cu spatele de perete și-am adormit așa, În fund. M-au trezit Însă niște țipete care au făcut ca părul meu să fie țepi pe tot corpul. Țipetele erau jalnice și Îngrozitoare: „Aoleu, mamă, nu mă omorâți! Aoleu! Aoleu!”. Sigur, era primul meu șoc... M-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era primul meu șoc... M-am ridicat, așa cum părul s-a făcut țeapă, m-am făcut arc, ș-am sărit de pe pat, și n-am putut să mai adorm... S-au stins țipetele și, după un timp, am reușit să adorm. Nu știu cât a trecut și s-au repetat... Am aflat, mai târziu, că făcea parte din metodele pe care le practica Securitatea. Te pregăteau psihologic... Începeau să introducă frica În tine... Și așteptam să mă scoată la anchetă... A doua zi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
niște șublere, ca să nu inunde cele zece hectare de orezărie... Și noi, pe un kilometru, am desfăcut toate șublerele și am dat drumul la apă și s-a inundat toată zona aia de zece hectare. Și când vine brigadierul, noi adormisem acolo. Eram deshidratați. „Cine a făcut?” „Noi.” S-a inundat și cred că nu s-a făcut nici un bob de orez. Ne-a băgat la Încărcat grâu la șlepuri pe malul Dunării. Și acolo erau sacii de o sută... Căram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de mârlan bine plătit. Vorbea urât, te Înjura de nimica toată, te pălmuia. Începea, În primul rând, că, după ce spunea bună dimineața, că te găsea acolo, Îți trăgea câteva palme așa, că te cunoaște... Și după aia zicea: „Ca să n-adormi! Și acuma futu-ți Dumnezeu’ mă-tii, treci la treabă. Să-mi spui mie cutare și cutare. Scrie!” După ce scriam eu ceva și nu știu ce, așa... „Dă Încoace! Ai Început să bați câmpii, aaa?” „Păi, atâta știu”... „Nuuu, futu-ți Dumnezeu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
legionar. Pe urmă o iarnă am stat pe un bac pentru grâne... Acolo cum se trăia? Ne-o pus niște paturi din fier, cu tablă, și fără rogojină, fără nimica, dormeam direct pe ele. Și până pe la 2-3 noaptea când adormeam, tremuram și ne Încălzeam din tremurat, pur și simplu. Și să dormi pe un frig din ăla crunt, cum o fost pe Dunăre... nu o fost ușor. Norocul meu că nu m-am Îmbolnăvit de plămâni, de una, alta, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe ălalalt anchetator și o trebuit să le desenez unde-i pus pistolul... Și dac-am recunoscut că am armă, rezultatul a fost că m-o trimis să dorm. Și partea rea a fost că n-am putut să mai adorm. Înspre dimineață parc-am moțăit ceva, În fine. Domne, m-au chemat În ziua următoare iar la anchetă, pe la ora unșpe, așa: „No, da’ pușca unde-i?”. Am rămas trăznit. Domne, eu aveam un pistol... 7.65, Bayerische era scris
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
poartă”. „Pă cine?” „Pă noi, pă cine?” „Cât timp Îs și eu cu voi, În poartă nu rămâneți. Să mă scuipați În gură dacă rămâneți voi deseară la poartă.” Mă gândeam așa Întru mine: „Astea o fi ceva vorbe de adormit copii”. Dar ăla răspundea de noi, și sergentul-major numa’ supraveghea cum lucrăm... Acuma, când ne-am Întors seara, cum am intrat pe poartă... ofițerul de servici care ne prelua strigă: „Alinierea”. Și zice șeful de escortă: „Ăi’ doi să rămână
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dat și eu telefon la vară-mea asta și a venit George Serafim, nepotu’ meu, și m-a luat din Gara de Nord și m-a dus la ei acasă, pe dr. Manolescu, nr. 10, unde de seara până dimineața n-am adormit. I-am povestit prin ce-am trecut, io am aflat ce s-a Întâmplat pe-acas’ pe la mine pe-aci..., ce face fata..., că În pușcărie eu am primit divorț de la prima soție, cu care am o fată... Și stând de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și acolo și să accidenta mulți... Și a fost multe zile că ne-au bătut la carceră. Aia era cât o sobă de mică, doar cât Încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată Înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi, că te Înțepa sârmele alea ghimpate și trebuia să stai numa’ așa... Nu era ușor... Care făcea câte o greșeală ce nu le convenea lor mergea acolo. Te
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rămasă de la revelion. Afară, cei ce se întorc din vizite (sîntem pe 2 ianuarie 1976) par niște jucării instabile. Vorbesc tare între ei, merg răsuciți și își păzesc cu mîinile ridicate căciulile și broboadele. Epuizat de oboseală și încordare, am adormit totuși într-un tîrziu. Dimineață, unul din primele lucruri pe care le-am aflat a fost - semn neliniștitor - acela că a tunat. *În calendarul „Bunicului” (mon beau pere), principala sărbătoare a anului e Sfîntul Ion, ziua sa onomastică. Meniul, vinul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
