10,016 matches
-
p biotopuri din cele mai favorabile pentru păstrăvul indigen (Salmo trutta fario), păstrăvul curcubeu ( (Salmo irideus), lipanul (Thymallus thymallus), zglăvoaca (Cottus gobio). Dintre speciile ocrotite de lege, în apele regiunii apare rar lostrița ( (Hucho hucho). 4.2. Peștera Liliecilor din Culmea Hăghimișului Aflată la altitudinea de 1500 m și situată la aproximativ 1 km Nord de rezervația Pietrele Doamnei, Peșterea Liliecilor din Culmea Hăghimașului se află pe un mic podiș calcaros c care prezintă abrupturi. Geneza: peștera este descendentă, cu trepte
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Dintre speciile ocrotite de lege, în apele regiunii apare rar lostrița ( (Hucho hucho). 4.2. Peștera Liliecilor din Culmea Hăghimișului Aflată la altitudinea de 1500 m și situată la aproximativ 1 km Nord de rezervația Pietrele Doamnei, Peșterea Liliecilor din Culmea Hăghimașului se află pe un mic podiș calcaros c care prezintă abrupturi. Geneza: peștera este descendentă, cu trepte sccesive, care ajung până aproape de baza c calcarului. Peștera nu prezintă nici o formă de dizolvare sau s scurgere a apei, fiind de
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
suscită admirația vizitatorilor francezi. Aceștia sînt frapați de faptul că dascălul acționează doar ca ordonator al muncii monitorilor selecționați dintre cei mai avansați dintr-o sută de elevi, cît nu-mără fiecare clasă.146 În epocă, acest procedeu pare să reprezinte culmea progresului și a permeabilității bine intenționate față de cei dezmoșteniți, fără a mai pomeni de faptul că formula este foarte convenabilă. În realitate, dacă acest mod de învățare inovează efectiv în ceea ce privește lectura și scrisul, el posedă mai ales caracteristica de-a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
europene acceptă faptul deja împlinit, renegînd Prusia care ar fi dorit să potolească rebeliunea prin forță; în cele din urmă, Franța liberală și catolică a lui Louis-Philippe își va trimite trupele pentru a constrînge imperialismul olandez să respecte doleanțele diplomaților. Culmea ironiei: belgienii își vor alege un suveran protestant în persoana lui Leopold de Saxa-Cobourg. În ciuda consecințelor sale dezastruoase, episodul polonez este mai sublim. În 1915 devenind regat autonom supus ța-rului, Polonia va intra în insurecție în toamna lui 1830, înainte
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
locale. În Finlanda va susține partizanii limbii finlandeze împotriva burgheziei de expresie suedeză, depose-dînd dieta, în 1897, de notabilii aleși prin sufragiu cenzitar, pentru a o înlocui în 1906 cu o cameră desemnată prin sufragiul universal al celor două sexe. Culmea paradoxului, în virtutea ucazului instaurat prin acestă dietă, femeile votează pentru prima dată în Europa. De asemenea, și în Țările baltice rușii vor ațîța animozitatea maselor împotriva marilor proprietari și negustori de origine germană, dizolvînd adunările notabililor tradiționali Landgericht și procedînd
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
presiuni asupra guvernelor de la Paris și de la Berlin pentru ca acestea să tempereze, unul Austria, iar celălalt Rusia. Ei nu l-au luat în seamă pe socialistul austriac Victor Adler care s-a arătat pesimist într-atît, incît i-a dus la culmea indignării pe interlocutorii săi francezi și germani. În ceea ce-l privește, Jean Jaurès rămîne convins de posibilitatea declanșării unei greve generale simultane în țările implicate, în cazul primejdiei de război. La 31 iulie, Partidul social-democrat german trimite un emisar la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tot românul Își Închipuie greșit că va veni salvarea. Unii au făcut stare, alții chiar avere, cîțiva dintre aceștia, puțini, s-au gîndit să-și ajute și compatrioții care o duceau greu și continuau să se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperării”... Alții, și am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de Îndată sosiți În Occidentul liber și prosper, s-au repezit la bunătăți și „am mîncat ca sparții”. Adio, spectrul foamei, adio, cozile la pîine, adio
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
simți atîta plăcere Într-un spălat”), nervozitatea omniprezentă („N-ar fi toate așa de rele dacă tata n-ar fi așa de nervos. E atît de nervos Încît mi-e teamă de-o catastrofă. [...] Pentru orice fleac se enervează la culme și...”). În această situație incredibilă „tinerețea Își cere drepturile”, cum Îmi spunea Reicher Gertrud, altă supraviețuitoare a Holocaustului: nu putem să nu observăm frumoasele descrieri ale naturii, care nu-s simple descrieri, ca-n Alecsandri („Doi kilometri am mers alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
