10,269 matches
-
1867 din noua constituție a Ungariei, articol care trata despre compromisul austro-ungar. Numele scurt și inoficial al legii este datorat faptului că legislația în privința afacerilor comune ale monarhiei urma să se facă prin intermediul unor întruniri anuale paralele ale delegațiilor Consiliului Imperial și Dietei Ungariei; compromisul financiar era realizat de două delegații mai mici care se întruneau din zece în zece ani pentru a negocia procentele cu care Cisleithania și Transleithania participau la bugetul celor trei ministere comune imperiale și regale. Fiecare
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
ale delegațiilor Consiliului Imperial și Dietei Ungariei; compromisul financiar era realizat de două delegații mai mici care se întruneau din zece în zece ani pentru a negocia procentele cu care Cisleithania și Transleithania participau la bugetul celor trei ministere comune imperiale și regale. Fiecare dintre cele două delegații cuprindea 60 de membri din care o treime făceau parte din Camera Domnilor, respectiv din Camera magnaților și două treimi din Camera Reprezentanților Cisleithaniei, respectiv a Transleithaniei. Proiectele de lege (în privința acordului financiar
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
ai guvernului central în țările Coroanei din Austro-Ungaria. Oficiul de "" a fost definit în "Legea asupra instituirii autorităților guvernamentale politice" (în ) emisă în baza Constituției din decembrie 1867 la data de 19 mai 1868. Anterior, cel mai târziu de la patenta imperială din 4 martie 1849 ("Reichsverfassung für das Kaiserthum Österreich", mai tâziu cunoscută și ca "Oktroyierte Märzverfassung"), funcția era numită vag în tot Imperiul Austriac drept "Statthalter". Landeschef-ul era însărcinat de către Împăratul Austriei ca reprezentant al persoanei imperiale și al guvernului
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
târziu de la patenta imperială din 4 martie 1849 ("Reichsverfassung für das Kaiserthum Österreich", mai tâziu cunoscută și ca "Oktroyierte Märzverfassung"), funcția era numită vag în tot Imperiul Austriac drept "Statthalter". Landeschef-ul era însărcinat de către Împăratul Austriei ca reprezentant al persoanei imperiale și al guvernului cezaro-crăiesc din Viena (potrivit § 2 al legii). În Salzburg, Carintia, Craina, Silezia austriacă (Ducatul Sileziei de Sus și de Jos) și Ducatul Bucovinei, potrivit § 5 al legii, Landeschef-ul purta titlul de "Landespräsident" și se afla în fruntea
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
directive Landeschef-ul era dependent. Între 1878-1918 era numit "Landeschef" și guvernatorul Bosniei și Herțegovinei, care nu aparținea de nici una dintre jumătățile Dublei Monarhii, deci nu era subordonată guvernului de la Viena responsabil de Cisleithania, ci era un condominium administrat de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe, care era responsabil de afacerile comune ale întregii Austro-Ungarii. Landeschef-ul sau Statthalter-ul era numit de către împărat la propunerea guvernului cezaro-crăiesc. În cazul în care țara se confrunta cu relații politice încordate (cum a fost mai mereu
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Landeschef-ului cădeau în primul rând chestiunile legate de cultură și învățământ, apărarea teritorială, siguranța publică, agricultura, precum și (pe baza unor dispoziții separate) finanțele și comerțul - toate aceste domenii fiind reglementate prin legi inițiate și adoptate la nivel central, de către Consiliul Imperial. Chestiunile militare în sens restrâns intrau în sarcina autorităților militare. Landeschef-ului îi era subordonată conducerea Bezirk-ului, care controla și coordona comunele / localitățile de pe teritoriul țării. Instituția condusă de Landeschef se numea "Landespräsidium" sau "Statthalterei". Pe lângă aceasta, fiecare țară a Coroanei
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
(în ) cu sediul în Viena, numit până în 1911 "Ministerul Imperial de Război" ("Reichskriegsministerium"), a fost în perioada 1867-1918 cea mai înaltă instanță administrativă a Armatei Comune și a Marinei Militare austro-ungare. nu era responsabil pentru: Apariția ambelor "forțe de apărare" pe lângă Armata Comună și independente de ea a fost un
Ministerul Imperial și Regal de Război () [Corola-website/Science/337490_a_338819]
-
13 țări nemaghiare ale Coroanei (cele trei țări care, până în 1861, erau adunate sub numele de Litoralul austriac au pătrat un singur parlament regional comun) au fost înființate de către împărat în 26 februarie 1861 printr-o anexă la o patentă imperială, numită de juriști și de istorici Patenta din Februarie pentru a o deosebi ușor de alte corpusuri legislative precum Diploma din octombrie 1860 și Constituția din decembrie 1867. Din 1861, unii membri ai dietei țării și-au primit locul din
