10,725 matches
-
și al instalării sistemului SM-3 este de 400 de milioane de dolari, iar costul anual al întreținerii este estimat la 20 de milioane de dolari, ambele fiind suportate de către Statele Unite ale Americii. Sistemul antirachetă de la Deveselu va consta în 3 baterii cu 24 de rachete SM-3 Block IB, deservite de aproximativ 200 de soldați americani (cu un maxim de 500). Baza aeriană va fi sub comanda Forțelor Aeriene Române. România va suporta costurile punerii la dispoziție a bazei aeriene și cele
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
era observată atent în timpul zilei de soldați și de oameni de știință. Numai una dintre cele trei Călăuze a supraviețuit. Chiar dacă scopul inițial al artefactelor recuperate era de neînțeles, unele obiecte aveau proprietăți benefice. Un astfel de obiect benefic erau " Bateriile" un fel de (bastonașe negre rotunde) care produceau energie nelimitată și erau utilizate la vehiculele electrice. Alte artefacte erau mortale, de exemplu "Lampa Morții" care emitea raze ce distrugea toate formele de viață din jurul ei. Majoritatea artefactelor nu aveau vreo
Picnic la marginea drumului () [Corola-website/Science/320466_a_321795]
-
dar a fost întâmpinat de un baraj antiaerian eficient și a explodat prăbușindu-se în mare iar bucăți componente ajungând pe puntea portavionului. Alte două s-au lansat asupra USS Fanshaw Bay dar au fost distruse la rândul lor de bateriile antiaeriene. Ultimele două au vizat USS White Plains. Unul, aflat sub un foc intens și deja fumegând, a abandonat planul inițial care viza White Plains și s-a îndreptat către USS St. Lo brăzdând puntea de zbor a acestuia. Bomba
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
la 9 august 1904. Cucerirea acestor dealuri i-a costat pe japonezi moartea și rănirea a 1280 de oameni. Armata japoneză s-a plâns marinei de ușurința cu care rușii au beneficiat de suport naval, iar marina a adus o baterie de tunuri cu proiectile de 5 kg, cu rază de acțiune suficient de mare pentru a se asigura că nu se va mai repeta tirul naval rusesc. Pierderea celor două dealuri l-a făcut pe țarul Nicolae al II-lea
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
cerea capitularea (refuzată imediat), japonezii au început asaltul în zorii zilei de 19 august 1904. Forța principală a fost îndreptată spre Dealul de 174 de Metri, cu atacuri diversioniste și pe flanc de-a lungul liniei de la Fort Sung-shu la bateria Chi-Kuan. Pozițiile rusești defensive de pe Dealul de 174 de Metri erau opcupate de Regimentele Est-Siberiene al V-lea și al XIII-lea, întărite cu marinari și aflate sub comanda colonelului Tretiakov, veteran al bătăliei de la Nanshan. Ca și la bătălia
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
cu scopul de a detona mine care să dărâme zidurile. Nogi a primit și întăriri, artilerie suplimentară și 16.000 de soldați din Japonia, care au compensat parțial pierderile suferite în primele asalturi. Principalul eveniment, însă, a fost sosirea primei baterii de obuziere de asediu de 280 mm în locul celor pierdute în dezastrul "Hitachi-Maru". Aceste obuziere masive puteau arunca un obuz de 227 de kilograme la 9 kilometri distanță, Nogi având astfel puterea de foc necesară pentru a încerca în mod
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
mod serios cucerirea fortificațiilor rusești. Uriașele obuze erau poreclite „trenuri uruitoare” de către ruși (din cauza zgomotului pe care-l făceau înainte de impact), și în timpul asediului, s-au tras peste 35.000 de astfel de proiectile. Obuzierele Krupp fuseseră inițial instalate în bateriile de țărm din forturile din zona golfului Tokyo și a golfului Osaka, fiind construite pentru a lovi nave. În timp ce japonezii începeau săpăturile, generalul Stessel a continuat să-și petreacă timpul scriind scrisori țarului în care se plângea de lipsa de
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
