11,529 matches
-
mandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea nouă, a președintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de rebeliune. Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la declararea secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud. Ambele părți și-au constituit
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
soldat cu moartea a peste 620.000 de soldați, a unui număr de peste 325.000 de combatanți dați dispăruți și al unui număr nedeterminat de civili, a pus capăt sclaviei în Statele Unite, a restaurat Uniunea și a întărit rolul guvernului federal în cadrul acesteia. Aspectele sociale, politice, economice și rasiale ale războiului au marcat perioada de reconstrucție care a durat până în 1877 și au continuat să se manifeste și de-a lungul secolului al XX-lea. Coexistența unui Sud sclavagist cu un
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
de reconstrucție care a durat până în 1877 și au continuat să se manifeste și de-a lungul secolului al XX-lea. Coexistența unui Sud sclavagist cu un Nord din ce în ce mai puternic aboliționist a mărit posibilitatea conflictului. Lincoln nu a propus legi federale împotriva sclaviei acolo unde ea exista deja, dar, în 1858, prin discursul „Casa dezbinată”, și-a exprimat dorința de a „limita răspândirea sa, și a o pune acolo unde conștiința publică va putea păstra credința că este pe calea spre
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
teritoriile organizate aveau mari șanse să devină state libere, ceea ce a crescut mișcarea secesionistă din Sud. Atât Nordul cât și Sudul presupuneau că, dacă sclavia nu se putea extinde, ea va dispărea treptat. Temerile Sudului de a pierde controlul guvernului federal în fața forțelor antisclavie, și temerile Nordului că forțele sclavagiste controlau guvernul, a adus criza la culme spre sfârșitul anilor 1850. Unele dispute privind moralitatea sclaviei, dimensiunea democrației și meritele economice ale muncii libere în raport cu plantațiile de sclavi au determinat prăbușirea
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
1860). În 1860, ultimul partid național rămas, Partidul Democrat, s-a rupt pe linii teritoriale. Atât Nordul, cât și Sudul erau influențate de ideile politice ale lui Thomas Jefferson. Sudiștii puneau accent, în ce privește cu sclavia, pe drepturile statelor în raport cu guvernul federal, idei menționate în Rezoluțiile Kentucky și Virginia ale lui Jefferson. Nordiștii, de la aboliționistul William Lloyd Garrison până la liderul republican moderat Abraham Lincoln puneau accent pe declarația lui Jefferson că toți oamenii sunt creați egali. Lincoln a menționat această propoziție în
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
și că rasa africană era „pe drept privită ca rasă inferioară și dependentă”. Secesionistul E. S. Dargan din Alabama a spus că emanciparea i-ar face pe sudiști să se simtă „demoralizați și degradați”. Începând din anii 1830, conducerea Poștei Federale a refuzat să mai transporte pamflete aboliționiste către statele din Sud. Profesorii proveniți din Nord și suspectați de înclinații aboliționiste erau expulzați din Sud, iar literatura aboliționistă era interzisă. Când republicanii au declarat că nu sunt aboliționiști, sudiștii au respins
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
nordiștii ajunseseră să vadă sclavia ca pe antiteza unei societăți bune, și ca pe o amenințare la adresa valorilor și intereselor lor fundamentale”. Carolina de Sud a adoptat "Declarația Cauzelor Imediate Care Produc și Justifică Secesiunea Carolinei de Sud de la Uniunea Federală" la 24 decembrie 1860. Declarația apăra, pe baza drepturilor statelor, interesele proprietarilor de sclavi din Sud, dar conținea și o plângere cu referire la drepturile statelor din Nord sub forma opoziției față de Legea Sclavilor Fugari din 1850, susținând că statele
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
pe baza drepturilor statelor, interesele proprietarilor de sclavi din Sud, dar conținea și o plângere cu referire la drepturile statelor din Nord sub forma opoziției față de Legea Sclavilor Fugari din 1850, susținând că statele din Nord nu-și îndeplineau obligațiile federale în raport cu Constituția. Toate încălcările drepturilor lor acuzate de statele din Sud erau legate de sclavie. Înainte ca Lincoln să fie învestit în funcție, șapte state își declaraseră secesiunea față de Uniune. Ele au înființat un guvern al Sudului, sub numele de
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