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
o listă de propuneri ale Statthalter-ului / Landeschef-ului. Însă în cazul ocupării locurilor din dieta țării nu existau alegeri generale și egalitare, ci un amestec de privilegii și de vot cenzitar la care puteau participa doar bărbații. Exemplul dat de Consiliul Imperial, care introdusese votul universal, egalitar și direct pentru bărbați la alegerile din 1907, nu a fost imitat de dietele regionale până în 1918. Un caz particular era cel al Bosniei și Herțegovinei care nu aparținea nici de Cisleithania, nici de Transleithania
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
și direct pentru bărbați la alegerile din 1907, nu a fost imitat de dietele regionale până în 1918. Un caz particular era cel al Bosniei și Herțegovinei care nu aparținea nici de Cisleithania, nici de Transleithania, ci era administrată de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe. Aici, prima dietă proprie a fost constituită în 1910, după ce teritoriul, deja ocupat din 1878, a fost oficial anexat în 1908. Dieta provincială avea dreptul de a elabora și emite legislație în privința politicilor sociale, economice și
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
intra în vigoare, aceste legi aveau nevoie de aprobarea („sancțiunea”) împăratului, care era obținută prin intermediul Statthalter-ului, și de publicarea în ziarul oficial al fiecărei țări ("Landesgesetzblatt"; a nu se confunda "Landesgesetzblatt", care era o publicație oficială provincială, cu "Foaia legilor imperiale", care era o publicație oficială a întregii Cisleithanii). Fiecare "Dietă a Țării" alegea din rândul membrilor ei un Landesausschuss — un comitet executiv sau un guvern provincial autonom al țării Coroanei. "Landesausschuss"-ul era prezidat de președintele dietei desemnat de împărat
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
până când, la 10 noiembrie 1920, a intrat în vigoare constituția federală; succesoarelor dietelor provinciale istorice li s-au adăugat două noi parlamente regionale: unul în 1920 pentru Land-ul Viena și un altul în 1921 / 1922 pentru Burgenland. Potrivit constituției imperiale din 1861, au fost constituite diete în următoarele țări și teritorii:
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
(în ; împăratul și legile date în timp de pace o numeau simplu "Armata"; după 1918, numită colocvial "Armata imperială și regală") era numele oficial în administrația militară imperială și regală a celei mai mari și mai importante părți a Forțelor terestre austro-ungare, din care mai făceau parte Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare. Fondată în
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
(în ; împăratul și legile date în timp de pace o numeau simplu "Armata"; după 1918, numită colocvial "Armata imperială și regală") era numele oficial în administrația militară imperială și regală a celei mai mari și mai importante părți a Forțelor terestre austro-ungare, din care mai făceau parte Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare. Fondată în 15 martie 1867 și desființată în 31 octombrie 1918
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
s-au aflat sub conducerea Înaltulului Comandament al Armatei Austro-Ungare, întemeiat în 1914. Armata Comună se număra printre prerogativele împăratului și regelui, care deținea rangul de "comandant suprem" ("Allerhöchsten Oberbefehl"). De agenda administrativă a armatei era responsabil Ministerul de război imperial și regal, care îi era subordonat direct monarhului. Monarhul numea și destituia ministrul de război și toți ofițerii. Doar el avea autoritatea legală de a declara război. Până în anul 1889, Armata Comună a purtat, ca înainte de 1867, epitetul "k.k
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
și incorect). Expresia k. u. k. a fost introdusă pentru prima dată (sub forma "k.u.k. Gemeinsame Armee") prin legea din 11 aprilie 1889 la dorința expresă a Regatului Ungariei, pentru a face mai clară deosebirea dintre "Armata comună imperială și regală" pe de o parte și Forțele de apărare cezaro-crăiești ("k.k. Landwehr"), respectiv Forțele de apărare regale maghiare ("k.u. Landwehr") pe de altă parte. (Marina militară folosea mai rar epitetul k.u.k., deoarece era singura formațiune
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
suprem era în continuare monarhul, care comunica cu Armata Comună prin intermediul nou înființatei "Cancelari militare a Maiestății Sale Împăratul și Regele". Pentru administrarea și pentru prezervarea sistematică a Armatei Comune (și a marinei de război), era responsabil Ministerul de Război Imperial și Regal (numit până în 1911 "Ministerul de război al imperiului"), iar pentru strategie răspundea comandamentul general afiliat ministerului. Șeful comandamentului general avea dreptul de a raporta direct monarhului. Legea austriacă din 11 aprilie 1889, prin care se înnoia „Legea apărării
