13,488 matches
-
necesită pentru pregătire efort, concentrare, program non-stop și la terminarea ei te simți ca după o naștere fericit, dar epuizat. Așa că aveam nevoie de Angra dos Reis ca de o poțiune magică menită a te pune din nou "pe picioare". "Costa verde", zonă de munți, vegetație tropicală, plaje și ocean verde-smarald, întinsă pe 270 de kilometri pe șoseaua BR 101 care leagă Rio de portul Santos, era drumul meu favorit mai ales de întoarcere de la Sao Paulo. Zic mai ales de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru transportul aurului din Minas Gerais și ulterior pentru încărcăturile de cafea. Orașul are în prezent circa 80000 de locuitori și după decăderea sa ca port și-a revenit grație turismului, fiind punctual de plecare către destinații paradisiace din zona Costa Verde. Avusesem ocazia să cunosc zonele vechi ale localității, cu clădiri din secolele XVII și XVIII și minunate biserici, dar acum ne aștepta o surpriză o deplasare pe ocean, de o oră și jumătate, cu vaporașul, către Ilha Grande Insula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
firme de construcții și am primit 5 oferte, cu prețuri "pentru ambasadă" între 15000 și 22000 de dolari. Cum în plimbările prin cartier văzusem multe vile frumoase în șantier, am întrebat meșterii pe ici pe colo cam cât m-ar costa o reparație și zugrăvire exterioară de atâția metri pătrați. Am primit niște prețuri mai omenești și pe meșterul care mi-a propus cea mai bună ofertă l-am adus la ambasadă, a văzut despre ce e vorba și am bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
călcând pe apă numai Isus a făcut-o și pe distanță scurtă, trenul sau autobuzul nu circulă. Mai rămâne avionul, și un bilet de avion de la București la Montevideo (care se eliberează dus-întors, dar se utilizează de obicei doar dus) costă aproximativ 1000 de dolari. Deci pentru o familie de 5-6 persoane cheltuielile numai de transport se ridică la 4-5000 de dolari, sumă care reprezintă venitul anual al unei familii modeste uruguayene. O persoană care dispune de suma respectivă este cerșetor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
canine de rasă, soția și cu mine eram însoțiți de Bobiță, un maidanez tărcat, dar foarte simpatic și isteț, moștenit de trei generații de diplomați români. În sezon, respectiv din septembrie până la sfârșit de februarie, plecam des din Montevideo pe "Costa de Oro" Coasta de aur localitățile de pe malul Atlanticului, care organizau tot felul de acțiuni interesante, la care Corpul Diplomatic era întotdeauna invitat. Așa că Atlantida, Piriapolis, Punta del Este, Paloma făceau parte din "itinerarul nostru" obișnuit. În toate localitățile-stațiuni menționate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de lut smălțuite-n albastrul furat cerului. Punta del Diablo așa i se spune locului unde oceanul nu se odihnește nicicând, născând talazuri înalte și de temut și bătrânii pun din os de rechin cruci albe la poartă! Întoarcerile de pe Costa de Oro la Montevideo nu erau "șnur", ci cu popasuri pe ici, pe colo. Pe la crescătoriile de ñandu, struțul sud-american, din care se pregăteau excelente specialități, carnea fiind foarte gustoasă și "fără colesterol", și unde puteam cumpăra pentru 100 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la pian o lucrare de Schumann. În curând va avea vârstă la care va trebui s)-si satisfac) serviciul militar. Iar William Colby de la CIA a declarat În cadrul unei comisii a Congresului c), În viitorul r)zboi, victoria ar putea costa Israelul nou) mii de morți și treizeci și șase de mii de r)niți. O asemenea victorie ar fi o Înfrângere. Spitalele Inc) sunt pline de r)niții din ultimul r)zboi. A șaptea victim) a exploziei de pe strada Jaffa
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
adev)rata surs) a integrit)ții și tenacit)ții evreilor. Apariția unui stat evreiesc nu poate Înlocui acest amestec special și opinia curent) potrivit c)reia Israelul poate ființă numai În sistemul democrației occidentale „este o greșeal) profund), care poate costa existența poporului nostru”. Democrația occidental) se afl) acum „aproape de catastrof)”. Democrația poate rezista numai atunci cand un popor liber este capabil s)-si impun) o disciplin) și se abține În mod voluntar de la sl)birea ordinii politice. În Occident, măi exist