sclavie. Înainte ca Lincoln să fie învestit în funcție, șapte state își declaraseră secesiunea față de Uniune. Ele au înființat un guvern al Sudului, sub numele de Statele Confederate ale Americii la 9 februarie 1861. SCA a preluat controlul asupra forturilor federale și asupra altor proprietăți din cadrul granițelor lor fără prea multă opoziție din partea Președintelui James Buchanan, al cărui mandat se încheia la 4 martie 1861. Buchanan a afirmat că „Sudul nu are nici un drept să se separe, dar eu nu am
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Întrucât sudiștii au renunțat la locurile lor din Senat și din Camera Reprezentanților, secesiunea a permis republicanilor să adopte legi care fuseseră blocate de senatorii sudiști înainte de război, inclusiv Taxa Morill, Legea Morill care dădea unor instituții de învățământ pământ federal, Legea Căminului, legea căii ferate transcontinentale, legea națională a băncilor și Legea Monedei din 1862. Legea Veniturilor din 1861 a introdus impozitul pe venit pentru a finanța războiul. Șapte state din Sudul îndepărtat s-au separat până în februarie 1861, începând
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
marțială și a chemat în ajutor armata. Milițiile care se formaseră în Nord s-au grăbit spre orașele Washington și Baltimore. Înainte ca guvernul Confederat să realizeze ce se întâmplă, Lincoln preluase ferm controlul asupra statului Maryland (și a Districtului Federal Columbia), arestând toți membrii guvernului din Maryland și închizându-i fără proces. În Missouri, un grup de reprezentanți aleși special pentru această decizie, au votat să rămână în cadrul Uniunii. Când guvernatorul pro-Confederație Claiborne Fox Jackson a chemat armata statului, ea
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
din Maryland și închizându-i fără proces. În Missouri, un grup de reprezentanți aleși special pentru această decizie, au votat să rămână în cadrul Uniunii. Când guvernatorul pro-Confederație Claiborne Fox Jackson a chemat armata statului, ea a fost atacată de forțele federale sub comanda generalului Nathaniel Lyon. După Afacerea Camp Jackson, Lyon a urmărit pe guvernator și pe restul armatei loiale acestuia spre colțul sud-vestic al statului. În vidul de putere rezultat, reprezentanții care votaseră rămânerea în uniune s-au reorganizat și
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
nulă și neavenită”. El a afirmat că nu avea intenția de a invada statele din Sud, și nici pe cea de a interzice sclavia acolo unde ea exista deja, dar că va face uz de forță pentru a păstra proprietatea federală. Discursul său s-a încheiat cu un apel la restaurarea uniunii. Sudul a trimis delegați la Washington și s-a oferit să plătească pentru proprietatea federală și a propus un tratat de pace cu Statele Unite. Lincoln a respins orice negocieri
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
ea exista deja, dar că va face uz de forță pentru a păstra proprietatea federală. Discursul său s-a încheiat cu un apel la restaurarea uniunii. Sudul a trimis delegați la Washington și s-a oferit să plătească pentru proprietatea federală și a propus un tratat de pace cu Statele Unite. Lincoln a respins orice negocieri cu agenții confederați pe motiv că Confederația nu este un guvern legitim, și că orice tratat semnat cu acesta ar echivala cu recunoașterea sa ca guvern
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
doar încetarea luptelor. Ea trebuia să cuprindă cele două scopuri ale războiului: secesiunea trebuia repudiată total, și toate formele de sclavie trebuia să fie eliminate. Ei nu au căzut de acord asupra criteriilor pentru aceste scopuri, asupra gradului de control federal ce avea să fie impus Sudului, și asupra procesului prin care statele din Sud aveau să fie reintegrate în Uniune. Reconstrucția, care a început încă din timpul războiului și s-a terminat în 1877, a implicat o serie complexă și
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
asupra procesului prin care statele din Sud aveau să fie reintegrate în Uniune. Reconstrucția, care a început încă din timpul războiului și s-a terminat în 1877, a implicat o serie complexă și în rapidă schimbare de politici la nivel federal și de stat. Rezultatul pe termen lung a venit sub forma a trei amendamente ale Constituției, denumite "amendamentele războiului civil": Amendamentul al 13-lea, care a abolit sclavia; Amendamentul al 14-lea, care a extins protecțiile legale federale în mod
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
la nivel federal și de stat. Rezultatul pe termen lung a venit sub forma a trei amendamente ale Constituției, denumite "amendamentele războiului civil": Amendamentul al 13-lea, care a abolit sclavia; Amendamentul al 14-lea, care a extins protecțiile legale federale în mod egal asupra tuturor cetățenilor indiferent de rasă; și Amendamentul al 15-lea, care a abolit restricțiile rasiale asupra dreptului de vot. Reconstrucția a luat sfârșit în state diferite la momente diferite, ultimele trei încheindu-și perioada de Reconstrucție