păduri, printre ape, / Fiindcă acolo mă limpezesc, acolo curg” (Căutați-mă). Se face simțită aici glisarea de la jubilația omului cetății către bucuriile mici, intime („o bucurie de dor, o bucurie de cuvânt”). Poetul își caută rădăcinile („M-aș întoarce spre culmi, în arbori și-nceput,/ dar turmele-n pietre și-n nisip s-au prefăcut”), dar nu mai găsește drumurile, nu mai găsește nici fântânile ca „rănile vârstei să-mi spele”. Alteori pământul natal ia proporțiile fabulosului boreal. Fiorul liric este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
Norbertovna! Da, era singurul, din curtea aceea, care o chema pe numele ei franțuzesc, ușor rusificat, e drept. Ba mai mult, ținuse minte, nu se mai știa nici de când, nici cum, prenumele tatălui Charlottei și alcătuia numele acela exotic - „Norbertovna” -, culmea politeței și a curtoaziei în gura lui. Ochii lui tulburi se luminau, trupul lui de uriaș își regăsea un oarecare echilibru, capul i se clătina de câteva ori și puțin dezordonat, iar el își silea limba macerată în spirt să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prima rafală, capul mi s-a umplut de o liniște zumzăitoare. Vecinul meu din stânga trăsese primul și mă asurzise. Țârâitul neîncetat din urechile mele, jerbele irizate ale soarelui din genele mele, mirosul sălbatic al pământului sub trupul meu - eram în culmea fericirii. Căci, în sfârșit, reveneam la viață. I-am găsit un sens. Să trăiesc în fericita simplitate a acestor gesturi ordonate: să trag, să merg în rând, să mănânc din gaméle de aluminuiu păsat de mei. Să mă las purtat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui Spivalski. I-am promis-o. A doua zi, nu-mi mai aduceam aminte... Eram prea absorbit de o nouă plăcere colectivă: Muntele de bucurie. Așa era numită în orașul nostru enorma pistă de dans în aer liber, situată pe culmea unui deal care domina Volga. Abia știam să dansăm. Dar deșelările noastre ritmice nu aveau, în realitate, decât un singur țel: să ținem în brațe un trup de femeie, să-l pipăim, să-l îmblânzim. Ca să nu ne fie teamă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea pe trupul strivit... Trage de brâu mânios, aruncând priviri pline de ură spre chipul împietrit al femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui galopează deja departe, siluetele lor, pe culmea unei coaste, se profilează clar pe fundalul cerului. Se simte dintr-o dată ciudat de singur: el, deșertul în lumina serii, femeia muribundă. Scuipă de ciudă, lovește cu cizma lui ascuțită în trupul inert și, cu sprinteneala unui râs, sare în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și automatism. Nuanțându-și punctul de vedere, Bergson precizează:,,Este comic orice incident care ne atrage atenția asupra fizicului unei persoane atunci când de fapt, este vorba de aspectul moral"8. Strănutul unui orator este rizibil pentru că ne coboară brusc de pe culmile sublimului în banalitate, din sfera sufletului în cea a trupului. Prin astfel de exemplificări și prin explicitarea comicului prin analogie cu un resort care se comprimă și se destinde asemenea "diavolului cu arc"9, teoria bergsoniană dezvăluie clare coincidențe cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
această celebră schiță caragialiană satisface toate definițiile care esențializează fie teoria contrastului, fie pe cea a superiorității, fie pe cea a relaxării. În același mod se poate găsi o ilustrare a definiției lui Kant în ,,aforismele" debitate de Mitică, în ,,culmile" impregnate de umor spiritual, ca să nu mai vorbim de ,,farsa" Conu Leonida față cu reacțiunea, bazată pe acest procedeu al eliberării după o încărcare a tensiunii psihice, prin lămurirea derizorie care declanșează brusca decomprimare. Henri Bergson ar fi recunoscut în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
țin de înclinațiile și personalitatea fiecăruia, considerat ca individualitate. La toate acestea se adaugă și proliferările satirice comandate, derivate din necesitățile ideologice care au subordonat literatura în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. Proza satirică înregistrează o nouă culme la începutul secolului trecut în paginile schițelor "vesele" ale lui Gh. Brăescu, interesat ca și Anton Bacalbașa în Moș Teacă, de ridicolul automatismelor din viața militară și stupiditatea absolută a reprezentanților ei de frunte (Maiorul Boțan, Moș Belea), dar și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1880 sau a "cugetărilor" risipite prin paginile "Moftului român", forme concentrate de "spirit" sunt chiar "mofturile", de altfel embleme inconfundabile ale caragialismului, precum și celebrele "miticisme", mostre de spirit bucureștean, puse pe seama personajului-etalon, Mitică. Unui umor pur verbal îi aparțin și "culmile", simple jocuri lingvistice bazate pe acea "convergență paralogică" de care vorbea