18,056 matches
-
este bine împământenită o alternativă autoritară, cu o prezență puternică a religiei la nivelul ideologiei și a guvernării, care pare să conserve o anumită stabilitate. Nu se exclude nici faptul că, în anumite zone ale Asiei, se poate observa o alternativă care încearcă să combine o recunoaștere (deloc substanțială) a drepturilor civile, sociale și politice cu creșterea economică și stabilitatea politică. Capitolul dedicat regimurilor autoritare va trata aceste alternative. Așadar, în termenii pe care i-am expus, o analiză exhaustivă a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nici faptul că, în anumite zone ale Asiei, se poate observa o alternativă care încearcă să combine o recunoaștere (deloc substanțială) a drepturilor civile, sociale și politice cu creșterea economică și stabilitatea politică. Capitolul dedicat regimurilor autoritare va trata aceste alternative. Așadar, în termenii pe care i-am expus, o analiză exhaustivă a proceselor de democratizare poate lua în considerare o varietate largă de cazuri în arii diferite ale lumii, acoperind o perioadă de cel puțin un secol și clarificând o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu poate fi considerat democratic. Din această perspectivă, vor fi considerate democratice toate regimurile care prezintă cel puțin următoarele caracteristici: a) sufragiu universal (masculin și feminin); b) alegeri libere, competitive, periodice și corecte; c) multipartidism; d) surse de informare diverse, alternative. Ca și în cazurile precedente, această definiție reafirmă însemnătatea garantării reale, cel puțin a drepturilor civile și politice, presupunând că existența acelor drepturi asigură realizarea în mod eficient a sufragiului universal, expresie a dreptului politic prin excelență (asigurarea dreptului de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1970 și 1982, 10-11) indică necesitatea existenței următoarelor opt garanții instituționale: a) libertatea de asociere și organizare; b) libertatea de gândire (și de expresie); c) dreptul la vot; d) dreptul liderilor politici de a concura pentru susținerea electorală; e) surse alternative de informare; f) posibilitatea cetățenilor de a fi aleși în funcții publice (electorat pasiv); g) alegerile libere și corecte; h) existența unor instituții care să asigure dependența politicilor guvernamentale de procesul electoral și de alte expresii ale preferințelor politice. La
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în consecință, un anumit grad de competiție politică, sunt aspecte inexistente. Per ansamblu, realitatea complexă și ambiguă a regimurilor de tranziție poate fi mai bine înțeleasă odată cu analiza regimurilor autoritare și a altor regimuri nedemocratice din capitolul următor. Capitolul 2 Alternativele nedemocratice 1. Dimensiunile importante Analiza și definiția relativă a regimurilor nedemocratice sunt necesare pentru a lămuri tranziția acestor regimuri spre democrație, așa cum, pentru examinarea altor două forme de tranziție (aceea de la regimul democratic la regimul nedemocratic și aceea între diferite
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pentru examinarea altor două forme de tranziție (aceea de la regimul democratic la regimul nedemocratic și aceea între diferite regimuri nedemocratice, chiar dacă cea din urmă nu va fi un subiect central al acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest capitol va lua în considerare atât regimurile trecute, cât și regimurile nedemocratice în vigoare. Într-un context nedemocratic se poate spune că regimurile autoritate sunt genus-ul care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
totalitarism, este oportun a delimita anumite modele considerate importante, indicându-le mai bine caracteristicile. Această abordare lasă de-o parte regimurile tradiționale care vor fi luate în considerare ulterior, ca o categorie de sine stătătoare. Figura 2.1 Relațiile dintre alternativele nedemocratice 2. Autoritarisme Dincolo de diferitele încercări de a defini autoritarismul [cf. Bayart, 1976] de către autorii clasici (Marx propunea modelul bonapartismului, Gramsci al cezarismului; alții au folosit expresii similare, ca, de pildă, cea de neo-bismarkism [Hermet, 1975]). Definiția lui Linz (vezi
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
restricții ale guvernelor civile precedente. O altă motivație specifică poate fi reacția la ingerințele civililor care limitează, în acest fel, autonomia militară (în ceea ce privește promovarea, pregătirea, determinarea curriculei și alte aspecte similare). Apărarea interesului presupune crearea, de către civili, a unor "miliții" alternative care amenință să le ia militarilor monopolul forței, sau, mai degrabă, să pună în aplicare acțiuni care amenință supraviețiurea instituției militare [Nordlinger, 1978, 96-113]. Nu putem, uita că militarii pot fi motivați și de un interes de clasă, cum spune
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
