10,234 matches
-
o diferență foarte clară între cavaler și cavalerist. Cavalerul încarnează prin excelență eroul dotat cu toate calitățile cerute: curaj, bravură, onoare, demnitate, respect, în timp ce cavaleristul manifestă atitudinea lejeră și disprețuitoare, mai ales în raport cu femeia (un comportament «de cavalerist»). Pe cât exprimă cavalerul romantismul, pe atât cavaleristul evocă mojicia. În orice caz, simbolistica este strâns legată de cea a calului (vezi acest cuvânt) și de dominarea sa, alegorie a stăpânirii pulsiunilor și instinctelor. Cer Cerul este o reprezentare a mentalului. Evocă elevația gândurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
au avansat doar pas cu pas, cu metoda unui Vauban care își pregătește atacul asupra unei fortărețe fără să lase nimic la voia întâmplării. Ceilalți se lasă ghidați de intuiție și fac (din prima) cuceriri rapide, deși precare uneori, asemenea cavalerilor îndrăzneți din avangardă. În fapt, nu subiectul tratat le impune una sau alta dintre metode. Dacă despre primii se spune adesea că sunt analiști, iar despre ceilalți că sunt geometri, nimic nu-i împiedică pe unii să rămână analiști chiar
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
proprie. Dacă această creștere demografică vertiginoasă ridică atâtea dificultăți, ne punem în mod logic problema monitorizării dezvoltării umane și chiar a dezvoltării umane controlate. Unii mai fac trimiteri la teorii maltusiene, știut fiind că războiul, foamea și molima (cei trei cavaleri ai apocalipsei) au reprezentat principala formă de reglare demografică. Omul mileniului al treilea respinge ideea reglării demografice prin violență, făcând apel la metode simple și eficace care să stimuleze dezvoltarea umană controlată. Cu toate acestea, producția de armament clasic și
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
o amenințare pentru Biserică. Era o unealtă artistică, un nimic infinit care pătrundea în artele vizuale ale măreței Renașteri. Înainte de secolul al XV-lea, picturile și desenele erau de regulă lipsite de relief și viață. Imaginile erau distorsionate și bidimensionale; cavaleri uriași și plați se iveau din castele minuscule, diforme (Figura 17). Nici cei mai buni artiști nu puteau să deseneze o scenă realistă. Nu știau cum să utilizeze puterea lui zero. Cel care a demonstrat pentru prima oară puterea unui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pluteau ca o negură între conștiința lui și realitate." E momentul cînd Mateiu pare a cădea în lumea lui Dostoievski, pregătit pentru spovedanie și automărturisire. Cel care pe un blazon ex libris includea inscripția "Ex libris domini Matthaevs Ioan Caragiale Cavaler al Ordinului Sfîntului Ioan de Ierusalim", tatona încă din 1901 morga aristocratică: "Eu dezvolt o mare morgă acasă, beau cafea în vieux Saxe cu o linguriță aurită" și năzuia inclusiv la maturitate spre o trîndăvie de lux și risipă: "M-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
trîndăvie de lux și risipă: "M-am gîndit ce bine ar fi să continue toată viața așa, numai cu icre moi, Pommery (marcă de șampanie franțuzească n.n.) și musical." Într-o însemnare din Jurnal (1934) se imaginează în postura de cavaler în încleștarea cu monștrii, exemplu pentru neamul său și superior predecesorilor: "Mari încercări și vicisitudini au făcut lung timp din viața mea un calvar [...], am fost obligat să duc o luptă grea. Am ieșit de aici nevătămat și dublu oțelit
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
domiciliată în comuna Viena Austria"; falsificarea datelor privind descendența maternă era în concordanță cu încercările de înnobilare ale ultimului Caragiale: pe un blazon ex libris desenat chiar de el, înscripționa în maniera ordinelor cavalerești (Ex libris domini Matthaeus Ioan Caragiale Cavaler al Ordinului Sfîntului Ioan de Ierusalim...), în Agenda Acta Memoranda semna Mathieu J. Caragiale iar în corespondența cu Boicescu, Comte Mathieu Jean Caragiale, Matteo, principe Caragioli sau chiar Comte de Karabey ca semn că se considera din semeața seminție, printre
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cheamă Sisilica, o doamnă poartă numele Cuțopolu (O blană rară) iar un doftor pe cel de Limbric ( Dintr-un catastif vechi). În lipsă de inspirație mai înaltă, uneori este imitat simplismul onomastic al lui Alecsandri: un Sonet e dedicat unui cavaler de industrie pe nume Coțcar Coțcarovici iar în Mofturi îl găsim pe Micul Spanacovici numit în formulă completă Mititelul Spănăcel Spanacovici; în Gogoși-le din Claponul anului 1877 ne întîmpină un tînăr monșer care face cură de apă de Buda
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vechi cronici; Remember actualizează ultimul cuvînt rostit de un rege englez pe eșafod și se dedică unui misterios Aubrey de Vere a cărui personalitate disjunctă pare nutrită de fantezia unor la fel de misterioși pictori și prozatori ca Ruysdael, Mignard, von Dych, Cavalerul Lely, Barbey d'Aurevilly repere ale unui exotism exterior nutrit de experiențe limită; Craii de Curte-veche reconstituie un exotism interior aflat sub semnul nocturnului și al vieților duble, deturnînd receptarea tragicului prin semnul carnavalesc al cunoscutei anecdote care constituie primum