de-a lungul unei căi ferate cu ecartament mic lungă de 13 km construită pentru acest scop. Aceste obuziere s-au adăugat celor alte 450 de tunuri deja instalate. O inovație a campaniei a fost centralizarea controlului focului la japonezi, bateriile de artilerie fiind conectate de cartierul general prin linii telefonice extinse. Acum conștient de faptul că flota rusească a Mării Baltice este pe drum, japonezii au înțeles necesitatea distrugerii vaselor rusești încă funcționale aflate deja la Port Arthur. A devenit esențială
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
politice în vederea înlocuirii lui Nogi. Apărătorii ruși cantonați pe vârful Dealului de 203 Metri erau sub comanda colonelului Tretiakov, și s-au organizat în cinci companii de infanterie cu detașamente de mitraliere, o companie de geniu, câțiva marinari și o baterie de artilerie. Fortificațiile dealului, deși afectate de atacurile anterioare, rămăseseră în mare parte intacte. Pe lângă structurile defensive naturale de pe pozițiile înalte străjuite de pante abrupte, el era protejat de o redută masivă și două turnuri, fiind complet înconjurată de garduri
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
10 Panzer, înființată la 23 iunie 1943 care avea 45 de tancuri Tiger, care se poate să se fi alăturat Diviziei 2 SS Panzer "Das Reich", ceea ce ar fi ridicat numărul tancurilor Tiger la 70. Numărul total de tancuri și baterii de asalt disponibile la 11 iulie era de circa 400, inclusiv 70 Tiger. Sursele sovietice susțin că germanii aveau 500-700 de tancuri. Sursele germane nu sunt complete în ce privește numărul tancurilor la 12 iulie. Conform surselor germane disponibile, erau disponibile 294
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
18 Tancuri în primul eșalon. Corpul 5 Mecanizat împreună cu deja slăbitul Corp 2 Tancuri au fost păstrate în rezervă. Corpul 18 Tancuri avea 144 de tancuri în după-amiaza zilei de 11 iulie, în timp ce Corpul 29 Tancuri avea 212 tancuri și baterii de artilerie autopropulsate. Împreună cu formațiunile angajate de-a lungul zilei, numărul de tancuri sovietice implicate în luptă s-a ridicat probabil pe la 500. Armata 1 Tancuri a atacat și elemente din "Panzerkorps" XLVIII, dar aceste atacuri nu au fost legate
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
pe front, ofensiva germană a fost lansată la 5 iulie 1943. 4.Panzer-Armee condusă de generaloberst Hermann Hoth, având în față SS-Panzerkorps, a înaintat cu greu pe o distanță de ticsită cu aglomerări de câmpuri minate, infanteriști în tranșee și baterii antitanc aranjate în zone elaborate de tip pakfront. Atacul a pătruns în al treilea nivel defensiv pe o adâncime de 35 de kilometri dar a fost oprit de Armata 1 Tancuri sovietică. Între 5 și 11 iulie, "II SS Panzerkorps
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
ar fi eliminat 1.300 de soldați sovietici și că a luat 7.000 prizonieri. Același corp a susținut că ar fi distrus sau capturat 170 de tancuri și 180 de mortiere grele sovietice împreună cu numeroase piese de artilerie și baterii antitanc. II. SS Panzerkorps a pătruns prin linia a treia de apărare sovietică la Prohorovka. Germanii au crezut că au creat o breșă și că a doua zi urmează să profite de ocazie. Ei credeau că învinseseră ultimele unități sovietice
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
compartimente, prevăzute cu supraîncalzire și adaptate la consumul de motorină. Pentru nevoia de abur, pentru serviciile auxiliare și bucătărie, erau instalate două mari încălzitoare verticale. Curentul electric era asigurat de două generatoare acționate cu abur și se putea stoca în baterii de acumulatoare situate în tunelul arborelui elicelor. Iahtul "Nahlin" mai era dotat cu șalupa proprietarului, șalupa echipajului, o șalupă de viteză, două bărci de salvare și două plute de salvare. Două apartamente ale proprietarului erau situate la puntea prova. Amenajarea
Iahtul Nahlin () [Corola-website/Science/322880_a_324209]
-
scena pe bateristul Dan Magnusson. Primul album al lui Wold lansat la o casă mare de discuri (Warner Bros. Records), " I Started Ouț With Nothin and I Still Got Most of it Left", a fost înregistrat cu Dan Magnusson la baterie, si a fost lansat în septembrie 2008.