atunci când mișcarea reușește să preia puterea și să instaureze un regim autoritar; se pleacă de la soluții moderat-conservatoare (PRI mexican), sau de la simpla acceptare a ordinii constituite de Rojas Pinilla în Columbia și, "parțial", de Perón în Argentina, ajungându-se la alternative radicale, revoluționare (mișcarea lui Castro în Cuba). Studiul modelelor civil-militare mută atenția spre alte spații geografice. Înainte de toate e vorba de Asia și de Africa. Aici, modelul cel mai important de regim civil-militar este constituit de regimurile armată-partid. Actorii principali
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
poliția joacă un rol central, în timp ce, evident, lipsește orice ideologie și orice structură de mobilizare de masă (cum este adesea partidul unic), spațiul politic fiind dominat de elite și instituții tradiționale. 5. O concluzie parțială Acest capitol a analizat principalele alternative nedemocratice apărute în cursul deceniilor trecute. Câteva din acestea ne conduc la concluzia că este dificil astăzi de a imagina o nouă instaurare a fascismului pe diferite spații geografice, a unui regim de mobilizare comunist în Europa de Est sau a unor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Africa: este previzibil că, în viitor, va apărea un lider care va reuși să convingă cetățenii și elitele slab democratizate căar putea rezolva problemele țării dintr-un anumit moment. Regimurile de mobilizare pe bază religioasă vor continua să apară ca alternative la structurile democratice dintr-un Occident ale cărui valorile nu sunt împărtășite. Dar, legitimitatea lor continuă să fie în măsură să impună forme "atenuate" ale altor regimuri de mobilizare, excluse astăzi: cele fasciste - care sunt deosebit de sensibile la modernizarea economică
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
creșterii economice sau (cel puțin) a modernizării economice. În acest sens se poate întrevedea o evoluție a anumitor modele autoritare apărute în zone geografice diferite, cum s-a întâmplat în cazul regimului birocratic militar născut în America Latină. Probabil ca o alternativă autoritară mai eficace, prevăzută cu șanse de succes în ce privește amprenta democrației occidentale, ar putea fi pseudo-democrația (adică un regim care prezintă anumite aspecte formale ale democrației). Ea pare să garanteze organizarea de alegeri, mai multe partide drepturi și participare efectivă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
succes. Se poate afirma că dacă, în prima fază a crizei, elitele democratice reușesc să recompună un acord de compromis în privința provocărilor existente, atunci criza va fi depășită. Dacă tentativele de redresare nu au succes sau dacă nu există nicio alternativă, cercul vicios își reia cursul și criza democratică intră în faza a doua, în care apar condiții de bază în vederea prăbușirii regimului. În aceasta privință, este imaginabilă situația în care, dacă radicalizarea (și bi-polarizarea) evoluează (în termeni de structură a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
instaurării noului regim, poate nu atât de autoritar. Dar este important ca această opoziție față de regim să existe, să se dezvolte și să fie capabilă de a schimba balanța de putere în arena politică, și, în fine, să prefigureze o alternativă politică fără de care criza ar putea dura la nesfârșit. Trebuie să adăugăm un fel de "contraindicație", indispensabilă în caz de criză și de transformare fără colaps: mobilizarea nu trebuie să intimideze actori care fac parte din coaliția de guvernământ, mai
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
În caz contrar, ar putea apărea efectul trecerii în plan secund a divizărilor existente în coaliția de guvernământ, creându-se condițiile de (re)instituire a regimului autoritar și refacerea coaliției. Pe de o parte, trebuie să se contureze premisele unei alternative politice, pe de altă parte este vorba de crearea unui echilibru precar, capabil să ghideze transformarea într-o situație foarte dificilă. Tocmai acesta este locul în care se poate evalua capacitatea de coordonare a procesului de schimbare. În căzul îndeplinirii
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în distrugerea regimului. În cele din urmă, regimul se prăbușește, sistemul se transformă, pentru că inițiativa unui grup de actori sau a unui singur actor (dotat cu resurse pentru a depăși capacitatea de apărare "reziduală" a regimului autoritar), a creat o alternativă capabilă să se miște pe propriile picioare. În cazul trecerii regimurilor militare și civil-militare la un regim civil democratic, o problemă este și cea a instalării democrației, acțiune aflată sub influența unor factori relevanți în contextul criză-colaps sau criză-transformare. Există
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
celor patru fenomene fundamentale (legitimitate, încorporare, prag de reprezentare, putere executivă) și apariția, dezvoltarea și instituționalizarea partidelor de masă. De exemplu, Rokkan spune, în mod corect, că introducerea sistemului electoral proporțional, în fazele de mobilizare de masă, contribuie la stabilizarea alternativelor de partid existente în fiecare țară. În cele din urmă, așa cum amintește Cama [2000: 64 urm.], în examinarea primei democratizări, într-o perspectivă instituționalistă, diferiți autori au evidențiat, la modul general, rolul moștenirii istorice, rolul birocrației statale și cel al
