10,287 matches
-
pentru a juca un rol important în serie. Mare parte din acțiunea seriei se petrece pe planeta Hyperion. Ea este descrisă ca având o gravitație cu o cincime mai puțin decât cea a Pământului. Hyperion are o floră și o faună deosebită, din care se evidențiază pădurile-de-foc, periculoase din cauza descărcărilor electrice ale copacilor tesla. Este, de asemenea, o planetă "labirint", posedând labirinturi subterane străvechi al căror scop nu este cunoscut. Însă cel mai important este faptul că pe Hyperion se află
Hyperion Cantos () [Corola-website/Science/322240_a_323569]
-
din sistemul solar. Aproape toți asteroizii au fost transformați în „terarii” cu un mediu interior artificial proiectat să reproducă diverse biomuri de pe Pământ sau combinații ale acestora. Unele dintre ele servesc ca rezervații pentru animale sau ferme pentru flora și fauna amenințate cu extincția. Unele dintre aceste terarii au eșuat din cauza proiectării, sau din cauza diferitelor accidente spațiale sau acte teroriste. Descoperirile științifice și tehnologice - cum ar fi îmbunătățirile biologice, colonizarea corpurilor cerești și terraformarea - au deschis porți către un viitor extraordinar
2312 (roman) () [Corola-website/Science/329846_a_331175]
-
6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 1,20 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (luciu de apă și zona împrejmuitoare) cu faună specifică zonelor umede din Câmpia Dunării. Fauna este una bine diversificată și constituită în cea mai mare parte din păsări și pești (avat, țipar, petroc, pietroșel, zglăvoc, moioagă, chișcar). Păsările sunt reprezentate de exemplare cu specii de: barză albă ("Ciconia
Rezervația Balta Neagră () [Corola-website/Science/329903_a_331232]
-
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 1,20 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (luciu de apă și zona împrejmuitoare) cu faună specifică zonelor umede din Câmpia Dunării. Fauna este una bine diversificată și constituită în cea mai mare parte din păsări și pești (avat, țipar, petroc, pietroșel, zglăvoc, moioagă, chișcar). Păsările sunt reprezentate de exemplare cu specii de: barză albă ("Ciconia nigra"), barză neagră ("Ciconia nigra"), egretă mare
Rezervația Balta Neagră () [Corola-website/Science/329903_a_331232]
-
faunistice (mamifere, reptile, amfibieni) și floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) caracteristice lanțului carpatic al Occidentalilor. Specii faunistice protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN, semnalate în arealul rezervației: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), ivorașul cu burtă galbenă ("Bombina variegata"), broască roșie de munte (Rană temporaria), tritonul comun
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
în anul 1950 și reprezintă o zonă muntoasă cu stâncării (gresii și marne), vârfuri (Vârful Łysika - 612 m, Vârful Łysa Góra 595 m.), grohotișuri, văii (Wilkowska, Dębniańska), pășuni, pajiști, păduri, poiene și mlaștini; cu o mare diversitate de floră și faună. În arealul parcului național sunt incluse cinci rezervații naturale: "Góra Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag, păduri de brad, păduri în amestec, pajiști montane, pășuni cu
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula") sau paltin ("Acer pseudoplatanus"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii de plante vasculare (ferigă, gențiană, iris), licheni și mușchi. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări, insecte, reptile și broaște.
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
din sud-estul țării, cu arii împădurite, culmi domoale, vârfuri (Vârful "Bukowa Góra" 310m și altele cu altitudini maxime de sub 400 m.), suprafețe umede, cursuri de apă, cheiuri cu abrupturi calcaroase, dune de nisip, mlaștini, pajiști și pășuni; cu floră și faună specifică. În suprafața teritorială a parcului sunt incluse cinci rezervații naturale. Specii arboricole Flora parcului este constituită din arbori (dintre care unele exemplare cu vârste seculare au fost declarate monument al naturii) cu specii de brad ("Abies"), pin de pădure
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
de pădure ("Lilium martagon"), sânziană albă ("Galium rotundifolium"), pecetea lui Solomon ("Polygonatum verticillatum"), o specie din familia Ranunculaceae, "Cimicifuga europaea" (plantă medicinală utilizată în bolile hepato-biliare), brabăn ("Dentaria glandulosa"), poroinic ("Orchis militaris") sau specii de rogozuri și ierburi de mlaștină. Fauna este una bine diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, insecte, reptile și pești astfel: • mamifere: cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșie ("Vulpes vulpes"), lup cenușiu ("Canis lupus"), viezure ("Meles meles"); • păsări
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
National Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă, cu caracterele cele mai pronunțat alpine din întregul lanț carpatic și oferă condiții favorabile pentru a fi cunoscut. Munții Tatra găzduiesc o mare diversitate de floră (arbori, arbuști, ierburi, licheni, mușchi, ciuperci) și fauna (mamifere, păsări, insecte, reptile, amfibieni, pești) specifică Munților Carpați, cel mai mare lanț muntos din Europa Centrală. Masivul este acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de molid până la 1500-1600 m
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
care unele foarte rare) cu specii de: garoafa de munte ("Dianthus glacialis"), părul porcului ("Juncus trifidus"), gențiana ("Gențiana closii"), târsa mică ("Oreochloa disticha"), sisinel de munte ("Anemone alpina"), păiuș ("Festuca supina"), ghințurică ("Gențiana frigida"), ghințura ("Gențiana verna"), sau "Ranunculus glaciaris". Fauna este diversificata și bine reprezentată de mai multe specii de: • mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră de Tatra ("Rupicapra rupicapra tatrica" - specie endematică a Tatrei), marmota alpina ("Marmota marmota"), marmota ("Marmota marmota latirostris" - specie endematică a
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