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în Nana drept fundal pentru sublinierea decăderii miturilor clasice. 174 Dramaturgii sunt specialiști în diverse aspecte ale vieții publice (mobilul dramatic al banilor, abuzul funcționarilor, coruptibilitatea ziariștilor, motive politice sau militare), dar mai ales private. Eroii romantici se preschimba în cavaleri ai industriei, în ticăloși și în femei adultere. Acest "teatru util" abordează conflictele și problemele societății imperiale în plină mutație: adulterul (Fanny, 1858 de Feydeau), divorțul (Divorçons!, 1880 de Victorien Sardou), căsătoria și mezalianța (Un beau mariage, 1859 de Augier
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
eros spiritualizat, frenezie religioasă, se împărtășește de virtuți eroice, transpuse în romantism în slujba ideii patriotice. Ștefan cel Mare sau Petru Rareș țin discursuri pătrunse de mesianism romantic, presărate, însă, de sintagme pașoptiste („unirea compatrioților”). Petru Rareș, erou exponențial și cavaler fără prihană, este recunoscut, într-o scenă de suspans, semnalând justiția imanentă a istoriei, drept „clironom” (moștenitor) al dinastiei „Dragoșizilor” (Mușatinii). Domni scelerați, ca Ștefăniță Vodă, se folosesc de intriganți criminali: Malaspina, Griti. Atinși de demonism, eroi aventuroși și războinici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
lângă Fane și ceilalți, acolo unde rămân semne !” spune cu ardoare Mariana. Și nu numai semne, dar și bani mulți în buzunar : „Vreți să vă îmbrac în bani, mă ?” zice Fane la cârciumă. Muncitorii care lucrează direct asupra materiei sunt cavalerii Jedi ai României Socialiste în 1966. Semnul castei, „femeia” din linii și puncte a lui Fane desenată sus, pe rezervorul încheiat, afirmă faptul că singura metafizică, departe de a fi în cărți, e în oțelul sudat. Diminețile unui băiat cuminte
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
folosite în Directorul nostru cu decenii în urmă : chestionat dur, ca la Cadre, de Panait (Ștefan Iordache) cu ce se ocupă, Puștiul răspunde candid și pur : „Muncitor...”. Toată agitația murdară de pe ecran e produsă de funcționari, birocrați, personal TESA, în vreme ce cavalerul fără teamă și prihană face parte din nobila și intangibila frăție a clasei muncitoare. Faleze de nisip (1983) sau Arestarea nisipului Pe unul dintre pereții renovați în polistiren după noua concepție „decor-cadru” a patronilor Memorialului de la Sighetu Marmației există și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Steaua”, „Tribuna”, „Tribuna României” ș.a. Este distins cu Premiul pentru critică literară al Colocviului Național de Literatură și Publicistică (1977), Premiul „Napoca universitară” (1978), Premiul revistei „Cronica” pentru critică literară (1982) ș.a., precum și cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2001). Cărțile de critică și istorie literară ale lui H. sunt anticipate și acompaniate de o foarte bogată activitate foiletonistică. Abundența publicisticii a putut da, la început, impresia risipirii forțelor (Nicolae Manolescu), dar și a unei energii remarcabile, subliniată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
poemul "perfect". Poezia "pură" oferă o viziune mai directă a realității, pentru că intuiția transcende cadrele închise, pe care inteligență le confecționează pentru a-și apropria lumea, dar acest lucru este posibil numai în urma unui efort intelectual intens. Asemenea enigmaticului, solitarului cavaler rătăcitor din "Eldorado" (1849), urmărind năluca nepieritoarei Frumuseți, pentru care sacrifică tinerețea și entuziasmul - sugerând, prin asta, că natura căutării s-ar reduce la efortul eroic și nu neapărat la atingerea scopului propus, Edgar Poe, care, în "Filozofia compoziției", făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Am făcut câteva compoziții, este drept, neînsemnate. Bineînțeles că la acea vârstă fragedă geniul era prea slab ca să producă ceva valoros.” 