13,496 matches
-
prea multe filme de război? Jim Încercase să-i spună mamei sale despre vise, dar, ca toți adulții din Shanghai, ea era prea preocupată În iarna asta ca să-l asculte. Poate că avea și ea propriile vise urîte. În mod ciudat, aceste imagini mișcătoare de tancuri și bomardiere În picaj erau complet mute, de parcă mintea lui adormită Încerca să separe războiul adevărat de aceste conflicte imaginare inventate de Pathé și British Movietone. Jim știa foarte bine ce era real și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai veni acasă. Se uită pe ferestrele verandei la grădina năpădită de buruieni. Nu era vorba de faptul că războiul schimba totul - căci lui Jim Îi plăceau schimbările -, ci de faptul că lăsa lucrurile așa cum erau, dar Într-un mod ciudat și neliniștitor. Chiar și casa părea sumbră, de parcă s-ar fi Îndepărtat de el prin mici gesturi neprietenoase. Încercînd să se mai Înveselească, Jim se hotărî să viziteze casele celor mai buni prieteni ai săi, Patrick Maxted și gemenii Raymond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trotuarele suburbane, printre stîlpii de telefon, Împrăștiind cutiile de Craven A lăsate de cerșetorii dispăruți. De-abia mai răsufla cînd ajunse la casa familiei Raymond de la capătul german al Columbia Road. Trecu pe lîngă Opelurile și Mercedesurile parcate - În mod ciudat, mașini posomorîte care Îi dădeau o imagine poate prea clară a felului cum arăta Europa - și se opri În fașa ușii principale. Un sul japonez era prins de tăbliile ușii de stejar. Ușa se deschise și apărură două servitoare chinezoaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim Își zise că erau familiile militarilor britanici capturați. — Băiete! Ia-ți bicicleta! Domnul Guerevici Îl Împingea de umăr pe Jim. — Du-te după ei! — Dar, domnule Guerevici... Bagajele sărăcăcioase Îl nelinișteau pe Jim tot atît de mult ca și ciudatele soții ale soldaților britanici. Nu pot merge cu ele - sînt prizoniere. — Du-te! Pe bicicletă! Nu poți trăi pe stradă! CÎnd Jim rămase ferm lîngă ghidon, domnul Guerevici Îl mîngîie solemn pe cap și o porni Înapoi pe partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fu bucuros să plece. MÎncase ultimii biscuiți și singura lui masă cu o zi Înainte fusese un pachet de alune braziliene mucegăite pe care Îl găsise Într-un sertar. Se simțea obosit, dar În același timp cuprins de o amețeală ciudată - ultima picătură de apă de la robinetul băii aproape că Îl Îmbătase. Avea aceeași senzație pe care o cunoscuse Înainte de război, cînd se pregătea să se ducă la vreo petrecere. Își aminti de mama și de tatăl lui, dar chipurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și de dormitorul său de pe Amherst Avenue, acum ocupat de ofițeri japonezi. Juca biliard În saloanele Întunecoase sau se așeza la masa de cărți aranjînd formații de bridge, jucîndu-le pe toate cît putea de corect. Dormea În paturi cu mirosuri ciudate, citind revistele Life și Esquire, iar În casa unui doctor american citi În Întregime În oglindă, o lume liniștitoare, mai puțin stranie decît propria lui lume. Dar sertarele cu jucării din camerele de copii Îl făceau să se simtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lovit În cap. Jim era și-așa sigur că femeile eurasiatice, care păzeau sacii de orez În chioșcul de bilete, Îi dădeau mai puțin decît partea ce i se cuvenea. Nu avea Încredere În nici una și nici În copiii lor ciudați, care arătau aproape ca niște englezi, dar nu vorbeau decît chineza. Jim era hotărît să-și primească porția lui de orez. Știa că era mai slab decît fusese Înainte de război și că părinții lui ar putea să nu-l recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu atenție pe doctorul Ransome, Încercînd să ghicească dacă vorbea destul de bine japoneza ca să-l demoralizeze pe șofer. Părea că are dificultăți cu vederea, mai cu seamă cînd se uita la Jim, pe care Îl privea sașiu, Într-un mod ciudat. Jim hotărî că intrase În război mai tîrziu decît Basie și el Însuși. Probabil că venise dintr-una din așezările de misionari din interior și nu avea deloc idee de ce se Întîmpla la un centru de detenție. Dar se rătăciseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doctorul Ransome să bea și apoi se așeză pe banca opusă. Se Întoarse cu spatele spre lagăr, spre prizonierii britanici și copiii lor. Toate speranțele lui se