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
Ungaria), stabilea la § 2: Prin § 14, contingentul anual de recruți pentru Armata Comună și pentru Marina de Război a fost fixat la 103.000 de bărbați, din care 60.389 trebuiau să provină din "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial". Spre comparație, contingentul de recruți pentru k.k. Landwehr a cărui misiune era apărarea teritoriilor austriece se ridica la 10.000 de bărbați. Contingentele k. u. k. erau adaptate necesităților la fiecare zece ani prin acorduri politice (și prin legi
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
de bărbați. Contingentele k. u. k. erau adaptate necesităților la fiecare zece ani prin acorduri politice (și prin legi corespunzătoare) între Cisleithania și Transleithania. Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare nu erau subordonate Ministerului de război imperial și regal, ci Ministerului cezaro-crăiesc al apărării, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. Pentru toate treburile obștești comune, inclusiv pentru Armata Comună, exista o repartiție a costurilor clar stabilită între cele două jumătăți ale Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. Pentru toate treburile obștești comune, inclusiv pentru Armata Comună, exista o repartiție a costurilor clar stabilită între cele două jumătăți ale Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania suporta 30 % din costurile comune ale armatei imperiale și regale. Potrivit negocierilor compromisului, această cotă se ridica la 31,4 % în 1888 și la 36,4 % în 1907. Cheltuielile totale pentru "Armata Comună", Marina Imperială și Regală, Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare au
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania suporta 30 % din costurile comune ale armatei imperiale și regale. Potrivit negocierilor compromisului, această cotă se ridica la 31,4 % în 1888 și la 36,4 % în 1907. Cheltuielile totale pentru "Armata Comună", Marina Imperială și Regală, Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare au ajuns în 1912 la aproximativ 670 de milioane de coroane. Această sumă era mai puțin de 3,5 % din venitul național net ("Volkseinkommens") comun, iar în 1906
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
Între 1867 și 1914, forțele terestre austro-ungare au avut o singură experiență de război: campania de ocupație a Bosniei și Herțegovinei în urma acordurilor încheiate în 1878 la Congresul de la Berlin. Pe lângă Armata Comună mai existau: Armata Comună și Marina Militară Imperială și Regală erau administrate din Viena de către Ministerul Imperial de Război (numit din 20 septembrie 1911 Ministerul de Război Imperial și Regal), care îi era subordonat direct Împăratului și Regelui. Ambele "forțe de apărare" erau administrate de Ministerul Apărării al
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
o singură experiență de război: campania de ocupație a Bosniei și Herțegovinei în urma acordurilor încheiate în 1878 la Congresul de la Berlin. Pe lângă Armata Comună mai existau: Armata Comună și Marina Militară Imperială și Regală erau administrate din Viena de către Ministerul Imperial de Război (numit din 20 septembrie 1911 Ministerul de Război Imperial și Regal), care îi era subordonat direct Împăratului și Regelui. Ambele "forțe de apărare" erau administrate de Ministerul Apărării al guvernului cezaro-crăiesc din Viena și de corespondentul său din cadrul
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
Herțegovinei în urma acordurilor încheiate în 1878 la Congresul de la Berlin. Pe lângă Armata Comună mai existau: Armata Comună și Marina Militară Imperială și Regală erau administrate din Viena de către Ministerul Imperial de Război (numit din 20 septembrie 1911 Ministerul de Război Imperial și Regal), care îi era subordonat direct Împăratului și Regelui. Ambele "forțe de apărare" erau administrate de Ministerul Apărării al guvernului cezaro-crăiesc din Viena și de corespondentul său din cadrul guvernului regal maghiar din Budapesta. În anul 1915 s-a renunțat
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
fi trebuit să fie desemnate doar prin numărul lor. Însă în practică acest lucru nu s-a realizat, pe de o parte pentru că nimeni nu a urmărit aplicarea directivei, iar pe de altă parte pentru că foarte economa administrație a armatei imperiale și regale ordonase ca toate hârtiile, formularele și plicurile deja tipărite cu antet și / sau ștampilate să fie folosite până la epuizarea stocului. Spre deosebire de k.k. Landwehr și de Honvéd, Armata Comună și Marina Militară Imperială și Regală (cea mai mare
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]