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fi amenințat cu intervenția, fiind puțin probabil s) fi permis Israelului s) distrug) dou) armate egiptene și poate chiar s) ocupe Cairo. Oricum, ce ar fi f)cut Israelul cu Cairo? Inc) o s)pt)mân) de lupte ar fi costat Inc) o mie de vieti israeliene, așa cum spunea, pertinent, Abba Eban, cu ocazia prânzului pe care l-am luat cu el la Knesset. Ceea ce În cazul lui Kissinger este numit „tr)dare” În cazul unui secretar de stat neevreu ar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
avut ca surs) de inspirație lucrarea lui John Atkinson Hobson Imperialism, publicat) În 1902. Adev)rul este atemporal, desigur, si nu trebuie s) fii contemporan că s) ai dreptate - Ins), atunci când adopți anumite poziții ori susții acțiuni care ar putea costa vieți omenești, trebuie s) fii cât mai clar cu putinț) În leg)tur) cu faptele istorice. În aceast) privinț), pericolul pe care „gânditorii” Îl pot reprezenta pentru restul umanit)ții Începe s) devin) foarte evident. În interviul din 1969, Sartre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
măcar ei vor să joace teatru. Alternativa pentru directorii de operă ar fi să angajeze cântăreți tineri, bine aleși după necesitățile vocale, dar și dramatice, și să ofere clubului de exaltați gruberovieni doar concerte extraordinare cu diva adorată. Opera ar costa mai puțin, biletele ar fi mai ieftine și astfel ar putea să fie educat un nou public tânăr. Marea Editha poate să-și Încânte fără intermediar puriștii În concert, căci acolo ea e superb distribuită, iar un public nou, doritor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
chiar dacă va fi șocat, va aprecia. La operă sau În teatru, publicul e și el diferit. Acel public este Încă În majoritate burghez, nicidecum un public de tineri, căci ei nu și-ar permite să plătească 200 de dolari, cât costă un bilet la Metropolitan. Acolo elite de businessmen și de soții În rochii sclipitoare, prezente În sală mai mult ca să fie văzute decât să vadă, vin să-și Îndeplinească „datoria“ față de cultură, să arate că se află printre cetățenii onorabili
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
indecizia Aliaților În Europa Centrală și de Est...“), ieșea În relief cu o claritate de rău augur - până ce pata portocalie exploda brusc. Apoi foaia arzândă zbura pe coș, zumzăind ca o pasăre phoenix eliberată, pentru a se alătura stelelor. Te costa o amendă de doisprezece șilingi dacă pasărea aceea de foc era observată. Nesbit și prietenii lui, din lotul literar, deși aveau numai cuvinte de laudă pentru strădaniile mele nocturne, strâmbau din nas la alte preocupări ale mele, cum erau entomologia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
palmă! Am plesnit-o! spune Ștefan. Să recunoaștem că ne-au ajutat și vecinii, nu pe cât am sperat -, oricum, cinci mii de secui, două mii de lehi și aproape două mii de unguri, e ceva. Altă dată și mai vârtos. O să ne coste palma aiasta, mormăie Stanciu în barbă. De fapt, și-au apărat pielea, căci de cădea Moldova, urmau la rând Polonia, Ungaria, "Creștinătatea", lămurește Tăutu, tânărul "Mare logofăt" fost grămătic al cancelariei domnești, școlit prin Lehia, la care inteligența ține locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al omului. Și moldovanu-i blând, sare de colo Duma. Blând nevoie mare, zâmbește el. Da' calcă-l numai pe bătătură, leagă-te de "Moldova lui", că-i sare muștarul, de te miri ce zace în curu' blajinului!... Da... l-a costat scump pe moldovanu' ista "blajin, cu bătătura lui", dar am făcut o trebușoară pe cinste. Pentru noi... Pentru "Creștinătate". Noi ne-am cucerit "Neatârnarea". Lor, le-am fost bună pavăză. Socot că pentru trebușoara aiasta bine făcută și scump plătită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
promit marea cu sarea pentru sacrificiile lor, binefaceri nemaiauzite: "fericirea și ridicarea pe culmile cele mai înalte de bunăstare și civilizație"... Și, cum "fericirea terestră" e mai greu de realizat, până una-alta promit pe cea "viitoare", "Raiul" tot nu costă nimic. Vând pielea ursului din pădure. Mahomed le promite celor ce mor în luptă, le promite tot ce n-au avut în viață: șapte cadâne pe un picior, toate bunătățile din lume pe săturate, le promite fericirea veșnică. Profeții mincinoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie vreo pricină de gâlceavă. "Divide et impera", îl ghicește Țamblac. Ștefan mărturisește: Ei se păzesc unul pe celălalt, iar eu, la mijloc, domnesc