hrăneau din peisajul din jur, din războaiele lui trecute și viitoare. În mod ciudat, simți cum mintea i se luminează, nu pentru că părinții lui Îl respinseseră, ci tocmai pentru că se așteptase ca ei să procedeze astfel și nu-i mai păsa. 19 Poteca Cu oră Înainte de lăsarea serii, intrară Într-o regiune de cîmpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a lumii antebelice, la care se putea uita ore În șir, așa cum se uita doamna Vincent la filmele ei. RÎzînd În sinea lui, Jim se lăsă pe spate În timp ce lumina fierbinte a soarelui strălucea prin peretele cămăruței lui, conturînd pete ciudate pe cearșaful vechi. Uitîndu-se la ele, Își Închipui scene de bătălii aeriene și armade, scufundarea vasului Petrel, ba chiar și grădina din Amherst Avenue. — Jim, e ora de mers la bucătărie...! auzi pe cineva strigînd de pe treptele de sub fereastră. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
i-a explicat că, pentru cîteva secunde, Îi pompase sîngele din nou În creier. Jim intră În dispensar și rămase lîngă masa de metal, În fața doctorului Ransome. Ar fi dorit să reia problema despre sufletul domnului Radik, dar, În mod ciudat, doctorul nu voia să discute pe teme de religie cu Jim, deși el personal mergea duminica dimineața la slujbele de la biserică. Cicatricea de pe fața lui mai era Încă roșie, iar doctorul - semn rău - era ocupat cu tava lui de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
americane... Jim se uită fix la bombeurile lustruite ale pantofilor lui. Dorea ca mama și tatăl său să-i vadă Înainte de a muri. Se Îmbărbătă, Încercînd să-și adune vechea lui voință de a supraviețui. Se gîndi Înadins la plăcerea ciudată pe care i-o dădeau cadavrele din cimitirul spitalului, emoția vinovată de a fi viu. Știa de ce doctorului Ransome nu-i plăcea ca el să sape gropile. Doctorul Ransome Însemnă exercițiul În manualul de algebră și Îi dădu două fîșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să vadă lumea care trecea. Doi dintre marinarii mai vîrstnici erau chinuiți de malarie, dar nu făceau mare caz de faptul că erau bolnavi. Una peste alta, Jim simțea că americanii erau cea mai bună companie, nu erau atît de ciudați și de provocatori ca japonezii, dar cu mult superiori britanicilor Încruntați și complicați. De ce oare Basie era furios pe el? Jim străbătu coridorul Îngust dintre cearșafurile suspendate. Putea auzi o englezoaică din Baraca 5 plîngîndu-se de soțul ei, și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi fost gol camionul? Nici unul dintre deținuți, nici măcar doctorul Ransome, nu părea În stare să-și recapete forțele pentru ultimele etape ale războiului. Jim aproape că ar fi acceptat cu bucurie foamea, dacă ar fi văzut din nou lumina aceea ciudată pe care o aduseseră cu ele avioanele Mustang... În jurul lui, americanii Își părăseau cămăruțele și se Înghesuiau la ferestre. Demarest arătă spre coloanele de fum care se ridicau dinspre docurilor din nordul Shanghai-ului. Deși erau la peste șaisprezece kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Basie să fie prezent la reîntîlnirea lor, astfel Încît stewardul de cabine să-l poată identifica dacă părinții lui nu l-ar recunoaște. — Mi-ar plăcea să-i cunosc, Jim. Dacă nu au plecat În altă parte... Jim remarcă inflexiunea ciudată din vocea lui Basie. — În altă parte? — Păi, e posibil, Jim. Poate că japonezii Îi vor muta pe oamenii din lagăre lîngă Shanghai. Înseamnă că o să ieșim din război? — Da, tu o să ieși din război, așa-i... Basie ascunse cartoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca niște musafiri nerăbdători la un banchet. Îi aminteau lui Jim de muștele care acopereau fața domnului Maxted. Știau ele, oare, că acest tînăr pilot ar fi trebuit să moară Într-un atac asupra portavioanelor americane la Okinawa? În mod ciudat, japonezul nu făcu nici o mișcare să le alunge. Fără Îndoială că știa că viața lui se Încheiase, că forțele Guomindangului erau gata să ocupe iarăși Shanghai-ul și ar fi bucuroase să aibă o răfuială cu el. Japonezul ridică bățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bancul de nisip ca să atragă orice soldat chinez care i-ar fi urmărit spre rîu. În iarba din apropiere, un cap se clătină de două ori, aprobîndu-i strategia. Jim Împietri, ultima bucățică de ciocolată rămînÎndu-i În gît, speriat de ciudata apariție. Cineva stătea culcat