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
fost destul de puternică pentru a ameliora șocul din lumea economică cauzat de OPEC în industria petrolieră. Gandhi fusese deja acuzată de tendințe spre autoritarism. Folosindu-se de majoritatea parlamentară ea a amendat Constituția și a organizat administrația teritorială în sistem federal. Guvernul a impus de 2 ori „Regula președintelui” sub articolul 356 al Constituției, pentru a câștiga controlul administrativ al statelor controlate de partidele de opoziție. Oficialii aleși și serviciile administrative resimțeau influența crescândă al lui Sanjay Gandhi care devenise consilierul
Indira Gandhi () [Corola-website/Science/304198_a_305527]
-
o „Declarație despre situația și denumirea limbii literare croate”, prin care revendică egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, precum și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În 1971 se publică o "Ortografie croată" care nu ține seama de acordul de la Novi Sad, dar este imediat retrasă. Totuși, în constituția republicii din 1974, limba acesteia este denumită „limba literară croată”, fiind interzis oficial a se vorbi despre
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
de pietriș sau nisipul asigură o bună drenare a apei spre adâncime, în timp ce un pat argilos sau mărnos, face ca apa să stagneze la partea inferioară a loessului, provocând umezirea intensă a acestuia. În Germania de exemplu / în paranteze landul federal sau zona geografică: În Europa se poate aminti Silezia, zona cu cernoziom din Ucraina, pe flancurile văilor de fluvii. În China pe cursul Fluviului Galben straturi până la 400 m grosime de loess. Mulțumită acestor depuneri solul este deosebit de fertil, ceea ce
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
sau Sovietul Federației (în limba rusă: "Совет Федерации") este, în conformitate cu prevederile Constituției Federației Ruse din 1993, camera superioară a Adunării Federale (Parlamentul) a Federației Ruse. Fiecare dintre cele 85 de subiecte ale Federației Ruse - 22 de republici, 46 de oblaste (regiuni), 9 kraine (ținuturi), 3 orașe federale, 4 okruguri (districte) autonome și o regiune autonomă) - trimit câte doi senatori în Soviet
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
Совет Федерации") este, în conformitate cu prevederile Constituției Federației Ruse din 1993, camera superioară a Adunării Federale (Parlamentul) a Federației Ruse. Fiecare dintre cele 85 de subiecte ale Federației Ruse - 22 de republici, 46 de oblaste (regiuni), 9 kraine (ținuturi), 3 orașe federale, 4 okruguri (districte) autonome și o regiune autonomă) - trimit câte doi senatori în Soviet, în total 170 de reprezentamți. Senatul își are sediul în clădirea de pe strada Balșaia din Moscova, fostul sediu al Agenție Sovietice de Stat pentru Construcții (ГОССТРОИ
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
constituție care dădea președintelui puteri sporite în numirea prim-ministrului, respingerea legilor votate în parlament (dreptul de veto) și în numirile membrilor unui Consiliu de Securitate, care la rândul lui avea puteri sporite. Constituția stabilea formarea unui legislativ bicameral - Adunarea Federală a Rusiei - cu două camere: Duma de Stat (camera inferioară) și Sovietul Federației (camera superioară). Deși Elțin crease un Soviet al Federației care întrunea reprezentanții regionali (cu excepția celor din Cecenia) în vederea discutării proiectului de constituție care trebuia să înlocuiască legea
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
trebuia să înlocuiască legea fundamentală veche din 1978, acest organ legislativ a devenit parte componentă a noului Parlament. Sovietul Federației, care se aseamănă din multe puncte de vedere cu Senatul Statelor Unite, este format din câte 2 reprezentanți ai fiecărui subiect federal. Spre deosebire de Duma de Stat, care este formată din deputații aleși în sute de circumscripții din toată țara, Sovietul Federației ar trebui să format din reprezentanții subdiviziunilor federației, (de cele mai multe ori entități cu caracter etnic). La început au existat discuții despre
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
emis Decretul nr. 1628 din 11 octombrie, prin care se stabilea că fiecare candidat avea nevoie de semnăturile a cel puțin 2% sau 25.000 de semnături ale persoanelor cu drept de vot din republică, kraina, regiunea, districtul sau orașul federal în care candida. Decretul stabilea că primul mandat al celor aleși în Sovietul Federație să fie de numai 2 ani. Primele alegeri pentru Sovietul Federație au avut loc pe 12 decembrie 1993, odată cu alegerile pentru Duma de Stat și cu
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]