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1978: 18), "legitimitatea democratică se bazează pe convingerea că, pentru o anumită țară, aflată într-o conjunctură specială, nu există niciun alt regim care să asigure realizarea obiectivelor colective într-un mod mai satisfăcător". S-au formulat mai multe definiții alternative ale acestui concept problematic. Cu toate acestea, definiția adoptată aici pare cea mai convingătoare, în afara faptului ca este împărtășită de numeroși autori ca, de pildă, Linz, Lipset (1959) Almond și Verba (1963), care, studiind democratizarea centrată pe elite, recunosc importanța
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
multe ori mult mai apropiată de realitatea politică de la nivelul maselor. Pentru a evita confuziile, am definit consensul drept suma tuturor atitudinilor de acceptare, de multe ori pasivă, a instituțiilor, de către partea societății care ia act de absența oricărei alte alternative viabile. Nu este o chestiune de alegere, ci de acceptare a ceea ce există deja, în ciuda percepțiilor negative. După cum sugerează Przeworski (1986: 51-52), ceea ce contează cu adevărat nu este legitimitatea "acestui sistem de dominație, ci prezența sau absența unor alternative preferabile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
alte alternative viabile. Nu este o chestiune de alegere, ci de acceptare a ceea ce există deja, în ciuda percepțiilor negative. După cum sugerează Przeworski (1986: 51-52), ceea ce contează cu adevărat nu este legitimitatea "acestui sistem de dominație, ci prezența sau absența unor alternative preferabile". Cu alte cuvinte, consensul se naște din percepția, larg răspândită, printre mase, că "nu există alternativă". Atitudinile și convingerile de acest gen nu generează neapărat anumite comportamente politice. Cu alte cuvinte, poate fi o problemă de diferență și inconsecvență
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
percepțiilor negative. După cum sugerează Przeworski (1986: 51-52), ceea ce contează cu adevărat nu este legitimitatea "acestui sistem de dominație, ci prezența sau absența unor alternative preferabile". Cu alte cuvinte, consensul se naște din percepția, larg răspândită, printre mase, că "nu există alternativă". Atitudinile și convingerile de acest gen nu generează neapărat anumite comportamente politice. Cu alte cuvinte, poate fi o problemă de diferență și inconsecvență, cel puțin potențială, între atitudini și comportamente. Dacă există legitimitate, și dacă se adoptă comportamente în concordanță
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
diferit, deși cu caracteristici și durate diferite (după caz). Pe de altă parte, atunci când repondenții sunt cetățeni ai democrațiilor consolidate, care nu s-au confruntat cu un trecut nedemocratic, lipsa unei experiențe concrete de acest gen face ca întrebările privind alternativele politice la democrație să fie abstracte și nerealiste. În cele din urmă, observăm că atitudinile de consens și supunere, sau chiar de conformitate cu normele instaurate, nu pot fi identificate empiric cu ușurință, deoarece acestea se ascund și se confundă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
astfel excluse (Morlino, 1980) până se atinge o legitimare inclusivă (când toate organizațiile politice sunt integrate și implicate în acceptarea și susținerea instituțiilor democratice). În mod similar, când se pleacă de la un consens limitat (în care cel puțin o politică alternativă este prezentă în valorile oamenilor), se ajunge la un consens pe scară largă prin care este exclusă orice posibilitate de regim alternativ 36. Este probabil oportun să se precizeze faptul că extinderea legitimării implică apariția respectului fața de statul de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
acceptarea treptată și sprijinul acordat instituțiilor democratice existente). În această dimensiune se disting două rezultate posibile: o legitimitate parțială, limitată, sau, dimpotrivă, legitimitatea deplină a instituțiilor, în principal cea privitoare la activitatea partidelor politice și a elitelor de partid. Aceste alternative au fost definite ca legitimare exclusivă și, respectiv, legitimare inclusivă. Combinația dintre cele două dimensiuni conduce la patru procese polare diferite, care pot configura o tipologie a consolidării (vezi figura 5.2). Coloana din dreapta reflectă o situație în care există
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Controlul societății civile de către partidele de la guvernare, care pot oferi stimulente grupurilor pentru a rămâne în sistem, refuzând beneficii celor care amenință deschis legitimitatea acestuia, poate preveni uneori situații în care anumite sectoare ale societății s-ar putea îndreapta către alternative radicale anti-regim. Cu trecerea timpului, de altfel, partidele și mișcarile anti-regim, văzându-se excluse permanent de la putere, pot încerca să se adapteze la normele și instituțiile democratice în vigoare cu scopul de a accede la guvernare. Prin această schemă de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]