În iarbă, la vreo trei metri de el, cu genunchii aproape atingînd marginea apei. Ca pentru a Încerca să-l liniștească pe Jim, capul se clătină din nou. El Întinse o mînă și dădu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și mama lui tot aprinde hârtii sub țeava de plumb. Țeava se dezgheață, apa picură Încet, pe urmă curge Într-un șuvoi subțire și maică-sa o lasă deschisă toată noaptea. Să nu Înghețe din nou. Aud cu toții o veste ciudată În ultima zi a anului. Lumea vorbește de un avion care a căzut. A murit un ministru. Degetele de la picioare Îi amorțesc, stând pe scaunul Înalt, În fața televizorului. Îi place așa de mult să se uite la televizor și vecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cum se vede când o femeie este crăcită și ce culori se văd acolo și cum miroase. Turuie cum are un prieten cu motocicletă care Îl scoate noaptea la plimbare În pădurea Băneasa și povestea asta ți se pare foarte ciudată, iar el povestește că nu trebuie să știe nimeni că el merge la pădure ca să ia aer, nici măcar sora lui care este o scorpie și iar spune cum a vrut să-l otrăvească cu stricnină, că de aia a damblagit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la un scenariu pe care vrei să-l filmezi cu o altă cineclubistă, una Safta, doamne, ce nume, slabă ca o mâță flămândă și plină de ambiții. Scenariul se numește Omulețul de cartof și este o poveste destul de stranie și ciudată, nu știi cine va aproba prostia asta care n-are nici ilegaliști care lipesc manifeste În epoca burghezo-moșierească și nici tineri care se duc pe un șantier să construiască un oraș. În luna decembrie, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zării orizontul desprinde Într-adevăr apele de cer. Așa se potriviseră lucrurile, nici o iubire, nici un succes, mereu, la mare, zile, săptămâni, fără aspirație, fără speranță, doar o imensă sfâșiere, ca și cum i-ar fi fost dor. Taina, marea taină, sentimentul acela ciudat și atât de adevărat, dezvelit de orice fel de minciună, neîntâlnit În nici o prejudecată, a apărut pe neașteptate Într-o seară, după ce rătăcise pe străzile Înguste din cartierul vechi al orașului portuar, unde se Îngrămădeau case vechi, foste bordeluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
orașului portuar, unde se Îngrămădeau case vechi, foste bordeluri și hoteluri ieftine, Învălmășite laolaltă cu sinagogi și biserici dărăpănate, lăsând privirii mereu ascunse curțile adânci. Case rău famate sau famate, În care se Întâlneau intelectuali năpârliți și sclipitori deopotrivă, amestec ciudat de genii și ratați, În serate fără scop, fără sens, doar pentru a Înfierbânta aerul cu graiurile lor păsărești. Atunci a apărut pe cer o stea imensă, care desenă o traiectorie curbă cu Încetineala unui melc. Toate stelele căzătoare, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lumină. Dintr-o cameră, aflată undeva În spate, se auzea, Încet Simfonia În Si minor de Schubert. Așa a Început, așa a Început să aștepte, confundându-se uneori cu așteptarea Însăși, așa a Început să o caute, din acea seară ciudată, să spere, că dacă el nu o va găsi, va veni ea la el, căci i se părea și așa ceva cu putință. Odată chiar a venit, lăsându-i pe ușă un bilet, a știut că este ea, avea clar sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
independent de reclame. El și Ronnie se cunoscuseră la Facultatea de Arte, În primul semestru din primul an de școală al lui Ronnie. Phil era cu patru ani mai În mare decât ea și În anul terminal. Fusese o combinație ciudată, Își zicea Ruby - studenta hipioată și aeriană la arte frumoase și graficianul. Ronnie explica toată asta, zicând că fusese „iubire la prima vedere“. Abia după ce relația lor s-a mai dezvoltat, și-au dat seama că erau perfect complementari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
s-a Îmbunătățit și, datorită faptului că Stella și soțul ei se mutaseră la New York, unde Stella se ocupa de alte proiecte de afaceri, iar Ruby și-a făcut curaj și a adus În magazin câteva dreamcatchere Într-un colț, ciudatele pălării peruane cu urechi și rochiile din Guatemala, precum și salopetele pentru bebeluși. Acestea au fost aproape smulse de pe rafturi. În ziua de dinaintea vizitelor de peste ocean ale Stellei, care aveau loc de două ori pe an, toate mărfurile În stil etnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]