Seasick Steve () [Corola-website/Science/322886_a_324215]
-
din greșeală piciorul unui pui de T-Rex și îl rupe. Baselton e prea speriat să intre în cuib și să ia un ou, așa că Dodgson încearcă să ia unul în timp ce ține și cutia în mâini. Firul care leagă cutia de baterie se rupe și sunetul încetează. Baselton încearcă să rămână nemișcat, crezând că tiranozaurii nu-l vor observa. Presupunerea lui nu se adeverește, din păcateș dinozaurii îl mănâncă. Dodgson și King aleargă spre mașină, dar unul dintre tiranozauri o împinge de pe
Lumea pierdută (roman de Michael Crichton) () [Corola-website/Science/322902_a_324231]
-
R-2 (20 de tancuri), un batalion vânători moto, un batalion de tunuri lungi Schneider de calibrul 105 mm, un batalion de obuziere Skoda de 100 mm, o companie de pionieri, o companie antiaeriană de tunuri Gustloff calibrul 20 mm, o baterie de tunuri antiaeriene Rheinmetall calibrul 37 mm și o companie de tunuri antitanc Schneider calibrul 47 mm. La 1 septembrie 1941, după retragerea Regimentului 1 „Care de Luptă” de pe front, Detașamentul „Col. I. Eftimiu” a primit în subordine Regimentul 2
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
în Detașamentul 1 Asalt, prin augmentarea efectivelor. Această formațiune a fost antrenată de către instructori germani pentru a conduce asaltul final asupra orașului. Detașamentul consta într-un batalion de tancuri (12 R-2 și 10 Renault R-35), un batalion vânători moto, patru baterii de obuziere Skoda calibrul 100 mm, două baterii de tunuri lungi Schneider calibrul 105 mm, o companie de tunuri antiaeriene Gustloff calibrul 20 mm și un batalion de armament special (dotat cu aruncătoare de flăcări, tunuri antitanc și aruncătoare de
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
formațiune a fost antrenată de către instructori germani pentru a conduce asaltul final asupra orașului. Detașamentul consta într-un batalion de tancuri (12 R-2 și 10 Renault R-35), un batalion vânători moto, patru baterii de obuziere Skoda calibrul 100 mm, două baterii de tunuri lungi Schneider calibrul 105 mm, o companie de tunuri antiaeriene Gustloff calibrul 20 mm și un batalion de armament special (dotat cu aruncătoare de flăcări, tunuri antitanc și aruncătoare de mine). Pe 16 octombrie 1941, Detașamentul 1 Asalt
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
mari, astfel Brueys ordonă celor treisprezece nave de linie, să formeze o linie de luptă după marginea de nord-est a bancurilor, în partea de sud a insulei, poziție care permite navelor să debarce proviziile pe partea babord, acoperind debarcarea cu bateriile de la tribord. Ordinele impuneau ca fiecare navă să se atașeze cu cabluri puternice la pupa și la prora de nava vecină, transformând astfel linia într-o barieră practic de neînvins. Brueys poziționează o a doua linie internă formată din patru
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
fusese încă angajat în luptă. Cele două nave atacă acum dușmani mult mai puternici și încep curând să sufere pagube importante: căpitanul Henry D'Esterre Darby eșuează în încercarea lui de a ancora lângă "Franklin" și se află sub focul bateriei principale a navei amiral "L'Orient". Căpitanul George Blagdon Westcott de pe HMS "Majestic", nu reușește să se oprească la timp și aproape se ciocnește de "Heureux". Incapabilă să se oprească, focul lui "Majestic" se încurcă în pânzele lui "Tonnant", care
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
coca navei. La ora 19 se aprind luminile de semnalizare de pe catargele navelor britanice. În acest moment "Guerrier" și-a pierdut toate catargele și este grav avariată. În schimb HMS "Zealous" este prea puțin afectată: Hood o ținuse în afara bătăii bateriilor navelor franceze, iar "Guerrier" nu fusese pregătită pentru o luptă simultană pe ambele părți, cu bateriile de la babord blocate și hublourile tunurilor închise. Chiar dacă nava lor este devastată, echipajul lui "Guerrier" refuză să se predea și continuă să lupte cu
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
moment "Guerrier" și-a pierdut toate catargele și este grav avariată. În schimb HMS "Zealous" este prea puțin afectată: Hood o ținuse în afara bătăii bateriilor navelor franceze, iar "Guerrier" nu fusese pregătită pentru o luptă simultană pe ambele părți, cu bateriile de la babord blocate și hublourile tunurilor închise. Chiar dacă nava lor este devastată, echipajul lui "Guerrier" refuză să se predea și continuă să lupte cu puținele arme disponibile, în ciuda tirului lui HMS "Zealous". În afara loviturilor de tun, Hood cere pușcașilor marini
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
fost înaintat la gradul de sublocotenent. A fost cadru militar activ, fiind avansat apoi la gradele de locotenent (1931) și căpitan (1938). Pentru o perioadă, a predat ca profesor la un liceu militar. În iunie 1940, căpitanul Ioan Boroș comanda Bateria 5 de tunuri din cadrul Regimentului 16 Artilerie Bacău. Unitatea sa se afla dizlocată la acel moment în partea de nord a județului Dorohoi. Această regiune era apărată de Regimentele 16 Artilerie și 27 Dorobanți, ambele din Bacău. La 26 iunie
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
dimineața zilei următoare, 29 iunie 1940, primele unități militare sovietice au ajuns în apropierea orașului Herța din Vechiul Regat. La orele 4 dimineața, două tancuri sovietice au intrat în oraș și i-au cerut căpitanului Boroș să le predea tunurile bateriei. Acesta a încercat să le explice rușilor că teritoriul apărat de bateria sa de tunuri nu făcea parte din teritoriul cedat URSS-ului (deoarece nu era parte nici a Basarabiei și nici a nordului Bucovinei), dar sovieticii au deschis focul
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]