neatârnat. Când am fost la Buda, am auzit niște vorbe ticăloase, se codește Stanciu. M-a costat ceva, dar am aflat tărășenia... Vorbește! Ne-au furat "Podul"! răbufnește Duma cu obidă. Ni l-au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere?! se zbârlește Ștefan. Cum să ni-l fure, ditai podul!? Iaca bine! Papa și cu Mateiaș! spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din care nimereai în curtea interioară amintită mai sus, pavată, cu două cabine de WC în fund. În această curte interioară dădeau fereastra de la dormitorul părinților, ușa de la bucătărie (pe aici intra întotdeauna omul ce ne schimba butelia - o butelie costa pe atunci 11 lei și ceva, plus bacșișul, 15) și fereastra îngustă și înaltă, prevăzută cu plasă de sârmă de la baie (pe această fereastră a încercat zadarnic, s-a luptat să iasă, într-o vară, când, plecând cu toții din București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
până am descoperit-o pe doamna administratoare (deosebit de amabilă, dar cu un picior în ghips - jucase fotbal cu băiatul ei, ne-a explicat cu umor), până am achitat ce aveam de achitat (oricum mult mai puțin decât ne-ar fi costat la mizerabilul hotel vizitat în ajun), până ne-am găsit micul apartament (unde ne-am lăsat sacoșa) și până am răzbătut înapoi, din uriașa clădire în curte... Unde Xenia strălucea prin absență! Ne-am plimbat încolo și încoace, căutând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aflat la volan, ce se oferise să ne ajute „cu transportul”, pe locul mortului, cum se spune (avea să moară peste numai nouă zile), fusese convins să se lase dus - numai coborâtul și urcatul scărilor, locuia la etajul 3, îl costase un imens efort - pentru a face o inutilă radiografie. Aceasta, cum era de așteptat, nu arătase nimic bun: d-na D., care în urmă cu o săptămână ne dăduse unele speranțe, recunoscuse acum și ea că nu mai este nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sale. * Simple coincidențe? Nu cred. Odată, culcându-mă împovărat de obligația de a da a doua zi de dimineață (nu-l mai puteam amâna) un telefon de refuz, extrem de neplăcut (și acum, la bătrânețe, a spune cuiva, oricui, „nu” mă costă cumplit) motanul cel mare a dormit lângă mine toată noaptea, lipit de omul necăjit care eram. Nici înainte, nici după aceea nu s-a întâmplat așa ceva. Altădată - un adevărat eveniment în ultimii ani -, întorcându-mă acasă cu o veste bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu mare ușurință, când și atât cât vroia el. * „Vă voi spune despre mine că sunt copilul secolului, copil al necredinței și al îndoielii deocamdată, ba chiar și până la (știu acest lucru) piatra de mormânt. Ce cumplite chinuri m-a costat și mă costă și acum această sete de credință, care se aprinde cu atât mai puternic în sufletul meu, cu cât mai multe argumente am împotriva ei. Și totuși, Dumnezeu îmi trimite câteodată clipe în care sunt întru totul liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
când și atât cât vroia el. * „Vă voi spune despre mine că sunt copilul secolului, copil al necredinței și al îndoielii deocamdată, ba chiar și până la (știu acest lucru) piatra de mormânt. Ce cumplite chinuri m-a costat și mă costă și acum această sete de credință, care se aprinde cu atât mai puternic în sufletul meu, cu cât mai multe argumente am împotriva ei. Și totuși, Dumnezeu îmi trimite câteodată clipe în care sunt întru totul liniștit; în aceste clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ani, demnitatea de om mi-au interzis însă să mă rușinez de ei. I-am invocat de aceea poate mai des decât s-ar fi cuvenit, poate chiar un pic sfidător, știind prea bine că o asemenea mărturisire mă va costa, mă va face să mă simt ridicol. „Păi, ăsta-i bulgar”, se va fi spus, nu o dată, despre mine, bieții bulgari fiind, dintre toți vecinii noștri, cel mai prost cotați (nu de toți românii, firește, nu și de cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
celalalt munte. Atunci, părintele Irineu m-a condus vreo 300 m coborâre de pe Muntele Sinai și mă binecuvântat să ajung cu bine jos la mănăstire. Deși a zis că, dacă vreau, plătește un beduin să mă coboare cu cămilă. Costă vreo 13 dolari coborârea pe cămilă din munte. Eu nu am vrut. Mi-era așa de milă de bietele animale că nu aș fi vrut nici în ruptul capului să mă urc pe ele cu greutatea mea. Și așa, n-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]