autentic”, ci și (aspect deloc neglijabil) mai „productiv”. înțelepciunea de a doua sau a treia zi aduce cu ea o dezabuzare „boierească”, alte pretenții literare și instaurează sterilitatea. *M-am trezit pe la 5-5½, sub emoția unui vis agitat. Nemaireușind să adorm, am compus, mintal, vreo cinci articole. Excitația intelectuală a acelei ore era cu totul neobișnuită. Acum, în plină zi, la masa de lucru, mă simt vlăguit. Păstrez doar ideile „mari” ale articolelor proiectate. Frazele, atunci clare și strîns înlănțuite, s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
niște cățele, dar și de văduve amărîte, care „o fac” pentru un tăbîltoc de făină. Ceea ce-i amuză pe ceilalți sînt tertipurile morarului, cît și unele ciudățenii ale „victimelor” sale. După știrile de la zece, se stinge lumina. Nu pot să adorm. Se aude rumoarea mașinilor și, uneori, pocnetul celor ce merg pe trotuar. Gîndul îmi fuge în sute de părți, în trecutul îndepărtat și în cel recent, mai ales în acesta. Alung ideea de bilanț. Treptat, intru într-o stare neutră
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
frază de autocompătimire: „Nici nu știi ce căldură e în oraș. Te sufoci în troleibuz, nu alta!” Apoi, intelectualul nostru se precipită: „Pa, te pup mult de tot! Vreau să ajung barem cu 5 minute înainte de începerea serialului...” * Revenit acasă, adorm de fiecare dată tîrziu, mult după miezul nopții, invadat de tot felul de gînduri. Număr trenurile, mașinile, tresar la zgomotele străzii. Dimineața am genunchii moi, strîng anevoie pumnii, amețesc cînd mișc brusc capul. Deși s au împlinit două săptămîni de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
secunde. După ce durerea cea violentă a trecut, am rămas cu un tremur în carne. M-am speriat: am avut ceea ce medicii numesc „senzația morții iminente”. Ce-a fost? Un spasm coronarian? Un ceas - poate două, mi-a fost frică să adorm. Mă îngrozea gîndul c-aș putea muri înainte de vreme (de vremea punerii în ordine a vieții copiilor), la starea lui Ani, mai exact la sărăcia în care ar rămîne. M-am rugat să pot s-o văd pe Roxana cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar rămîne. M-am rugat să pot s-o văd pe Roxana cu studiile încheiate (așa cum a văzut-o tata pe Lucica) și să duc la capăt cele începute. Medicinist, Ducu a intrat pe un făgaș sigur. Și totuși am adormit. După o ezitare, cînd m-am trezit, m-am hotărît să mă comport normal. Am făcut gimnastică, m-am dus după apă. Acum ascult o „piesă” de Schubert interpretată de cvartetul „Voces” și privesc căderea abundentă a zăpezii. De ce n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pays, et plus le choeur portant aux nues, «notre Nikita Serguévitch» était enthousiaste”. „și cînd te gîndești - încheie Burlațki cu amărăciune - că totul a început cu denunțarea cultului personalității!” *Tatăl lui Gelu se teme de somn, ca nu cumva să adoarmă definitiv. E o teamă veche. În copilărie, uneori nu dormea cîte două-trei nopți la rînd. „Teoria” sa (dezvoltată la telefon) e că „omul nu poate ști niciodată cînd o să moară”. „Ca și nașterea, moartea e înscrisă în noi”. Însă - recunoaște
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și cu trenul. La Salvare, care pleacă ultramatinal, le duce numai A. La 4½ începe pregătirile, la 5 mă scoală să ajut la legatul oalelor și cratițelor, la 5½ iese pe ușă. Mă întorc în pat și uneori reușesc să adorm. Lucrurile se schimbă cînd e vorba de tren. Trenul e la amiază. Acolo mă ia și pe mine la cărat. Mașină n-avem, autobuzul (în zi de duminică) circulă rar, prin urmare, la gară, mergem pe jos. Pînă la Liceul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
da, asta pentru tine, de la Dl. Eugen Dimitriu. Urcăm, desfac plicul. Vești Îmbucurătoare-i prea puțin spus. M-am culcat cu gândul, că Dumnezeu este mare și știe cum să-i aducă omului alinarea. Mi-am făcut planul Înainte de a adormi și m-am gândit la noblețea dlui Costică, să am un 704 prieten, poet și redactor de valoare și să nu-l fi văzut la față, nici pe dânsul, nici pe Eugen Dimitriu, să fi sunat la poarta mea, eram
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
matale și că am deschis-o cu nerăbdare. Doream să cunosc condițiile În care ne-a părăsit, bunul nostru profesor. D-ta ai avut amabilitatea să-mi scrii amănunțit și eu sunt mulțumit că nu s-a chinuit, ci a adormit, așa cum am dori cu toți să avem norocul, când ne-o veni rândul. și acum să trecem la cele ce-mi ceri să ți le lămuresc. „Primarul vajnic” de la Horodniceni este Todică, tatăl lui Moș Jănică, Mihai 270 și Jorjîcă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]