10,806 matches
-
declanșează un conflict armat cu Tanzania, care este urmat de ocuparea capitalei Kampala în 11 aprilie 1979 de către trupe tanzaniene și ale rezistenței ugandeze și înlăturarea lui Idi Amin. Acesta fuge în Libia și apoi în Arabia Saudită, unde trăiește în exil până la sfârșitul vieții, în 2003. Milton Obote este reales președinte (1980) dar este înlăturat printr-o nouă lovitură de stat la 27 iulie 1985, puterea fiind preluată la 29 ianuarie 1986 de către Yoweri Museveni. Acesta încearcă o reconciliere între diferitele
Uganda () [Corola-website/Science/298152_a_299481]
-
Helviei, și de soțul ei, guvernator al Egiptului. Va rămâne acolo, la Alexandria, până în anul 31 d.Hr. Principalele sale scrieri etice sunt "Scrisori morale", o utilizare timpurie a formei epistolare. A avut o carieră agitată, care a inclus și exilul în Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. Întorcându-se din exil, a fost preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjurația lui Pison și i-a poruncit să-și ia viața. Seneca și-a
Seneca () [Corola-website/Science/298163_a_299492]
-
anul 31 d.Hr. Principalele sale scrieri etice sunt "Scrisori morale", o utilizare timpurie a formei epistolare. A avut o carieră agitată, care a inclus și exilul în Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. Întorcându-se din exil, a fost preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjurația lui Pison și i-a poruncit să-și ia viața. Seneca și-a tăiat venele fără nici o tresărire. Din voluminoasa sa operă este de reținut morala sa
Seneca () [Corola-website/Science/298163_a_299492]
-
apărării, Ariel Sharon „pentru că nu a luat în considerație această posibilitate”. 9 decembrie 1987 - începutul Intifadei de 6 ani, o serie de acte teroriste declanșate de diferite grupări palestiniene împotriva populației civile israeliene. 15 noiembrie 1988 - Yasser Arafat proclamă, în exil, la Alger, Statul Palestina. 13 septembrie 1993 - după mai multe luni de negocieri secrete Israelul și OEP se recunosc mutual și semnează la Oslo o „Declarație de principii”, cu recunoașterea autonomiei palestiniene în vederea unei reglementări permanente. Arafat declară solemn, în numele
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
1898, când era organizator al Sindicatului Muncitorilor din Sudul Rusiei și a fost condamnat la doi ani de închisoare. În această perioadă s-a căsătorit cu prima lui soție, Alexandra Sokolovskaia. În 1900 a fost condamnat la patru ani de exil în Siberia, unde i s-au și născut primele două fiice. A evadat din Siberia și și-a luat numele de Troțki de la un temnicer întâlnit în Odessa. A plecat la Londra unde s-a alăturat lui Vladimir Ilici Lenin
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
În 1905 el s-a reîntors în Rusia împreună cu Parvus. El a fost ales președinte al Sovietului deputaților muncitorilor din Sankt Peterburg. Implicarea sa în greva generală din octombrie și sprijinul acordat rebeliunii armate au dus la condamnarea sa la exil pe viață. În ianuarie 1907, el a evadat din exil și s-a refugiat la Londra, unde a participal la Congresul al cincilea al PSDMR. În octombrie, s-a mutat la Viena, unde a editat ziarul social-democrat "Pravda" ("Adevărul"), care
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
El a fost ales președinte al Sovietului deputaților muncitorilor din Sankt Peterburg. Implicarea sa în greva generală din octombrie și sprijinul acordat rebeliunii armate au dus la condamnarea sa la exil pe viață. În ianuarie 1907, el a evadat din exil și s-a refugiat la Londra, unde a participal la Congresul al cincilea al PSDMR. În octombrie, s-a mutat la Viena, unde a editat ziarul social-democrat "Pravda" ("Adevărul"), care era introdus prin contrabandă în Rusia. A fost unul dintre
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
i-a folosit gândirea economică în lupta cu Buharin și a aplicat politica industrializării forțate, deși a implementat-o într-o manieră criticată pentru marea ei violență și pentru autoritarism. Troțki a fost deportat în 1928. Prima lui oprire în exil a fost insula turcească Prinkipo, unde a stat 4 ani. În 1933, Daladier i-a oferit azil politic în Franța. A stat la început în Royan, apoi în Barbizon. Nu i s-a permis să viziteze Parisul. În 1935 i
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
este un grai castilian vechi vorbit vreme de peste un mileniu de evreii din Peninsula Iberică, și cristalizat și conservat de ei în țările de exil unde au ajuns după izgonirea lor de către regii catolici în 1492 (din Spania) și 1498 (din Portugalia). Este cunoscută și ca "limba iudeospaniolă" sau "judezmo". Nu trebuie confundată cu limba ladină, o limbă romanică retică (rețiană) vorbită în zona munților