15 Chaucer a fost nevoit, la rândul său, să ocupe diferite slujbe administrative, cunoscând atât culmea succesului social, în calitate de cavaler în Kent, apropiat și protejat de puternicul John of Gaunt, dar și decăderea ierarhică, odată cu schimbările politice ale epocii, fiind pe rând responsabil cu întreținerea și refacerea clădirilor regale, a pădurilor sau colector de taxe. Ambii scriitori au abordat cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din traducerea latină făcută de Petrarca și nu din textul original. Cu toate acestea, s-a inspirat din poemul Filostrato al lui Boccaccio pentru a scrie al său Troilus și Cresida, s-a bazat pe Teseida pentru a redacta Povestirea cavalerului, pe De casibus pentru Povestirea călugărului și pe De mulieribus pentru Legenda femeilor cinstite.”18 Rolul lui Giovanni Boccaccio și al lui Geoffrey Chaucer în perimetrul literaturii universale este unul inestimabil. Au meritul de a fi adus creațiile literare culte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care îl înnobila pe bărbat, îl determina să se perfecționeze, să-și depășească limitele, fie ca luptător, nevoit să-i aducă ei, prin victoriile repurtate, onoare sau să-și câștige un renume propriu care ar fi putut să-i atragă cavalerului bunăvoința femeii iubite, fie în calitate de curtean, să dea dovadă de rafinament în cucerirea inimii iubitei, de talent în alcătuirea acelor cântece de dragoste care să o sensibilizeze sau, cel puțin, de 23 Ibidem, p. 129. 24 Ibidem, p. 130. 25
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deși se remarcă faptul că decorul italian predomină în povestiri, iar aventurile care se desfășoară în Florența sau în împrejurimile acesteia sunt cele mai numeroase. Clasele sociale cărora le aparțin personajele sunt la fel de diversificate: regi, prinți, prințese, miniștri de stat, cavaleri, scutieri, stareți, starețe, călugări, călugărițe, preoți, soldați, medici, oameni ai legii, filosofi, studenți, pictori, bancheri, negustori de vinuri, hangii, morari, brutari, dogari, cămătari, trubaduri, menestreli, țărani, servitori, pelerini, jucători, pungași, pirați, poeți, casnice și îndrăgostiți de orice soi.46 Dintr-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acestea fiind și abandonarea trupească în voia celuilalt, și le laudă pe acele femei care consimt la acest lucru, chiar împotriva voii proprii, văzând în această supunere o formă de castitate.75 Târgoveața din Bath, atât în basmul despre tânărul cavaler și bătrâna care l-a determinat să o ia în căsătorie, cât și în Prologul autobiografic, era mai mult preocupată de obligațiile soților, decât de 71 Ibidem, p. 151. 72 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 73 Britton J. Harwood, The
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu poate ști ceea ce gândea cu adevărat: „Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe”80. Ca și tăcuta Emilia, cu siguranță, are destule dorințe care nu au fost rostite, cu toate că sunt diferite de cele ale eroinei din Povestirea cavalerului.81 Sunt multe voci în Povestirile din Canterbury, dar sunt și multe tipuri de tăcere, de la neajutorarea Emiliei până la 78 Ibidem, p. 219. 79 Ibidem, p. 220. 80 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 390. 81 Priscilla Martin, op. cit., p. 220. 38
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este „blânduță, dulce ca o acadea”82, deși nu putem crede că se bucura prea mult de proaspătul soț. Personajele au diferite motive pentru a fi tăcute și își manifestă tăcerea în maniere diferite.83 Mai adoptă o tăcere strategică. Cavalerul și diacul sunt tăcuți pentru că naratorul încearcă să-i înfățișeze efeminați, cu un aspect cast. Tăcerea ar trebui asociată cu principiul feminin, dar nu este ceva intrinsec caracteristic femeilor, ci constituie mai mult un comandament, o impunere a lipsei unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o donna angelicata. Prima povestire se caracterizează prin tonul glumeț și ironic, a doua este încărcată de idei dogmatice, o dezbatere solemnă despre violență și răzbunare, care sfârșește prin a impune necesitatea iertării dușmanilor. Sir Thopas, imagine vetustă a unui cavaler, a cărui poziție nu mai este înțeleasă într-un univers care a început să ridiculizeze idealurile desuete curtenești, își creează un ideal imaginar, imposibil de aflat. Nu întâmplător povestirea este nedefinitivată, neterminată, la fel de neputincioasă, ca și eroul ei, în a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lor (Vita Nuova, Divina Comedie). Femeia rămâne izvor de inspirație, forța centripetă spre care se canalizează toate resursele fanteziei masculine. Naratorul este plin de curtoazie, afabil și supus oricărei dorințe ce ar putea fi exprimate de femei, devine un adevărat cavaler și apărător al „preaiubitelor doamne”, pentru care și-ar periclita în ochii contemporanilor chiar și reputația de scriitor, dorește, cu orice preț, să înlăture vocile critice misogine: „Iată, așadar, cinstite doamne, ce vijelii cumplite, ce colți de fiară ascuțiți se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
adevărul despre iubit prin intermediul unui vis revelator și va decide să se stingă lin din cauza suferinței pierderii celui drag. În următoarea zi, Filomena va aborda o atitudine defavorabilă față de o tânăra care din mândrie nu răspunde dragostei înfocate a unui cavaler, femeia crudă este condamnată, deoarece la dragoste nu este permis să se răspundă cu indiferență sau duritate. Femeii i se dă o lecție printr-o viziune fantastică ce-i amintește de pedeapsa celor nerecunoscătoare pe lumea de dincolo, ceea ce le-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]