12,606 matches
-
de frumoase că nu pot reda în cuvinte. Am văzut copăcei - 1.70 m înălțime cred că aveau - dar erau tot numai flori corai, ceva nemaivăzut. Doar în Răi pot fi. Ălei frumos îngrijite. Pe marginea aleilor era vopsit cu alb, iar pietricelele erau și ele vopsite corai deschis. Iarbă verde și tot soiul de flori, care mai de care, iti furau privirea. Toată această grădină începea de pe munte și se întindea în vale, spre Mediterana. Iar în mijloc erau ălei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ta twam asi, panaceu lăsând de căruță biata „rațiune carteziană” și toate celelalte meschinării ale culturii apusene. Pentru zelatorii acestei reprezentări, lucrările în domeniu ale lui Mircea Eliade nu pot fi decât sau dezamăgitoare, sau, cel mai probabil, admirate în alb din respect pentru subiect și pentru faima autorului. Autor care nu e, decepție, nici guru, nici yoghi, ci un savant occidental care studiază în doctrinele Orientului, precum și în practicile tradiționale ale unor popoare, nu numai extra-europene, structurile de Weltanschauung în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
formă destul de penibilă, dar promițătoare pentru viitor). Aceste două evenimente, plus propria mea reintrare, timidă încă și lentă, în sfera unei munci intelectuale cât de cât atestată public, mă absorbeau atât, încât disponibilitățile mele rămâneau mai mult virtuale ; primeam în alb, cu încredere și fără grabă, tot ce dădea la iveală euforia aurorală a momentului. La Constantin Noica am văzut prima oară placheta 11 Elegii. El mi-a recomandat-o ca „interesantă”. Tot „interesantă” mi s-a părut într-adevăr și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
timpul în străinătate, mulți vor scuipa mai târziu pe amintirea lui, gest meritat, pentru că îi judeca pe scriitori după judecăți extrem de subiective, conjuncturale. Am stabilit o întâlnire și m-am dus la Athénée Palace pe o zi dogorâtoare, îmbrăcată în alb pentru a combate canicula gata-gata să topească nervii și creierii bieților oameni. Editorul mi-a prezentat-o pe soția lui, Christine, și pe cei doi fii, Yves și Alain, care au plecat imediat, lăsându-ne singuri. Editorul René Coeckelberghs mi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
E ca și cum m-aș afla, în mod misterios, în vastul atelier al unui pictor care-mi arată grafica sa ce a fost atinsă fulgerător de lovitura soarelui, și culorile au izbucnit, și el se bucură de întâmplarea că lucrând în alb și negru, a creat inconștient și un spectru al culorilor din întâlnirea miracol cu soarele. E din nou duminică, duminica obsedantă în care trebuie să port o bluză albă, strălucitoare și să mă duc la serviciul divin, în amintirea bunicii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deja plin de cicatricele a două războaie mondiale. August Dunărea s-a umflat, atingând șapte metri! Inundații în România și Austria. Vecina mea Ebba a venit cu un vas plin de căpșune suedeze. Am mâncat, luând în mine roșul și albul în care îmi place să mă îmbrac mai ales în luna nașterii mele, august. Azi-noapte l-am visat pe Pierre Zekeli - îi ceream adresa, și el mi-a răspuns zâmbind că acolo unde se găsește nu există adrese. Mai vroiam
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
când scriu, îmi amintesc că azi-noapte am auzit din nou pași clari pe parchetul din sufragerie. Cineva din irealitate mă caută. Acum, visele cu René s-au schimbat puțin: e ca și cum n-ar avea corp, ochii îi sunt înconjurați de alb. Mă întreb dacă se pregătește de plecare într-o altă dimensiune și îi va fi greu să se reîntoarcă în vise și în spațiul în care mă găsesc. E ca și cum m-ar preveni prin simple imagini și sunete. Septembrie Frigul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
făcându-i semn de adio cu mâna. A doua zi află de moartea ei și se simte împăcată. Bătrânii știu multe despre „trecerea podului”. Unora li se face frig, alții își visează prietenii apropiați primind cheia sfârșitului, alții văd ceva alb, fără chip, ca într-o nuvelă de E.A. Poe. În plin război, în Iugoslavia, ironia sorții: Suedia a vândut arme statului iugoslav, și acum propriii soldați, trimiși să facă pace, întâlnesc aceste arme care-i pot schilodi sau omorî. Încă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe o grație pentru mama și apoi pentru mine - simțurile mele n-au fost tulburate și de tensiunile exterioare, ci numai de cele interioare, misterioase, cunoscute numai de creatorul tuturor ființelor și neființelor. Edith arată ca un înger: îmbrăcată în alb strălucitor, cu „mitra” bucătarilor pe cap. Toată sufrageria, cu masa în mijloc, e parfumată de luxul generozității mele și a prietenilor mei care m-au ajutat și răsfățat mereu, ca și cum acest lucru ar intra în firea relațiilor noastre chiar de la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