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
fost arestat, pentru un an, de autorități și, ulterior a fost exilat în satul Șușenskoe, din Siberia. În iulie 1898 s-a căsătorit cu Nadejda Krupskaia, activistă socialistă. În aprilie 1899 a publicat cartea "Dezvoltarea capitalismului în Rusia". În 1900 exilul său ia sfârșit. Călătorește prin Rusia și prin Europa și publică ziarul "Iskra" (Scânteia) și diferite articole și cărți legate de mișcarea revoluționară. Lenin a fost un personaj activ în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), iar din
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
revoluție armată, cu sloganul „Toată puterea - sovietelor!” împotriva Guvernului Provizoriu. Ideile sale de guvernare au fost exprimate în eseul „Statul și Revoluția”, care invoca o nouă formă de conducere, bazată pe consiliile muncitorilor numite soviete (sfaturi). O bună parte a exilului, începând din 1909, dar și după cucerirea puterii, Lenin și soția lui au avut-o în preajma lor pe Inessa Armand, feministă și revoluționară. Conform unor istorici, Inessa Armand a fost și amantă a conducătorului bolșevic, acceptată de prea-toleranta Krupskaia. Nici
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
-o în preajma lor pe Inessa Armand, feministă și revoluționară. Conform unor istorici, Inessa Armand a fost și amantă a conducătorului bolșevic, acceptată de prea-toleranta Krupskaia. Nici în Rusia, nici în străinătate, Lenin nu a cunoscut lipsurile materiale. Pe toată perioada exilului el nu a muncit nici măcar o singură zi; a călătorit mult (Berna, Paris, Bruxelles, Zürich, Londra, Stockholm, Berlin, insula Capri, etc), a locuit la hoteluri sau în case închiriate în stațiuni de odihnă. În ianuarie 1892 tânărul Vladimir Ilici Ulianov
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
două camioane cu bani, la 26 iunie 1907 în Piața Erevan din Tiflis, când au fost furate 340.000 de ruble de către o echipă condusă de Stalin. Controlul asupra acestui fond special, la care Lenin n-a renunțat nici în timpul exilului și nici după victoria revoluției bolșevice, a fost unul dintre merele discordiei care a împiedicat încercările timide de reunificare a bolșevicilor și menșevicilor. La 8 noiembrie 1917 Lenin a fost ales Președinte al Consiliului Comisarilor Poporului de către Congresul Sovietului Rus
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
că boala nu era simulată, „văzându-l umflat la cap, obraz și gât, de abia recunoscându-l”. Abia în mai a putut Brâncoveanu să părăsească Bucureștii, după ce a fost convins de Cantacuzini (conform lui Ion Neculce) să nu aleagă calea exilului. Din alaiul impresionant făceau parte stolnicul Cantacuzino, toți boierii mari, mitropolitul țării, medicul Iacob Pylarino, în total 1500 de persoane. În spatele deplasării foarte lente nu era numai sănătatea convalescentă a domnului, ci și nevoia de a temporiza pentru a cumpăra
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
la originile revoluției de la 1848. Printre participanții la aceasta avea să se afle și Manolache Costache, motiv pentru care a fost întemnițat și apoi trimis la către Turcia, sub escortă, împreună cu alți cinci revoluționari. A evadat la Galați, rămânând în exil, apoi, până în 1849, când a revenit în Moldova. După 1856, s-a implicat în luptele pentru Unire, în calitate de membru al Divanului Ad-hoc din Moldova (1857) și al Adunării Elective a Principatului (1858). Cariera sa a luat o nouă întorsătură după
Manolache Costache Epureanu () [Corola-website/Science/297434_a_298763]
-
la conflict. În același timp însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost "„Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”", pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863. Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forțele revoluționare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene. Cu un pașaport eliberat la Paris, la
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
a fost "„Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”", pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863. Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forțele revoluționare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene. Cu un pașaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, „"au nom de Sa Majesté l'Empereur des Ottomans"”, în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și încearcă să pătrundă în