Marc Chapiro cu referire la principiul pluralității elementelor în componența cuvântului de spirit, pluralitate care pretinde ca falsele asemănări să se prezinte simultan conștiinței, deoarece interesează numărul și nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vorbea Marc Chapiro cu referire la principiul pluralității elementelor în componența cuvântului de spirit, pluralitate care pretinde ca falsele asemănări să se prezinte simultan conștiinței, deoarece interesează numărul și nu calitatea asemănării.205 Mai exact, într-o asociere de tipul "Culmea tragerii la țintă: a trage la măsea", tehnica ludico-spirituală presupune alegerea mentală a unei expresii cristalizate și găsirea unei corelații arbitrare cu o altă sintagmă având un radical comun, adică cel al "tragerii". Întrebarea care se pune de regulă nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ghimpii lui"32. Într-adevăr, caracteristica dominantă a acestui personaj lipsit de o fizionomie remarcabilă este inventivitatea discursivă pusă în evidență printr-o vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror savoare reiese din amestecul inedit de calambururi, truisme, culmi și sintagme ce țin de ceea ce Constantin Amăriuței numea, într-un studiu remarcabil, "logosul parazitar"33: Ceri într-o băcănie: Băiete, o țuică! Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitică. Unde ai plecat, Mitică? La vânătoare de lei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
discursiv, prin recursul la calambururi și flori de spirit, tipul Mitică înveselește atmosfera unor schițe ale lui A.O. Teodoreanu, un autor de descendență caragialiană clară. În Costică sau Pietate, amicii reuniți în berării emit vorbe de duh și veritabile culmi miticiste: Unde te duci, Costică? Costică răspunde invariabil: La destinație! sau: Câți ani ai, Costică? Cât a avut și tata la vârsta mea. E o chestie de ereditate. În școală încă, ne asigură Jenică, fiind întrebat de profesor cu ce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intenționa să-i învețe pe americani o engleză fără cusur, doctorul localității se plânge că a fost frecvent nedreptățit de personalitățile din lumea medicală, acuzându-i pe Victor Babeș și pe Gh. Gr. Cantacuzino că și-au însușit descoperirile sale. Culmea mitomaniei o "urcă" însă Mișu Fumuriu însuși care, după fiecare expozeu neverosimil al vreunui mușteriu, se erijează în cel mai onest comentator, căruia nu i se pot contesta experiențe dintre cele mai incredibile. "Fără să se laude", menționează strânsa prietenie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
definitiv, el ori Franț, tot aia.65 Tipologia semidocților plini de aplomb este, după cum anticipam, bine reprezentată în proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute deservite de o inegalabilă superbie. Spre hazul mușteriilor de la bărbier un fel de agora pentru reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak perorează: Nu-ți închipui cum seamănă limba
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Doamne, că m-ai învrednicit să descopăr această invențiune!"135 Un alt exemplu de "moftangiu" agramat, pe care ar fi păcat să nu-l menționăm, este cel din schița Interviu-Expres, și anume colonelul ajuns prefect, a cărui atitudine dezvăluie o culme a inculturii, de un comic, de altfel, irezistibil: Am venit să vă cer... Să nu-mi ceri nimic... [...] sau, mai bine zis, să vă iau un interviu. D-alea nici n-am.[...] Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul, că mă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
final nu într-unul salvator, ci într-un nou eșec. În plus, deși vede în sinucidere dezlegarea, Iona întruchipează chiar eroul absurd camusian prin meditația asupra eternei reîntoarceri în existență și prin implorarea adresată mamei: "naște-mă mereu"95 veritabilă culme a obstinației și a perseverenței absurde. Astfel că, deși nu putem susține că se produce prin această piesă o resuscitare a tragediei, Iona se înscrie printre răspunsurile originale date problematicii legate de absurdul metafizic, încă actuală în dramaturgia din deceniul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dureroasă, ca în Precauție inutilă, Partea poetului, Fără noroc. Snoavă populară, la "boală", disperare, revoltă și nebunie, ca în Două loturi, această veritabilă "farsă tragică", prin reprezentarea simbolică a condiției umane. Clară ilustrare a concepției fataliste caragialiene, obsesia legată de culmea nenorocului și a contratimpului, conduce însă la un fel de epifanie a absurdului existenței. Putem spune astfel, parafrazând teoria camusiană, că absurdul se instalează în prăpastia deschisă între nevoia de rezonabilitate a omului caragialian și caracterul implacabil, imuabil al sorții
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]