eficiente ale mediului natural și ale diversității biologice specifice. Managementul rezervațiilor biosferei: În România cadrul legal de declarare a unor asemenea arii protejate, este reglementat de OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice - cu modificări și completări conform: În România au fost declarate pană la acest moment (2012.12) doar 3 arii naturale ca fiind rezervații ale biosferei :
Rezervație a biosferei () [Corola-website/Science/328053_a_329382]
-
de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Parcul național dispune de mai multe tipuri de habitate cu păduri de pin, păduri de stejar și carpen, păduri aluviale, turbării cu vegetație forestieră și ierboasă; cu o mare varietate de floră și faună specifică zonei. Flora parcului este alcătuită din păduri naturale în amestec, cu specii de stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), pin ("Pinus"), frasin ("Fraxinus"), sorb ("Sorbus torminalis"), sau ulm ("Ulmus"). La nivelul ierburilor vegetează peste 900 de plante(vasculare, perene
Parcul Național Wielkopolski () [Corola-website/Science/328048_a_329377]
-
sau ulm ("Ulmus"). La nivelul ierburilor vegetează peste 900 de plante(vasculare, perene, relicte glaciare, dintre care unele foarte rare) cu specii de: roua cerului ("Drosera rotundifolia"), caprifoi ("Lonicera periclymenum"), linaea ("Linnaea borealis"), garofiță ("Dianthus caesius") sau căpșunică ("Potentilla sterilis"). Fauna este reprezentată de: • mamifere: cu specii de cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), jder ("Martes martes"), viezure ("Meles meles"), lilieci și rozîtoare; • păsări cu specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare: șorecar
Parcul Național Wielkopolski () [Corola-website/Science/328048_a_329377]
-
mare parte ariei de protecție specială avifaunistică) găzduiește mai multe specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și insecte protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: pisica sălbatică ("Felis silvestris"), vidra de râu ("Lutra lutra"), popândăul ("Spermophilus citellus"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina"), avat ("Aspius aspius"), zvârlugă ("Cobitis
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
protejate") și reprezintă o arie naturală (cu un deosebit interes geologic, floristic, paleontologic și peisagistic) formată din două corpuri de teren dispuse în dreapta și stânga văii Milcovului, cu abrupturi săpate în calcare, marne, argile, gresii; cu un bogat conținut de faună fosilă atribuită Sarmațianului. Flora rezervației este reprezentată de mai multe specii cu elemente continentale, submediteraneene, pontice, europene, central-europene și euroasiatice. Printre exemplarele floristice rare, sunt întâlnite speciile pontice de saschiu ("Vinca herbacea"), gura lupului ("Scutellaria alpina") sau "Polygonatum latifolium", cunoscută
Pădurea Reghiu - Scruntaru () [Corola-website/Science/328238_a_329567]
-
zone protejate") și este o zonă montană (cursuri de apă, cheiuri, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase, peșteri (Peștera Ursului și Peștera Mică), grohotișuri, pajiști montane și păduri) ce adăpostește o mare varietate de floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în stratele de calcare (din versanții abrupți ai văii Ialomiței) de vârstă bathoniană și calloviană (ce aparțin etajului superior al perioadei geologice a jurasicului). Aria protejată Cheile Tătarului este inclusă în Parcul Natural
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
specifică turbăriilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii floristice (arbori, arbuști, ierburi) rare, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică; astfel: Arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), mesteacăn ("Betula pendula"), salcie de turba ("Salix myrtilloides"), salcie pitica ("Salix retușa"), merișor ("Vaccinum vitis idaea"), afin ("Vaccinum myrtillus L.") sau ienupăr
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
două teme, care se regăsește și în romanul "Doando", este aceea a unei civilizații extraterestre foarte vechi și avansată, care, aflată în pragul distrugerii, trimite în spațiu nave pe care a depozitat ADN-ul membrilor săi, precum și a florei și faunei de pe planeta de baștină, în speranța de a găsi planete propice renașterii. A doua temă este explorată pe larg în romanul "Șarpele blând al infinitului" și se referă la comunicarea prin intermediul bioundelor care călătoresc instantaneu prin spațiu și care se
Acțiunea Lebăda () [Corola-website/Science/328346_a_329675]
-
martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă zona de confluență a râului Nera cu Dunărea (luciu de apă, bălți, mlaștini, turbării, cu tufărișuri, păpurișuri și stufărișuri) cu floră și faună specifice zonelor umede. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: ape stătătoare oligotrofe, lacuri eutrofe cu un conținut important de substanțe minerale dizolvate în apă, suprafețe acoperite cu papură și stuf și ape cu vegetație abundentă dezvoltată pe
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
mic ce este căptușit cu calcit spongios, se află în partea de sud într-un diverticul. Se pot identifica într-un alt diverticul și câteva oase ale ursului peșterilor, printre care și cel al unui femur încastrat într-o stalagmită. Fauna de chiroptere care hibernează aici este formată 4 specii de lilieci, toate fiind specii de interes comunitar care necesită o protecție strictă. Arealul este permanent accesibil și vizitarea lui nu necesită echipament special. Nefiind electrificată, necesită totuși procurarea unor surse
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
plan local. Statutul a fost recomfirmat în 1994, fiind recunoscut la nivel național în anul 2000 de "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") Cercetării asupra faunei de chiroptere a peșterii au avut loc în 2004 și în perioada 2007 - 2008.
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
Această transformare în zonele fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră"" din zona orașului Piatra Neamț este cel mai mare și mai complex
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
satului Băiceni. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă colinară ce adăpostește resturi de faună fosiliferă (de moluște) depozitată în straturi de nisipuri și argile, atribuită Sarmațianului.
Punctul fosilifer Băiceni () [Corola-website/Science/327621_a_328950]