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
1977, antropologul Cantemir Riscuția a făcut parte dintr-o delegație română plecată la Palermo pentru a descoperi locul în care se spunea ca ar fi înmormântat Bălcescu. Totul pornise de la mărturia unui marinar, care credea ca trupul românului mort în exil se afla în galeria de mumii a călugărilor capucini. Riscuția a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trăsăturilor lui Nicolae Bălcescu. Într-un final, au aflat că românul fusese înmormântat într-un osuar de onoare al
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
a revoluției de la 1848. E tipul revoluționarului care, înțelegând mersul istoriei, și-a dat seama că adevărata revoluție trebuie să se sprijine pe forța poporului, să-i exprime năzuințele și drepturile. Bolnav de ftizie, având de îndurat lipsurile și greutățile exilului, în preajma ultimei sale călătorii spre țărmurile cu climă blândă ale Mediteranei, unde își va da sfârșitul, Nicolae Bălcescu ne apare în acest portret ["Portretul lui "Nicolae Bălcescu" realizat de Gheorghe Tăttărescu în 1851, n.n."] cu fruntea vastă de gânditor, dominată
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
pe propriii săi copii pe cei doi fii avuți de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru Ioan Cuza (1862 (unele surse menționează anul 1864) - 1889) și Dimitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis. A împărtășit cu stoicism exilul soțului detronat și, după moartea acestuia la 16 mai 1873, "„i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoțiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvânt despre slăbiciuni pe care le cunoștea, le îngăduise și-o spunea cu mândrie - le iertase
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
aprobarea Consituției din 1866 s-au făcut printr-un plebiscit cu rezultate asemănătoare (peste 99% voturi pentru) cu cel din mai 1864. Această abdicare silită putea avea consecințe grave pentru România, pentru că: Restul vieții sale și-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena și Wiesbaden. A încercat să revină în țară ca persoana privată, dar nu a reușit. Domnitorul Carol I a transmis cererile Consiliului de Miniștri, care a refuzat să acorde permis de intrare în țară
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
unde datorită pregătirii sale excepționale (între altele cunoștea limbile arabă, persană și turcă) a fost angajat într-un post superior la Arhivele Naționale ale statului turc. Aurel Decei s-a implicat foarte serios și în activitățile politice și culturale ale exilului românesc, făcând parte dintre membrii de frunte ai Comitetului Național Român în Exil. Statura sa profesională și, mai cu seamă, activitatea sa politică au atras atenția serviciilor secrete ale regimului comunist din România. Așa cum ne arată investigația efectuată de Mihai
Aurel Decei () [Corola-website/Science/297525_a_298854]
-
a fost angajat într-un post superior la Arhivele Naționale ale statului turc. Aurel Decei s-a implicat foarte serios și în activitățile politice și culturale ale exilului românesc, făcând parte dintre membrii de frunte ai Comitetului Național Român în Exil. Statura sa profesională și, mai cu seamă, activitatea sa politică au atras atenția serviciilor secrete ale regimului comunist din România. Așa cum ne arată investigația efectuată de Mihai Pelin, numele lui Aurel Decei a fost trecut într-o circulară emisă în
Aurel Decei () [Corola-website/Science/297525_a_298854]
-
de manuale școlare. Numai după cea de-a doua "Alia" (val de reîntoarcere a evreilor în Israel) se poate constata o mișcare organizată de modernizare a limbii. Biblia ebraică (תנ"ך, "Tanah") este scrisă în limba clasică ebraică din perioada exilului babilonian în secolul al VI-lea î. Hr. De aceea evreii au numit ebraica în decursul veacurilor „limbă sacră” (לשון הקודש, "Lashon Hakodesh"). După căderea Ierusalimului în anul 70 și începutul diasporei evreiești, ebraica a devenit o limbă literară, folosită în
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Calvin a fondat o școală pentru educația copiilor și un spital pentru nevoiași, precum și Academia din Geneva, sub rectoratul lui Teodor Beza. Calvin a pus bazele unui guvernământ teocratic protestant intolerant, instituind o represiune severă a adversarilor reformei, mergând până la exil sau pedeapsa cu arderea pe rug (de exemplu: Miguel Servet, acuzat de erezie privind dogma Sfintei Treimi). Femeile erau obligate să se îmbrace în negru și nu aveau voie să se fardeze. Bazat pe texte din Vechiul Testament, a pornit o
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]