înflăcăratului Chopin. Decembrie Este 13 decembrie, și Birgitta (Trotzig) a venit din nou la mine, stând de vorbă până la miezul nopții. S-a sunat la ușă: vecinii mei, Anders și Kristina Jorle, cu copiii lor, Maria și Andreas, îmbrăcați în alb și roșu, au venit să cânte pentru sărbătoarea Luciei, sărbătoarea luminii, oferindu-ne vin fiert și prăjituri suedeze (pepparkakor). După miezul nopții am desenat istoria dramatică a adevăratei Lucia, sfânta din Sicilia care a refuzat să fie căsătorită, i s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am ascuns într-o cămașă de noapte, albă, brodată de mama. Mergeam ca un rulou, cel din Ezechiel, în cămașă, îmi era teamă că pânza se va deșira. M-am trezit brusc înfășurată într-adevăr în cămașa brodată, alb pe alb, de mâinile mamei. Neliniște din cauza neliniștilor prietenilor mei. În plus, vedem la Centrul de Presă imagini din Bosnia: femei violate, oameni disperați omorându-se între ei. Diavolul însuși s-a scăpat în lume și nu e nimeni să-l oprească
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și Ulf - erau la masă și Stina (cu prietenul ei), și Per (fiica și fiul amfitrionilor), și bineînțeles Mats, soțul lui Inger. La întoarcere la Stockholm, între Nässjo și Trana, am văzut Palatul Hermelin, înălțat pe o colină, ocru și alb, ca o viziune din basmele arabe. La Lund am vorbit tot timpul de genialul traducător Erik Hermelin, poliglotul care a tradus: Attar, Böhme, Swedenborg și alții. Am adus omagii la poarta spitalului de boli nervoase în care fusese închis cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru a scrie sau desena, când voi ajunge să fac ordine, în fiecare zi, ca într-o grădină, nepemițând lucrurilor să mă sufoce și să respire ele în locul meu? Aprilie Lumina a deschis parcă pământul: euforie de galben, apoi de alb! Bucuria de a umple casa cu florile primăverii, care mă privesc cu mii de ochi, ca în copilărie, murmurând: ne cunoaștem și ne iubim de o viață! Cu Agneta (Pleijel) și Maciej (Zaremba) la Institutul Filmului, unde Agneta e profesoară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ia coroana de aur a poeziei, lucru care a atras gelozia celui ce nu concepea alt cap încoronat decât al lui. Birgitta (Trotzig) în vizită la mine, ducând în brațe o sticlă de muscat francez - era îmbrăcată în culorile sufletului: alb și violet! Am stat de vorbă fericite până la miezul nopții. Despre ce? Oh, dacă aș povesti despre asta ar fi o carte deja scrisă, în genul lui Proust, după cum obișnuiește Birgitta să spună. Încă o dată, sentimentul puternic că o cunosc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
florilor, a frunzelor, a fructelor, a tot ce ne-a dat o clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au creat frumusețe pentru orbi. Am desenat flori în agonie, frunze galbene, crengi uscate, în albul foii de hârtie ce strălucește ca zăpada al cărei miros îl presimt în nări, pe nervi, în același fel, poate, ca și câinele polar al vecinului, care e apatic în anotimpurile calde și alert și vesel când simte subtil apropierea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dea din mâini și picioare când e pus să stea pe loc! Mi-ar plăcea să se învârtească precum „dansatorii” sufismului, cu fustele lor precum corolele unor flori mari, tropicale. A nins puțin, atât cât să-mi curăț ochii cu albul de neimitat al zăpezii pentru care am un cult special, de eschimos profund pios în fața miracolelor naturii. Am fost la sărbătoarea Academiei suedeze. Draga mea Birgitta (Trotzig) a citit minunate poeme din cartea ei nouă, ciclul Fețele. L-am luat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sale. Am băut cu Andrei un pahar de vin în amintirea poetului. Citesc mai departe (în suedeză) din extraordinarul poet persan Attar, Conferința (sau Dialogul) păsărilor. Este vorba mereu despre iubire, obsesia mea de o viață. Se scrie negru pe alb: „Trebuie să fii nebun ca să iubești”. Adevărul pur: de aceea foarte mulți oameni se feresc de iubire, de catastrofalele urmări ale faptului de a „permite” acestei „nebunii” speciale să intre în corpul și sufletul tău. Cicatricele mele de iubire (văzute
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
viața fericită părinților. Ninge și mă las pradă reveriei - mă înfund în meditații și simt urcând un fluid din creștet până în tălpi și din degetele picioarelor până acolo unde craniul meu are un loc numit frumos: „șeaua turcească”. Apoi, din albul zăpezii „compun” lumina albă, cea cu care (după povestirile lui Mircea Eliade, când a fost la noi) șamanii de pretutindeni vindecau bolnavii. Asta e iarna, luna în care „mă vindec” cel mai bine. Din afară se aud forfote, zgomotul mașinilor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și frunzele toamnei având o lumină galbenă intensă, călătorind până în dreptul casei unde locuiam eu. Nămeții de pe strada Amaradia parcă ar fi rude cu zăpada de pe strada pe care locuiesc acum, Strada celor ce cântăresc sarea, strada sării (Saltmätargatan), cu albul imaculat văzut dis-de-dimineață, când mă scol ca să mă rog pentru toată lumea, pentru vii și morți. E un fel de Tabula Rasa - creierul alb al zilei, muzica lui Arvo Pärt. E singurătatea din care s-au născut lumile, formele și culorile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Rasa - creierul alb al zilei, muzica lui Arvo Pärt. E singurătatea din care s-au născut lumile, formele și culorile, mișcarea. Privesc zăpada prin fereastra dând spre stradă - în scurtă vreme, vor apărea primii oameni care vor lăsa urme pe alb, apoi vor trece mașinile și, curând, zăpada va fi călcată în picioare și necruțător de roți, chiar de ritmul sălbatic al timpului în care mă aflu. Dar albul dimineții va rămâne în memoria mea cu imobilitatea semidivină a inanimatului, într-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în scurtă vreme, vor apărea primii oameni care vor lăsa urme pe alb, apoi vor trece mașinile și, curând, zăpada va fi călcată în picioare și necruțător de roți, chiar de ritmul sălbatic al timpului în care mă aflu. Dar albul dimineții va rămâne în memoria mea cu imobilitatea semidivină a inanimatului, într-un fel de privire care nu trece, absorbită în momentul în care am văzut ziua strălucind de virginitate.
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ștefănescu căruia îi plăcea să se laude peste măsură cu lista lui de cuceriri. Era înalt, slab, îi atârna o bucată de piele sub fosta gușă, avea mustață răsucită și părul cănit. Umbla foarte elegant, îmbrăcat vara mai mult în alb, sau pantalon alb și haină închisă la culoare sau invers. Întotdeauna proaspăt bărbierit, parfumat, pomădat, cu batista mare la piept și cu floare roșie la butonieră. Purta baston nu de nevoie ci de moftul modei. Avea buzunarele doldora de bani
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-i așa?! - Ia mai tăceți măi băieți că mă faceți chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. - Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe malul Ialpugului cu fetița aia-n alb și cine o strângea în brațe iar ea îl săruta de mama focului, noi sau matale? - Duceți-vă, măi copii, nu-s eu omul care să umble după trufandale. Glumă, neglumă, conu Iancu intra în joc discuția continuând cu apropouri
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de la soțul meu, care mergea uneori în excursii prin Basarabia, un lănțișor de aur care avea o inimioară, o ancoră și o cruciuliță prinse delicat într-un ineluș. Când aproape să intru în sat, în fața mea se oprește Aro-ul alb de la județ și din el coboară înfuriată secretara Tălmaș și se îndreaptă spre mine. Inima a început să-mi bată precipitat. Îmi era teamă de ea, mai ales când era în toane rele. Eu nu vedeam nici un motiv de supărare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
buletine pe prima poziție. După o așteptare obositoare a apărut în sfârșit mașina de la Consiliul Unic în care ne-am urcat toți plus sacul cu buletine de vot. Când am ajuns în fața primăriei am constatat cu uimire că Aro-ul alb cu număr mic de 136 la județ era parcat în față. Mașina care trebuia să ducă pe secretar și pe șeful de post cu buletinele și procesele verbale la județ era și aceasta în fața primăriei. Luminile ardeau peste tot în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]